ICCJ. Decizia nr. 1434/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1434/2011
Dosar nr. 381/59/2011
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 84/P din 22 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 381/59/2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.P.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.P. pe o perioadă de 29 zile iar ulterior această măsură a fost prelungită cu încă 30 de zile.
Se constată că faţă de el s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal T.P. a aderat la un grup infracţional organizat alcătuit din alţi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moraviţa, poliţişti de frontieră din cadrul PTF Moraviţa, precum şi din mai multe persoane implicate în contrabanda cu ţigări, grup ce acţionează în mod organizat pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie şi contrabandă, în scopul obţinerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracţionale.
Susnumitul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Moraviţa, s-a integrat în grupul infracţional organizat, aducându-şi, contribuţia la realizarea obiectivelor cu caracter ilicit, urmărite de membrii grupului, respectiv: permiterea tranzitării graniţei de către persoanele ce transportă ţigări de contrabandă , primirea şi colectarea sumelor de bani remise ca mită de traficanţi, împărţirea foloaselor materiale realizate, precum şi asigurarea protecţiei traficanţilor de ţigări pe traseul de deplasare după ieşirea din vamă, până la depozitarea mărfii de contrabandă.
De asemenea, T.P. a acceptat ca, împreună cu ceilalţi lucrători vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu, privind supravegherea mărfurilor care tranzitează frontiera de stat a României, precum şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor şi a infracţiunilor comise în aceste împrejurări.
În aceeaşi perioadă, lucrătorul vamal T.P., prin acţiunile întreprinse în cadrul grupului infracţional organizat la care a aderat, a primit, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de aproximativ 1.800 Euro, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu ce-i revin potrivit calităţii deţinute, infracţiunea menţionată fiind compusă din următoarele acte materiale.
La data de 26 octombrie 2010 lucrătorul vamal T.P. a primit suma de 150 euro pentru a permite trecerea ilegală prin vamă a 3 (trei) autoturisme, fiecare transportând câte un bax cu ţigări de contrabandă, bani pe care i-a pus la dispoziţia colegilor săi lucrători vamali şi poliţişti de frontieră pentru a fi împărţiţi.
În noaptea de 04/05 noiembrie 2010 în jurul orei 23:38, lucrătorul vamal T.P. a intrat în toneta vameşilor unde se aflau colegii săi, lucrătorii vamali G.R.H. şi G.S.M. – şeful de tură al vameşilor şi a lăsat pe masă o sumă de bani primită ca mită de la traficantul de ţigări C.C. zis „C.", bani ce urmau să fie împărţiţi între lucrătorii vamali şi poliţiştii de frontieră.
La data de 07 noiembrie 2010, când lucrătorul vamal T.P. era de serviciu la PTF Moraviţa, şefii de tură ai vameşilor şi ai poliţiştilor de frontieră au permis intrarea în ţară a mai multor autoturisme care transportau ţigări de contrabandă,. Banii remişi de traficanţi cu titlu de mită au fost primiţi de lucrătorii vamali T.P., G.S.M. şi P.M. care, ulterior, au împărţit aceşti bani cu poliţiştii de frontieră potrivit înţelegerii infracţionale preexistente.
Astfel, în jurul orei 15:30, în prezenţa lucrătorului vamal P.M. şi a investigatorului sub acoperire V.M.C., T.P. a împărţit cu D.V. sumele de bani strânse din mita primită de la traficanţii de ţigări pe parcursul serviciului efectuat până la acea oră, suma cuvenită vameşilor fiind în cuantum de 285 Euro.
Ulterior, la ora 18:00, T.P. şi D.V. au împărţit din nou banii colectaţi ca mită, în prezenţa investigatorului sub acoperire, suma împărţită între lucrătorii vamali şi poliţiştii de frontieră fiind de 370 Euro.
În noaptea de 16/17 noiembrie 2010, lucrătorul vamal T.P. a primit, ca mită, de la traficantul de ţigări C.C. suma de 500 de Euro pentru a-i permite acestuia să introducă ilegal pe teritoriul României 10 de baxuri cu ţigări de contrabandă. Lucrătorul vamal T.P. a împărţit aceşti bani cu ceilalţi vameşi din tură şi cu poliţiştii de frontieră, acestora revenindu-le câte 250 de Euro.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.P., Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, deşi sunt îndeplinite condiţiile de formă în sensul că pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani închisoare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
În aprecierea temeiniciei cererii, instanţa a avut în vedere, pe lângă criteriile de ordin personal şi alte criterii, respectiv pericolul social şi gravitatea faptelor comise, care rezultă din modalitatea concretă în care se susţine că au fost comise.
La aprecierea gravităţii deosebite a faptelor, instanţa a avut în vedere şi perioada îndelungată a activităţii infracţionale, cât şi faptul că activitatea infracţională desfăşurată de către lucrătorii vamali şi de poliţiştii de frontieră puşi sub învinuire constituia un mod de viaţă, iar exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.P., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul formulat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
Potrivit art. 1602 din acelaşi cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.P. este cercetat, în stare de arest, în dosarul nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr.39/2003, reţinându-se că, în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal T.P. a aderat la un grup infracţional organizat, alcătuit din alţi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moraviţa, poliţişti de frontieră din cadrul PTF Moraviţa, precum şi din mai multe persoane implicate în contrabanda cu ţigări, grup ce acţionează în mod organizat pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie şi contrabandă, în scopul obţinerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracţionale.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din acelaşi cod.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă, existând riscul, în sensul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., ca, în cazul eliberării să fie tulburată ordinea publică şi chiar să fie împiedicată buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti.
De asemenea, sunt de luat în considerare şi celelalte argumente avute în vedere de prima instanţă la respingerea cererii, respectiv gravitatea faptelor comise, care rezultă din modalitatea de comitere a acestora.
Astfel, din actele dosarului de urmărire penală reiese că inculpatul, împreună cu alţi inculpaţi cercetaţi în această cauză, în calitate de lucrători ai poliţiei de frontieră şi lucrători vamali, au acţionat în mod organizat în cadrul unui grup infracţional care a funcţionat o perioadă îndelungată de timp, având reguli de operare şi o structură bine determinată în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave, respectiv de corupţie, obţinând beneficii materiale ceea ce imprimă faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor un grad de pericol social concret deosebit de grav.
La aprecierea gravităţii deosebite a faptelor, corect s-a avut în vedere şi perioada îndelungată a activităţii infracţionale, cât şi faptul că exercitarea actelor materiale de luare de mită, reprezintă singura preocupare, pe timpul serviciului, pentru lucrătorii vamali şi poliţiştii de frontieră.
De asemenea, nu este de neglijat faptul că faptele comise de inculpat sunt de natură să prejudicieze încrederea în instituţiile statului şi buna credinţă acelor care trebuie să apere legea.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii penale nr. 84/PI din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 381/59/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1435/2011. Penal → |
|---|
