ICCJ. Decizia nr. 1236/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1236/2011

Dosar nr. 977/62/2009

Şedinţa publică din 29 martie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 525/S din 21 octombrie 2009, Tribunalul Braşov a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.Ş. (fiul lui Ş. şi A.), la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 10 decembrie 2008).

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (fapta din 17 decembrie 2008).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. acelaşi inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita, definitivă la 30 ianuarie 2006, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând din cumulul aritmetic pedepsele de: 4 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 367 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Braşov, definitivă la 11 aprilie 2007, adăugând aceasta pedeapsă la fiecare din pedepsele aplicate inculpatului S.Ş. în prezenta cauza, rezultând din cumulul aritmetic pedepsele de: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. aceste pedepse rezultante au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul S.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din această pedeapsă a fost dedusă perioada reţinerii din 17 decembrie 2008.

Prin aceiaşi sentinţă inculpatul T.D.R. (fiul lui D. şi L.), a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Braşov, definitivă la 6 aprilie 2005, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauza, rezultând din cumul aritmetic pedepsele de: 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., aceste pedepse rezultante au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani si 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din această pedeapsă a fost dedusă perioada reţinerii din 17 decembrie 2008 şi din 4 martie 2003 (din sentinţa penală nr. 3149/2004).

Tot prin aceiaşi sentinţă în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.M., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu; cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. în baza art. 86¹ C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestui inculpat pe durata unui termen de încercare 2 ani si 3 luni. În baza art. 86³ C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere, fiindu-i atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A fost respinsă cererea procurorului privind luarea faţă de inculpaţi a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să fie restituite către martorul L.A. a unui portmoneu de piele de culoare neagra, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar, statistica şi evidenta operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009).

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.Ş. a sumei de 100 lei obţinute din săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.D.R. a unui bone, aflat la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar, statistica şi evidenţă operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009) şi a cântarului electronic digital K.S., aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov.

În baza art. 17 alin. (1), art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraproba de la inculpatul N.C.M., a cantităţii de 8,00 g canabis rămasă în urma examenelor de laborator, aflată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier judiciar, statistica şi evidenţa operativă (predat cu dovada din 26 ianuarie 2009).

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul S.Ş. şi colaboratorul investigatorului sub acoperire A. s-au cunoscut într-unui din barurile din municipiul Braşov şi au avut mai multe discuţii legate de efectul drogului asupra consumatorului, ocazie cu care au făcut şi schimb de numere de telefon în condiţiile în care inculpatul S.Ş. a afirmat că dacă colaboratorul este interesat de achiziţionarea de droguri el poate să-l ajute.

La data de 10 octombrie 2008, inculpatul S.Ş. şi colaboratorul au stabilit telefonic ca inculpatul să-i vândă canabis contra sumei de 100 lei, întâlnirea având loc în fata Complexului O., în prealabil colaboratorul a contactat organele de poliţie, i s-a înmânat suma de 100 lei, a fost condus cu maşina aproape de locul întâlnirii şi percheziţionat. Colaboratorul a predat banii, inculpatul S.Ş. i-a înmânat o ţiplă cu canabis şi i-a comunicat că, dacă mai are nevoie, poate apela la el. Colaboratorul a predat ţipla investigatorului sub acoperire l. şi echipei B.C.C.O. În urma examinării s-a stabilit de I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Probe a Drogurilor că proba este constituită din 1,83 g canabis, în care s-a pus în evidenţă THC.

S-a mai reţinut că inculpaţii N.C.M. şi S.Ş. se cunosc de mai mult timp şi s-au întâlnit în baruri, inculpatul N.C.M. relatând într-una din discuţii că a fost plecat în Elveţia unde este permisă atât cultivarea, cât şi consumul de cannabis, că a fumat cannabis la câteva petreceri şi i-a solicitat inculpatului S.Ş. „să-i facă rost" pentru 2- 3 ţigări. După mai multe convorbiri telefonice au stabilit să se întâlnească în data de 17 decembrie 2008 în zona O. din municipiul Braşov în 20 minute, convorbirea având loc în jurul orei 13:59.

