ICCJ. Decizia nr. 1381/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1381/2011
Dosar nr. 1959/54/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.C. - avocat în cadrul Baroului Gorj - pentru infracţiunile de fals sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., reţinându-se că faptele nu există.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că persoana vătămată B.I.O. a formulat plângere penală faţă de avocatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, motivând în esenţă că a încheiat cu acesta un contract de asistenţă juridică pe care l-a semnat „în alb", fără a fi făcută vreo menţiune referitoare la onorariul şi modalitatea de plată.
Ulterior, contractul a fost completat de către avocat, care a menţionat cu titlu de onorariu sume de bani mai mari decât cele stabilite de comun acord, apreciind astfel că a fost indusă în eroare în scopul obţinerii unui folos material injust, cu prilejul încheierii şi executării contractului de asistenţă juridică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că persoana vătămată B.I.O. s-a deplasat la cabinetul avocatului S.C., fiind însoţită de prietena sa, D.M., intenţionând să încheie un contract de asistenţă juridică, petenta având pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea o acţiune civilă având ca obiect „partaj succesoral".
Cele relatate de persoana vătămată în plângere nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, martora D.M. declarând că avocatul i-a dat persoanei vătămate o coală albă ce nu cuprindea nici o menţiune, pe care aceasta din urmă a semnat-o, nicidecum un contract tipizat, însă martora nu a participat la discuţiile dintre părţi referitoare la onorariu şi modalitatea de plată a acestuia.
Cu toate acestea, la dosarul cauzei s-a depus contractul de asistenţă juridică nr. 215 din 01 noiembrie 2003, pe care se află semnătura persoanei vătămate, necontestată de aceasta, deşi nu îşi explică cum a fost depusă pe contractul tipizat, în condiţiile în care a susţinut că a semnat doar o coală albă, nescrisă.
În aceste condiţii, nu s-a putut reţine în sarcina avocatului S.C. infracţiunile de fals sub semnătură privată şi înşelăciune reclamate în plângerea persoanei vătămate, fiind cert că aceasta din urmă a semnat contractul de asistenţă juridică la data de 01 noiembrie 2003, însuşindu-şi deci menţiunile contractului în care se făcea referire şi la onorariul constând în 20% din valoarea litigiului, achitându-se în ziua încheierii actului şi un avans de 300 lei, conform chitanţei nr. 1802470.
Mai mult, s-a reţinut că petenta a intrat în posesia contractului de asistenţă juridică în anul 2006, dată la care se presupune că a observat menţiunile „false" făcute cu privire la onorariul pe care trebuia să-l plătească avocatului, însă plângerea a fost formulată abia la data de 27 ianuarie 2010.
Referitor la infracţiunea de înşelăciune, s-a constatat că din probele administrate nu a rezultat exercitarea de manopere dolosive specifice acţiunii de inducere în eroare, ca element material al acestei fapte penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 797/11/2/2010 din 08 iunie 2010, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată, apreciind că soluţia adoptată de procurorul de caz este legală, fundamentându-se pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricăror temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracţiunile sesizate în sarcina avocatului S.C.
Împotriva acestor rezoluţii, petenta B.I.O. a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 29 iunie 2010, sub nr. 1959/54/2010.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut, în esenţă, că soluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondată, deoarece cercetările nu sunt complete, iar pe de altă parte, s-a reţinut greşit starea de fapt, în condiţiile în care nu s-a făcut o expertiză din care ar fi rezultat faptul că menţiunile contestate au fost consemnate cu un alt instrument scriptural (pix) decât restul menţiunilor din contract şi semnătura şi pentru că nu au fost verificate susţinerile sale cu privire la plăţile periodice făcute făptuitorului - avocat, pe parcursul mai multor ani, plăţi - pentru care petenta a depus înscrisuri - şi care atestau faptul că cea mai mare parte a pretinsului onorariu de succes fusese achitat, astfel încât nu se justifica punerea în executare a respectivului contract şi scoaterea la licitaţie a casei în care locuieşte petenta.
Prin sentinţa penală nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea formulată de petenta B.I.O. împotriva rezoluţiei nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 797/11/2/2010 din 08 iunie 2010, privind pe intimatul S.N.C.
S-a desfiinţat rezoluţia nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faţă de intimatul avocat S.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond constatat că plângerea este fondată.
