ICCJ. Decizia nr. 1555/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1555/2011
Dosar nr. 9053/30/2007
Şedinţa publică din 18 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 06 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9053/30/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul F.H. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de mărfuri pirat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
În baza art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul F.H. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de oferire spre închiriere de mărfuri pirat.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul F.H. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, odată la 3 luni - în prima zi de marţi a fiecărui trimestru, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (în prezent Serviciul de Probaţiune) de pe lângă Tribunalul Timiş.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea hard-diskurilor marca Maxtor cu următoarele serii: E14Y333N; E1515TCN; E1529F5N; E1515VRN; E150WZRN; E1529DSN; E14VZPJN; E1529DRN; E1G00DCE; E14X252N, enumerate în procesul verbal de constatare din data de 02 martie 2006 întocmit de IPJ Timiş - SIF (filele 7,8 dosar UP).
În baza art. 19 din HG nr. 731/2007 raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus ca hard-diskurile confiscate să fie depuse la Oficiul Român pentru Drepturile de autor în vederea distrugerii.
În baza art. 169 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor hard-diskuri: marca Samsung seria S01JJ20X154413; marca Samsung seria S02DJ10X408644; marca Seagate seria XJN44957, enumerate în procesul verbal de constatare din data de 02 martie 2006 întocmit de IPJ Timiş - SIF (filele 7,8 dosar UP), cu obligaţia pentru inculpat de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile: M.C.; E.A.I.; U.P.F.R. şi C.R.A.D.A.I.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Timişoara - reprezentată de lichidatorul judiciar SC G.I. SPRL, cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, la plata următoarelor despăgubiri materiale: 2221,5 Euro către partea civilă M.C.; 455 Euro către partea civilă E.A.I.; 90 Euro către partea civilă U.P.F.R.; 999,60 lei către partea civilă C.R.A.D.A.I.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 114/P/2006 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului F.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (2), art. 1396 alin. (3), art. 1396 alin. (4), art. 1399 şi art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005 şi Legea nr. 329/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
In fapt, s-a reţinut că la data de 02 martie 2006, în urma unui control efectuat de organele de poliţie din cadrul IPJ Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor şi comisari ai Gărzii Financiare la punctul de lucru al SC N.H. SRL din Timişoara, punct de lucru în com. C., unde se află un club de internet, au fost identificate un nr. de 12 calculatoare.
Pe aceste calculatoare erau instalate programe pentru calculator reproduse (stocate şi/sau instalate) în hard-discuri, pentru care reprezentantul societăţii nu a putut prezenta licenţe şi documente de provenienţă pentru acestea, fapt pentru care au fost ridicate în vederea efectuării unor constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili conţinutul acestora.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5045 din 09 octombrie 2006 efectuată de către ORDA Bucureşti asupra celor 13 bucăţi hard-discuri, a demonstrat existenţa mai multor fişiere cu informaţii pentru programe de calculator reproduse (stocate şi/sau instalate) în acestea cât şi fişiere cu extensia mp3 conţinând opere muzicale.
S-a reţinut că valoarea totală a prejudiciului este de 7524,8 lei (7243 lei + 281,08 lei).
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Potrivit procesului verbal aflat la filele 7,8 dosar UP, în data de 02 martie 2006 ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul IPJ Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, însoţiţi de comisari ai Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Timiş, au efectuat un control la punctul de lucru din comuna Cărpiniş, aparţinând SC N.H. SRL, unde funcţiona un cafe-bar şi un club de internet. Cu această ocazie a fost legitimat numitul G.A., angajat al societăţii la punctul de lucru, precum şi încă o persoană care se afla în incinta punctului de lucru, pe nume M.R., care a refuzat să asiste la verificări şi să semneze procesul-verbal întocmit, părăsind incinta punctului de lucru.
S-a constatat că la punctul de lucru funcţionează un club de internet format dintr-un server, o unitate centrală pentru administratorul reţelei şi 12 staţii de lucru, o parte dintre ele fiind incomplete. Au fost identificate 13 monitoare şi 12 unităţi centrale de calculator, din care 10 unităţi la mesele din sală şi două la masa administratorului de sistem. Angajatul punctului de lucru G.A. nu a putut prezenta documentele de provenienţă şi licenţiere a programelor de calculator stocate şi utilizate în cadrul punctului de lucru, motiv pentru care organele de control au demontat 13 hardisk-uri de pe calculatoarele din punctul de lucru pe care le-au ridicat în vederea cercetărilor.
Din adresa emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Timiş (fila 10 dosar UP) a reţinut că la data controlului societatea comercială N.H. SRL era administrată de cetăţeanul german F.H. (acesta fiind şi asociatul unic) şi avea punct de lucru în comuna Cărpiniş, sediul punctului de lucru fiind stabilit în baza contractului de închiriere nr. 22351 din 09 iunie 2005 (fila 11 dosar UP).
Cele 13 hardisk-uri ridicate cu ocazia controlului au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul ORDA (filele 28-42 dosar UP). S-a constatat că două hardisk-uri (marca Seagate seria XJN44957; marca Samsung seria S01JJ20X154413) sunt defecte, situaţie în care nu au putut fi accesate pentru a se identifica eventualele programe pentru calculator reproduse (stocate/instalate) pe acestea, precum şi faptul că un hardisk (marca Samsung seria S02DJ10X408644) nu conţine înregistrate programe pentru calculator şi nici alte tipuri de fişiere. S-a constatat că pe celelalte 10 hardisk-uri au fost reproduse (instalate/stocate) diferite programe pentru calculator (în principal jocuri) precum şi fişiere cu extensia mp 3 conţinând piese muzicale (enumerate în anexele la raport - filele 43-48 dosar UP).
