ICCJ. Decizia nr. 1388/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1388/2011
Dosar nr. 8452/95/2010
Şedinţa nepublică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 252 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia penală, s-a hotărât condamnarea inculpatului C.C. (fiul lui V.S. şi P.) la:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi a art. 3202 C. pen.
A fost aplicată inculpatului minor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului minor iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 8 iunie 2010, la zi.
Inculpatul minor a fost obligat,în solidar cu partea responsabilă civilmente C.V.S., la 20.000 lei despăgubiri civile - daune morale în favoarea părţii vătămate G.F.D., prin reprezentanţii săi legali G.I. şi G.F.
A mai fost obligat inculpatul minor, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, la 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către Baroul Gorj.
S-a luat act că partea vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat şi reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 07 iunie 2010, în jurul orelor 12.00, inculpatul minor, elev la Şcoala Generală Fărcăşeşti, a venit de la cursuri şi, în baza unor discuţii mai vechi cu martorul P.M., s-a deplasat la locuinţa acestuia unde a consumat băuturi alcoolice, ţuică, vin şi bere, apoi, a plecat în pădurea din apropiere, pentru a confecţiona araci pentru roşii.
La întoarcere, a lăsat aracii la locuinţa martorului şi a hotărât să meargă din nou pentru a confecţiona şi alţii, împrejurare în care, în uliţa satului, l-a observat pe minorul G.L.D., în vârstă de 5 ani, care se plimba cu bicicleta şi a hotărât să-l ademenească în pădure^ pentru a întreţine cu acesta raporturi sexuale.
în discuţiile purtate, inculpatul minor i-a propus părţii vătămate să-l urmeze în pădure pentru a-i arăta un iepuraş, acesta acceptând.
Ajunşi în pădurea situată la 200 de metri de casă, în baza rezoluţiei infracţionale stabilite, inculpatul minor a imobilizat partea vătămată cu braţele, l-a împins la sol, cu faţa în jos, i-a tras pantalonii şi chiloţii şi a întreţinut cu aceasta raport sexual.
S-a reţinut că starea de fapt a fost dovedită pe deplin prin declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal, declaraţiile martorilor G.I., G.F., P.M., G.V., C.V.S., P.C.C., N.N., coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a reţinut că judecata trebuie să se aibă ca scop determinarea şi aplicarea unei pedepse juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, în această manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei - cel de prevenţie generală şi specială.
S-a arătat că analiza criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispoziţiile părţii generale ale Codului Penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară şi trebuie insistat asupra celorlalte criterii, respectiv, gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.
Gradul de pericol social al faptei săvârşite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărâri judecătoreşti pronunţate.
Pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei şi pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să raporteze fapta dedusă judecăţii la sistemul general de valori acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în jurisprudenţă.
Evaluarea gravităţii faptei nu se poate realiza în afara analizei serioase a personalităţii infractorului, a atitudinii psihice a acestuia faţă de fapta gravă pe care a săvârşit-o, urmările acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a constat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, dar că, această cerere este justificată numai pentru suma de 20.000 lei.
Dauna morală, reprezintă rezultatul dăunător direct de natură patrimonială al unei fapte ilicite prin care se aduce o vătămare valorilor şi drepturilor extrapatrimoniale ce sunt strâns legate de personalitatea umană.
Dauna morală sau prejudiciul moral constă într-o atingere adusă acestor valori ale individului care îi definesc personalitatea, respectiv, existenţa fizică a persoanei, integritatea corporală şi sănătatea, sensibilitatea fizică şi psihică, sentimentele de afecţiune şi dragoste, cinstea, demnitatea, onoarea, precum şi alte valori similare.
Traumele de natură fizică şi psihică sunt intime şi dăunătoare şi îi însoţesc pe oameni timp îndelungat, uneori, chiar şi până la sfârşitul vieţii lor, fiind greu de perceput.
Împotriva sus - arătatei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul C.C..
În apelul Parchetului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie invocându-se următoarele aspecte:
- aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală;
S-a arătat că instanţa de fond nu a indicat alineatul sau alineatele pe care înţelege să le aplice şi se creează astfel o confuzie, mai ales că alineatul 8 prevede judecarea cauzei conform dispoziţiilor de drept comun şi nu se precizează dacă s-au reţinut sau nu dispoziţiile alineatului 7 referitoare la reducerea pedepsei.
Totodată, s-a mai arătat că se intrase deja în cercetarea judecătorească şi că judecata nu a avut loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală cum prevede articolul respectiv:
- pedeapsă a fost greşit individualizată.
S-a susţinut, în esenţă, că era necesar ca pedeapsa să fie exemplară avându-se în vedere consecinţele extrem de grave ale unui abuz sexual la o vârstă fragedă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, era necesar a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În mod nelegal prima instanţă l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata doar a sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, când numai suma stabilită la urmărirea penală se ridică la 2.000 lei, reprezentând, în principal, costul expertizelor şi onorariul apărătorului din oficiu.
Motivele de apel ale inculpatului au vizat netemeinicia sentinţei invocându-se, în esenţă, că pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare este prea mare, sens în care s-a susţinut că era necesar să se ţină cont de faptul că este elev, a recunoscut fapta, o regretă, nu a dat dovadă altă dată de vreo atitudine agresivă sau nepoliticoasă faţă de membrii comunităţii în care locuieşte şi nu are antecedente penale.
