ICCJ. Decizia nr. 1390/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1390/2011
Dosar nr. 234/33/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 70 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul T.V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 81-art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, făcându-se şi aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 24 februarie 2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv 200g cognac şi o bere, fără a consuma şi alimente la restaurantul Fiesta din Câmpia Turzii, în compania martorilor A.A.V., D.F. şi J.J., făcându-le cinste acestora cu ocazia zilei de naştere a fiicei inculpatului, care urma să aibă loc peste câteva zile.
În jurul orelor 2330, inculpatul şi martorul A.A. au părăsit localul, acesta din urma aflându-se la volanul autoturismului proprietatea inculpatului şi oferindu-se să îl ducă până acasă, solicitându-i totodată la restaurant să îi împrumute inculpatul maşina sa. În acest scop, martorul A.A.V., care nu consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu număr de înmatriculare, iar inculpatul a ocupat locul din dreapta faţă.
Înainte de a ajunge la locuinţa inculpatului, martorul A.A. s-a oprit acasă la martorul J.J., care a părăsit localul înaintea celor doi, asigurându-l pe inculpat ca vizita nu va dura mult şi că îşi vor continua drumul spre locuinţa inculpatului.
Întrucât vizita martorului A. la martorul J. s-a prelungit, iar până la locuinţa sa mai era o distanţă scurtă (de 50-60 m), inculpatul s-a hotărât să se deplaseze singur până la domiciliu, conducând autoturismul pe drumurile public.
După ce a parcurs aproximativ jumătate din distanţa rămasă până la domiciliu, inculpatul a fost oprit de organele de politie, deoarece nu îi funcţiona un bec al sistemului de luminare şi pentru că emana un miros de băuturi alcoolice a fost testat cu aparatul etilotest în prezenţa martorilor asistenţi M.M. si H.I. (reieşind o valoare de 0,65 mg/l alcool pur in aerul expirat – fila 7) şi ulterior condus la Spitalul Municipal Câmpia Turzii în vederea recoltării probelor biologice, reieşind o alcoolemie de 1,60 g/‰ la prima testare si respectiv 1,40 g‰ la a doua testare.
Potrivit buletinului de examinare clinică însoţitor al recoltării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică (fila 9 urmărire penală), inculpatul nu părea sub influenţa băuturilor alcoolice, având vorbirea clară, comportare ordonată, comportament orientat în timp şi spaţiu, atenţia concentrată şi judecata coerentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul T.V.S., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen., întrucât faptei sale îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul este întemeiat.
Înalta Curte, examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este netemeinică sub aspectul condamnării inculpatului, în cauză constatându-se că faptei acestuia îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Conform art. 181 alin. (2) C. pen.: „la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului."
Din aceste perspective, probatoriul administrat a relevat că rezoluţia inculpatului de a conduce a apărut în momentul în care vizita martorului A., care se oferise să-l ducă acasă pe inculpat, s-a prelungit la casa martorului J., iar până la locuinţa inculpatului mai era o distanţă scurtă, de circa 50-60 metri.
Inculpatul a fost oprit de organele de poliţie pentru că nu-i funcţiona la autoturism sistemul de iluminare.
Testarea cu aparatul etilotest a survenit pentru că inculpatul emana un miros de băuturi alcoolice, pentru că, aşa cum rezultă din buletinul de examinare clinică însoţitor al recoltării probelor biologice, acesta nu părea sub influenţa băuturilor alcoolice, având vorbire clară, comportare coordonată, comportament orientat în timp şi spaţiu, atenţia concentrată şi judecata coerentă.
Fapta, comisă la o oră târzie a nopţii, pe o distanţă scurtă, fără trafic intens, nu a avut urmări materiale.
De asemenea, persoana inculpatului şi conduita sa anterioară conduc la aceeaşi concluzie în sensul lipsei gradului de pericol social al faptei.
Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul, de profesie avocat, îşi exercită în mod corect şi corespunzător profesia, fără abateri disciplinare, având anterior o conduită civică şi morală ireproşabilă, menţinută şi după comiterea faptei, dată de la care a trecut un interval de peste 5 (cinci) ani.
Toate aceste aspecte îndrituiesc instanţa să constate că inculpatul conştientizează şi responsabilizează respectarea valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar aprecierea că faptei îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni este justificată.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat şi va casa sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 91 lit. c) C. pen., se va aplica inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii.
Conform art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În recurs, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.V.S. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa penală recurată şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi la art. 181 C. pen. achită pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 91 lit. c) C. pen. aplică inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la fond, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 14/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
