ICCJ. Decizia nr. 1415/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1415/2011
Dosar nr. 2467/1/2011
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 449 din 13 octombrie 2003, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 556 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel a formulat recurs inculpatul B.C.
Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 115/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a fost soluţionată prin decizia penală nr. 2286 din 28 aprilie 2004 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei ultime decizii, la data de 8 martie 2011, condamnatul B.C. a formulat contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
In motivarea cererii, contestatorul a invocat incompatibilitatea judecătorului V.L. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, arătând că acesta a prelungit măsura arestării preventive deşi se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. a) C. proc. pen.
Incidenţa aceluiaşi caz de incompatibilitate a fost invocată de contestator şi cu privire la membrii completului de judecată care au soluţionat cauza în recurs, arătând că respectivii magistraţi s-au pronunţat asupra căii de atac deşi anterior menţinuseră starea de arest a contestatorului.
In sfera aceleiaşi critici, contestatorul a evidenţiat şi faptul că la 21 aprilie 2004, magistratul S.S. a pus concluzii pe starea de arest în calitate de reprezentant al parchetului, pentru ca la 28 aprilie 2004 să figureze ca şi magistrat asistent.
Suplimentar, contestatorul a invocat nelegala sesizare a instanţei, lipsa apărării în cursul urmăririi penale, contradicţia dintre temeiul de drept şi dispozitivul deciziei contestate, precum şi menţionarea eronată în hotărârile pronunţate a datei sale de naştere.
Contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 martie 2011, sub nr. 2467/1/2011.
La termenul de dezbateri din 27 septembrie 2011, contestatorul condamnat a prezentat noi argumente în sprijinul cererii sale, arătând că a fost condamnat în locul altei persoane, sens în care a făcut trimitere la declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care vorbesc despre altă persoană şi faptul că în toate hotărârile judecătoreşti, a fost menţionată o dată a naşterii eronată.
Analizând contestaţia Ia executare formulată de contestatorul B.C., Înalta Curte constată că aceasta a fost greşit îndreptată în raport de dispoziţiile art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 C. proc. pen. care reglementează competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare.
Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia la executare întemeiată pe cazurile prevăzute de lit. a), b) şi d) ale art. 461 C. proc. pen. se judecă de instanţa de executare sau de instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, în timp ce contestaţia întemeiată pe lit. c) a aceluiaşi text de lege se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
In cauză, deşi contestatorul B.C. a invocat ca temeiuri ale contestaţiei la executare cazurile prevăzute de lit. b) şi c) ale art. 461 C. proc. pen., argumentarea în fapt a cererii se circumscrie cazului prevăzut de lit. b) a textului de lege anterior menţionat, atât în cererea scrisă, cât şi în concluziile orale, contestatorul învederând, în esenţă, faptul că a fost condamnat în locul unei alte persoane şi că, prin urmare, executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
In aceste condiţii, competenţa materială de soluţionare a prezentei cereri revine Tribunalului Dâmboviţa care în speţa dedusă judecăţii este instanţa de executare, conform dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 42 raportat la art. 461 alin. (2) şi art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cauza la Tribunalul Dâmboviţa, spre competentă soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Trimite cauza la Tribunalul Dâmboviţa, spre competentă soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul B.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1414/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