În acea perioadă inculpatul S.Ş. a frecventat locuinţa situată în Braşov, judeţul Braşov, unde locuiau cu chirie prietena sa, F.C., inculpatul T.D.R. şi martorul R.M.R.

În data de 17 decembrie 2008, la orele 14:00 inculpatul S.Ş. l-a sunat pe inculpatul T.D.R., la postul telefonic, i-a cerut inculpatului N.C.M. să-l însoţească la poştă, l-a rugat să-l aştepte 5 minute şi a urcat în locuinţa inculpatului T.D.R., situată la etajul 8, în locuinţă aflându-se şi martorii F.C. şi D.M.

Inculpatul T.D.R. i-a dat inculpatului S.Ş. cantitatea de 9,39 g cannabis într-o punguţă din material plastic, pe care inculpatul S.Ş. i-a predat-o inculpatului N.C.M. care îl aştepta lângă bloc, urmând a-i plăti în câteva zile preţul stabilit de 35 lei/g.

Tranzacţia a fost monitorizată de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Braşov, care au intervenit şi i-au imobilizat pe cei doi inculpaţi, asupra inculpatului N.C.M. fiind găsită punguţa. Cantitatea de fragmente vegetale verde - oliv găsite asupra inculpatului N.C.M. a fost ambalată şi expertizată, iar din concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică a rezultat că proba este constituită din 9,39 g cannabis.

Martorul R.M.R., care se întorcea de la şcoală i-a văzut pe cei doi imobilizaţi de poliţie şi l-a anunţat telefonic pe inculpatul T.D.R. că inculpatul S.Ş. a fost prins înainte de venirea echipei care a procedat la percheziţionarea locuinţei inculpatului T.D.R.

Tribunalul Braşov la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, a avut în vedere circumstanţele reale ale faptelor, cu un pericol social ridicat, împrejurările săvârşirii acestora, cantitatea de droguri de risc deţinută sau traficată, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul T.D.R. şi a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, fapt care rezultă din probele administrate în faţa instanţei de apel şi în subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni sau, cel puţin, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special, prin reţinerea de largi circumstanţe atenuante, rezultate din vârsta acestuia, poziţia procesuală sinceră, împrejurările comiterii faptelor. Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi S.Ş. care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, precum şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen.

Prin Decizia penală nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile inculpaţilor S.Ş. şi T.D.R. împotriva sentinţei penale, a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor şi rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatului S.Ş. şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an şi 10 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita (definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006), devenită executabilă prin revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată,

- 1 an închisoare şi 1 lună închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr. 367/S din 23 iunie 2006 a Tribunalului Braşov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală nr. 54 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov), devenite executabile prin revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată.

A reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzute de art. 76 lit. c), e) C. pen., art. 80 C. pen. şi a redus pedepsele stabilite inculpatului S.Ş. astfel:

Pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 10 octombrie 2008) la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,

Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,

Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Harghita (definitivă prin neapelare la data de 30 ianuarie 2006), 1 an închisoare şi 1 lună închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr. 367/S din 23 iunie 2006 a Tribunalului Braşov (definitivă la 11 aprilie 2007, prin Decizia penală nr. 54 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov), devenite executabile prin revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a adăugat pedeapsa rezultată mai sus, de 1 an şi 10 luni închisoare, la fiecare dintre pedepsele reduse prin reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel încât au rezultat două pedepse principale de câte 3 ani şi 10 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul S.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatului T.D.R. şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Braşov (definitivă la data de 06 aprilie 2005, prin Decizia penală nr. 168 din 18 martie 2005 a Tribunalului Braşov), devenită executabilă prin revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea apelată.

Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din 17 decembrie 2008) la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen., la 4 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 3149 din 20 decembrie 2004 a Judecătoriei Braşov, la fiecare dintre pedepsele reduse prin reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel încât a rezultat o pedeapsă de 4 ani închisoare şi o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul T.D.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a reţinut faţă de criticile formulate de inculpaţi în privinţa modalităţi de individualizare a pedepsei, că în cauză sunt incidente circumstanţe atenuante judiciare, fiind reţinute dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., dând pedepselor efectul reglementat prin prevederile art. 76 lit. c), e) şi art. 80 C. pen.

Astfel, faţă cantitatea mică de substanţe traficate, deţinute de inculpaţi, conduită adoptată de aceştia în faţa instanţei, precum şi datele care rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză, care evidenţiază dorinţa de continuare a studiilor, de identificare a unui loc de muncă şi a unor soluţii alternative de petrecere a timpului liber, de îmbunătăţire a relaţiei cu familia.

Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpatul S.Ş. şi a solicitat în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul de a se da o mai larga eficienta dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. prin coborârea pedepsei sub minimul special orientat spre minimul general şi inculpatul T.D.R. care a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Înalta Curte, analizând lucrările din dosar constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul S.Ş., privind solicitarea acestuia formulată în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa de apel, prin Decizia pronunţată, a reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectul prevăzut de art. 76 lit. c) şi e) C. pen. şi art. 80 C. pen. pentru inculpatul S.Ş., faţă de cantitatea mică de substanţe traficate, deţinute şi faţă de referatele de evaluare întocmite.

Totodată, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator constată că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare a fost aplicată ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei, fiind respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind just individualizată faţă de cele învederate mai sus menţionate şi faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, astfel, cererea acestuia de reducere a pedepsei nu poate fi primită.

Înalta Curte consideră corectă această apreciere cu referire la limitele efectului reducerii pedepsei aplicate inculpatului prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că, apreciază ca neîntemeiată critica inculpatului cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul T.D.R., Curtea, Înalta Curte, constată că vinovăţia acestuia este dovedită pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faţă de materialul probator administrat în cauză, în mod special depoziţia acestuia dată la termenul de judecată din 28 aprilie 2010, filele 44-47 dosar instanţa de apel, acesta recunoscând că, la momentul faptelor, era consumator ocazional de droguri „am fost consumator până în urmă cu 2 luni. Ocazional am consumat droguri de la vârsta de 16 ani, am mai fost într-un dosar al D.I.I.C.O.T. tot sub acuzaţii similare".

Totodată, declaraţiile inculpaţilor S.Ş. şi N.C.M., declaraţiile martorilor audiaţi R.R., fila 66, dosar instanţa de apel care precizează „T.D. şi S.Ş. erau consumatori de marihuana, aceştia fumând ţigări cu marihuana în apartament împreună, dar şi inculpatul T. singur", şi T.A. fila 68 „ştiu că o perioadă fratele meu a consumat droguri, mai precis nişte ierburi de la nişte shopuri, etnobotanice sub formă de ţigară, de la el şi de la alte persoane apropiate ale acestuia am auzit că s-au găsit droguri în casa lui, un aparat de cântărire şi măsurare" şi martorul R.M.R. fila 174 dosar de fond declară că „am asistat la o discuţie dintre inculpatul T. şi un bărbat pe care nu îl cunosc, şi inculpatul T. îi spunea acelei persoane că pleacă în Bulgaria să procure droguri" coroborate cu toate celelalte probe administrate atât la instanţă cât şi la urmărirea penală conduc la vinovăţia inculpatului T.D.R. privind ambele fapte reţinute în sarcina sa, respectiv art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile inculpaţilor S.Ş. şi T.D.R., potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.Ş. şi T.D.R. împotriva Deciziei penale nr. 66/AP din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat S.Ş. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat T.D.R. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1235/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1241/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1236/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1236/2011. Penal