Din factura fiscală nr. 7143810 din 03 august 2005 (fila 202, dosar UP) rezultă că în data de 03 august 2005 inculpatul F.H., în calitate de reprezentant al SC N.H. SRL, a cumpărat 12 sisteme de calcul de la SC N.C. SRL. Din conţinutul acestui document nu rezultă că obiectul tranzacţiei îl constituie vreun program de calculator. Această împrejurare este confirmată şi de martorul T.F.M. (fila 195, dosar UP), administratorul firmei N.C.SRL, care precizează că tranzacţia a vizat exclusiv cele 12 sisteme de calcul, fără a avea instalate sisteme de operare şi nici nu s-a solicitat acest lucru de către cumpărător. Acelaşi martor afirmă că, cu ocazia acestei tranzacţii nu s-au întocmit alte documente, cu excepţia facturii fiscale, a chitanţei şi a certificatului de garanţie.
Instanţa a reţinut că hard-diskurile ridicate de la punctul de lucru conţineau fişiere cu extensia mp 3 cuprinzând piese muzicale din repertoriul românesc şi internaţional (enumerate în anexele la raport - filele 43-48 dosar UP). Deţinerea copiilor pieselor muzicale pe suportul de tip hard-disk s-a făcut în scopul utilizării prin comunicare publică la punctul de lucru al N.H. SRL. Acest scop rezultă din faptul că la punctul de lucru se desfăşura o activitate de divertisment (de tipul internet-cafe) la care clienţii foloseau staţiile de lucru (calculatoarele) în principal pentru jocurile instalate pe suportul hard-disk, ocazie cu care se asculta şi muzica stocată în memoria calculatorului.
S-a considerat că această situaţie de fapt întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de mărfuri pirat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice, prevăzută de art. 139/6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai constatat că localul de tip internet-cafe oferea spre închiriere programe informatice (în principal jocuri) instalate şi rulate fără a exista licenţă din partea titularilor de drepturi sau a reprezentanţilor acestora, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de oferire spre închiriere de mărfuri pirat prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Specialiştii din cadrul ORDA au constatat că pe 10 dintre hard-diskurile ridicate de la punctul de lucru sunt reproduse (instalate/stocate) diferite programe pentru calculator, în principal jocuri (denumirile programelor fiind specificate punctual în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5045 din 09 octombrie 2006 (filele 32-41, dosar UP), fără ca pentru aceste programe să existe licenţiere din partea titularilor de drepturi sau a reprezentanţilor acestora.
A apreciat prima instanţă că această situaţie de fapt întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.
Prin rechizitoriu s-au reţinut în sarcina inculpatului încă două infracţiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996, şi anume cele incriminate prin art. 140 alin. (1) lit. a) şi art. 1396 alin. (3), instanţa constatând, pe baza probatoriului administrat, că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea acestor fapte.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului şi a modului de executare s-au avut în vedere următoarele elemente: în urma intervenţiei organelor de poliţie hard-diskurile pe care se aflau stocate programele informatice şi piesele muzicale au fost ridicate, astfel încât ctivitatea ilicită a inculpatului a fost oprită iar prejudiciul produs părţilor civile a fost limitat în timp; inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră, în sensul că a recunoscut obiectul de activitate al punctului de lucru (internet-cafe) şi utilizarea staţiilor de lucru cu jocuri instalate, chiar dacă susţine că avea licenţă pentru un singur program, iar celelalte le considera utilizabile fără licenţă; inculpatul nu are antecedente penale; prejudiciul provocat părţilor civile este relativ redus.
Prin Decizia penală nr. 31/A din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror şi a admis apelul declarat de inculpatul F.H.
A desfiinţează în latura penală, în parte, sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea apelată, în pedepsele componente, după care:
A înlăturat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
In baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de deţinere de mărfuri pirat în vederea utilizării în scop comercial prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice, din infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 33 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
In baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de deţinere de mărfuri pirat în vederea utilizării în scop comercial prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice, prevăzută de art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., 1-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de oferire spre închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.
In temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen.,a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul la data de 22 februarie 2011, criticând-o ca nelegală şi netemeinică sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139/6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 şi al obligării la plata despăgubirilor civile către partea civilă M.C.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prioritar prin prisma respectării termenului de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este tardiv.
Astfel, potrivit art. 385/3 C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.
In speţă, inculpatul F.H. a fost prezent la termenul de judecată din data de 07 februarie 2011, când au avut loc dezbaterile asupra apelului, asistat de apărător ales, aşa cum rezultă din partea introductivă a deciziei recurate. În consecinţă, pentru inculpat, termenul de 10 zile pentru declararea recursului a început să curgă de la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel, respectiv de la data de 09 februarie 2011, ultima zi în care acesta ar fi putut promova calea de atac fiind data de 20 februarie 2011.
Inculpatul a formulat declaraţia de recurs (fila 2 dosar recurs) la data de 22 februarie 2011, la aceeaşi dată fiind înregistrată şi la Curtea de Apel Timişoara, conform rezoluţiei de primire aşadar, după expirarea termenului legal de promovare a căii ordinare de atac.
Potrivit art. 185 C. proc. pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat în cauză de către inculpatul F.H., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul F.H. împotriva deciziei nr. 31/A din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă germană se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 18 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1572/2011. Penal → |
|---|