Prin Decizia Penală nr. 25 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a desfiinat în parte sentinţa, pe latură penală, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.C. la 10 ani închisoare.
S-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 76/2008, prelevarea de la inculpat de probe biologice, în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
A fost înlăturată obligarea inculpatului minor şi a părţii responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare, astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond şi înlocuită cu obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare statului la instanţa de fond, din care 400 lei reprezintă onorariu apărătorului desemnat din oficiu (avansat de Tribunalul Gorj din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj).
A fost respins, ca nefondat apelul inculpatului C.C., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost dedusă detenţia în continuare şi a fost menţinută starea de arest.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului în faza de apel.
Pentru a se decide astfel s-au reţinut în esenţă următoarele: în speţă, s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu neapărat pentru faptul că nu au fost indicate alineatele avute în vedere ci pentru faptul că aceste dispoziţii prevăd o judecată accelerată, numai în baza recunoaşterii, când aceasta a intervenit până la intrarea în cercetarea judecătorească (art. 3201 alin. (1) C. proc. pen.).
Dacă cercetarea judecătorească a început, indiferent din ce motive, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu mai sunt aplicabile şi, implicit, nu se pot avea în vedere nici limite reduse de pedeapsă, conform acestui articol.
În speţa de faţă, este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă de la primul termen de judecată, din data de 9 iulie 2010, însă ulterior s-a intrat în cercetarea judecătorească şi au fost audiaţi martori, practic această cercetare încheindu-se la termenul de judecată la care cauza a rămas în pronunţare.
În aceste condiţii, fiind depăşit momentul indicat în art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile acestui articol nu erau aplicabile.
Reţinându-se ca fiind greşit aplicate dispoziţiile art.3201 C. proc. pen. se constată că şi pedeapsa aplicată inculpatului devine nelegală prin poziţionarea sa sub limita de 10 ani închisoare.
Instanţa de apel a apreciat că, în speţă nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în cazul inculpatului întrucât aceasta, deşi minor, obişnuieşte să consume alcool iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune rezultă faptul că manifestă dezinteres şcolar (având scăzută media la purtare pentru abateri disciplinare - agresarea unui elev) şi manifestă un comportament deviant aflându-se în anturaje nepotrivite.
S-a mai reţinut că este întemeiată susţinerea Parchetului privind faptul că în mod greşit nu s-a dispus prelevarea de date biologice de la inculpatul minor, conform prevederilor Legii nr. 76/2008.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor acestei legi, prelevarea probelor biologice în vederea introducerii în S.N.D.G.J. nu este obligatorie, însă infracţiunea de viol pentru care este condamnat inculpatul este prevăzută în anexa la legea respectivă şi, avându-se în vedere faptul că este vorba de un viol asupra unui minor, faptă deosebit de gravă, pentru prevenirea comiterii în viitor a unor astfel de infracţiuni instanţa de apel apreciază că se impune totuşi această măsură.
În fine, s-a apreciat că apelul Parchetului este fondat şi cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către stat.
Se constată că instanţa de fond a avut în vedere numai cheltuielile judiciare efectuate în faza de judecată, omiţându-le pe cele din faza de urmărire penală care, conform calculului indicat de procuror, se ridică la suma de 2.000 lei.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal inculpatul C.C. a declarat recursul de faţă, solicitând casarea deciziei instanţei de apel menţinerea ca legală şi temeinică, a sentinţei pronunţate de prima instanţă, precum şi, în plus, suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse.
Recursul este fondat în sensul celor ce succedă.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţele - de fond şi de apel - au reţinut corect că inculpatul, la rândul său minor, a săvârşit infracţiune de viol asupra unui minor de numai 5 ani, faptă pe care acesta a recunoscut-o şi a regretat-o.
Potrivit Referatului de Evaluare întocmit în cauză de Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul C.C. provine dintr-o familie dezorganizată, mama părăsindu-l la vârsta de 1 an, acesta fiind crescut de bunica paternă, iar după moartea acesteia, de tatăl său, care era o persoană violentă şi consumator de alcool.
Totodată, pentru a-şi câştiga existenţa, inculpatul a muncit ca ziler pe la diferite persoane din comunitate, iar la data săvârşirii faptei era elev în casa a VII - a la Şcoala Generală „ V.P.„ din comuna Fărcăşeşti; de asemenea, trebuie observat şi apreciat ca atare faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi că a săvârşit fapta în timpul minorităţii împrejurare - pierdută - în mod evident din vedere de instanţa de apel !- care face incidente prevederile art. 99 alin. (3) şi ale art. 109 alin. (1) C. pen.
În acest context înalta Curte apreciază că o pedeapsa de 6 închisoare aplicată inculpatului, mai ales, în condiţiile executării efective într-un loc de deţinere ( prevederile art. 861 C. pen. neputând fi, desigur, incidente ), este suficientă pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Astfel fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis şi a se casa, în parte, în sensul celor ce au precedat, Decizia atacată, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 25 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, Decizia penală recurată şi rejudecând reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 8 iunie 2010, la 6 aprilie 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1260/2011. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1403/2011. Penal → |
|---|