Astfel, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţia petentei, dar şi din declaraţia martorului ocular D.M., există indicii temeinice care să ducă la concluzia că acuzaţiile formulate de B.I.O. împotriva avocatului S.N.C., ar putea fi întemeiate.
Deşi se impunea efectuarea unei expertize a scrisului pentru a se verifica dacă menţiunile contestate de petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, acest lucru nu s-a făcut, deşi, aşa cum s-a arătat, există un martor - persoană apropiată de făptuitor - care confirmă în parte acuzaţiile petentei părţi vătămate.
Totodată, Ministerul Public nu a verificat nici sumele pretins primite în contul prestaţiei avocaţiale de către făptuitor, potrivit copiilor chitanţelor existente la dosar, emise chiar de făptuitor şi care contrazic susţinerea acestuia din urmă precum că i s-ar fi achitat doar 200 lei pentru fiecare termen de judecată - sumele plătite şi atestate de chitanţe şi mandate poştale sunt constant în jurul sumei de 500 lei.
Faţă de aceste probatorii, din oficiu, instanţa a apreciat că, pe lângă probele solicitate a fi administrate de partea vătămată, trebuia să se procedeze la o confruntare între această parte şi făptuitorul avocat şi între făptuitorul avocat şi martora D.M., dar şi să se efectueze o percheziţie informatică asupra calculatoarelor făptuitorului - de la cabinetul avocaţial şi de la domiciliu - pentru a se stabili data la care a fost tehnoredactat şi modificat contractul de asistenţă juridică nr. 215 din 01 octombrie 2003.
Această percheziţie informatică este necesară pentru a se infirma sau confirma susţinerea părţii vătămate B.I.O., în sensul că acest contract de asistenţă juridică nu era tehnoredactat la data de 01 noiembrie 2003, ea semnând doar o filă albă de hârtie, care ulterior a fost „machetată" pe baza unui formular ce este posibil să se afle în calculatoarele făptuitorului.
De asemenea, din oficiu, procurorul era obligat să verifice dacă pe rolul Curţii de Apel Craiova se mai află plângeri de acelaşi fel, formulate împotriva aceluiaşi făptuitor de către clienţi beneficiari ai asistenţei juridice şi să dispună reunirea acelei plângeri cu prezenta plângere.
Instanţa de fond a constatat că efectuarea unei expertize a scrisului, a unei percheziţii informatice, a unor confruntări între făptuitor şi partea vătămată pe de o parte, între făptuitor şi martora D.M., pe de altă parte, reaudierea părţii vătămate şi a făptuitorului cu privire la aspectele probatorii neclarificate sunt probe necesare şi utile pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu atât mai mult cu cât probele administrate de procuror până în prezent nu confirmă apărarea făptuitorului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul S.C.
Prin motivele de recurs formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 158/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susţinând, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât niciuna din probele menţionate nu este în măsură să completeze probatoriul deja administrat ori să conducă la o altă stare de fapt, decât cea reţinută în fapt de parchet.
Recurentul intimat, prin recursul declarat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea plângerii, ca nefondată, susţinând că nu este necesară efectuarea unei confruntări, întrucât atât el cât şi petenta au fost audiaţi într-o primă fază de procuror, iar ulterior au fost reaudiaţi pentru a se elucida anumite aspecte, nefiind relevante nici efectuarea unei percheziţii informatice şi nici efectuarea unei expertize grafoscopice.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.
Instanţa de fond a apreciat corect că se impune desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale şi completării probatoriului.
Faţă de existenta unor indicii temeinice care conduc la concluzia, cel puţin în această fază procesuală, că plângerea petentei B.I.O. împotriva intimatului avocat S.N.C. ar putea fi întemeiată, se impune administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare în vederea clarificării situaţiei de fapt şi stabilirii adevărului în cauză.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că se impune administrarea mijloacelor de probă menţionate, deosebit de relevantă fiind expertiza grafoscopică, pentru a se verifica dacă menţiunile contestate de petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, întrucât există indicii că înscrisul cu privire la care petenta a afirmat că ar conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului ar fi fost întocmit şi completat în alte condiţii si la o altă dată, decât cele ale materializării în formă scrisă a acordului de voinţă exprimat de părţi privind acordarea asistenţei juridice de către intimat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de intimatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de intimatul S.C.
Împotriva sentinţei penale nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2011. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 1384/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
