ICCJ. Decizia nr. 1571/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1571/2011
Dosar nr.516./64/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Tribunalul Braşov, secţia penală, pentru minori şi familie Braşov, prin sentinţa penală nr. 138/S din 22 mai 2002 - alături de coinculpaţii B.R., B.I., B.D. şi B.N. - a condamnat şi pe inculpatul O.V., pentru săvârşirea în participaţie în calitate de coautor a infracţiunilor de tâlhărie, vătămare corporală, violare de domiciliu şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 311 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele de 7 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, în condiţiile art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) [din durata căreia i-a fost computată reţinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale de la 28 ianuarie 2000 şi până la 2 februarie 2000].
Instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii sunt locuitori ai Satului Nou din comuna Hălchiu judeţul Braşov şi aparţin etniei rromilor. Aceştia sunt cunoscuţi în sat ca persoane care încalcă legea, efectuează acte de braconaj la pescăria din zonă aparţinând SC D.P. SA se sustrag frecvent toamna, recoltele populaţiei locale.
În seara zilei de 28 ianuarie 2000 în jurul orelor 1900 partea vătămată M.I. inginer, I.N., S.P. şi C.P. - lucrători la ferma piscicolă aparţinând SC D.P. SA şi-au primit în centrul satului, raţia de peşte cuvenită pe luna în curs, pe care au încărcat-o în saci de naylon şi în rucsac. Partea vătămată M.I. avea asupra sa şi o staţie Motorola, pentru comunicare primită de la serviciu. Cele 4 părţi vătămate însoţite de martorii M.G. şi C.V. s-au deplasat pe strada principală spre strada M. la locuinţa părţii vătămate C.I.
În dreptul casei inculpatului O.V. - situate la distanţă de cca. 30 metri de centrul satului părţile vătămate au fost acostate de inculpatul B.I. care văzând că transportă peşte le căuta motiv de ceartă. Părţile vătămate cunoscând conduita anterioară reprobabilă a celui în cauză l-au ignorat. Enervat, inculpatul a însoţit grupul de pescari până în apropierea intersecţiei străzilor P. şi M. unde a observat că se îndreaptă spre locuinţa familiei C.I.
Inculpatul B.I. a revenit în locuinţa inculpatului O.V. - unde se mai aflau coinculpaţii B.I., B.D. şi B.N.
Incitaţi, susţinând că a fost insultat de pescari de inculpaţi au plecat în fugă spre locuinţa părţii vătămate C.I.
Primul care a ajuns şi a introdus fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate a fost inculpatul B.I. care s-a îndreptat spre partea vătămată M.I. şi l-a lovit.
În acest timp a sosit şi inculpatul O.V. care a lovit la rândul său partea vătămată M.I. şi a deposedat-o imediat şi de staţia Motorola pentru a nu putea solicita ajutor.
La rândul lor coinculpaţii B.N., B.I. şi B.D. - ultimii doi înarmaţi cu bâte - au aplicat lovituri părţii vătămate I.N.. La agresarea acestei părţi vătămate au contribuit ulterior şi primii inculpaţi.
În aceleaşi împrejurări inculpaţii B.N., B.I. şi B.D. au exercitat violenţe fizice şi împotriva părţii vătămate D.D., pe care au şi deposedat-o de rucsacul cu peşte. În urma actelor de agresiune amintite părţile vătămate au suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare ¾ zile îngrijiri medicale partea vătămată S.P. 21/22 zile îngrijiri medicale partea vătămată I.N. şi respectiv 11/12 zile îngrijiri medicale partea vătămată M.I.
Partea vătămată C.P. proprietarul imobilului împreună cu familia acestuia au urcat de teamă în podul locuinţei, inculpaţii au strigat la aceştia „să-i scoată şi pe ceilalţi doi rumâni" iar inculpatul B.R. le-a spart un geam la locuinţă.
Prin scandalul produs inculpaţii au adus atingere liniştii comunităţii, înspăimântată şi revoltată de comportarea acestuia. Au fost sesizate organele de poliţie din localitate iar acestea la rândul lor realizând amploarea şi gravitatea faptelor petrecute şi cunoscând comportamentul violent anterior al inculpaţilor au informat I.P.J. Braşov ce a deplasat la faţa locului Forţele de Intervenţie Rapidă.
Inculpatul O.V. a fost reţinut şi arestat preventiv în cursul urmăririi penale în perioada 28 ianuarie 2000 - 2 februarie 2000, ocazie cu care a fost audiat la data de 29 ianuarie 2000 de către organul de cercetare penală şi procuror în prezenţa apărătorului ales avocat M.S., potrivit împuternicirii avocaţiale fila 118 de procuror în cursul urmăririi penale, inculpatul declarând că nu a participat la faptele penale ce au avut loc în seara zilei de 28 ianuarie 2000 pe raza Satului Nou din comuna Halchiu, fiind nevinovat (fila 136-139).
La data de 19 aprilie 2000 inculpatului O.V., aflat în stare de libertate, în aceleaşi condiţii procedurale sus-menţionate privind asigurarea dreptului la apărare, i-a fost prezentat de procuror materialul de terminarea urmăririi penale, reiterând poziţia procesuală avută iniţial în sensul că nu recunoaşte nici una din faptele de care este acuzat şi nu mai are alte probe de propus ori cereri în apărare de formulat (fila 219).
După sesizarea instanţei şi declanşarea cercetării judecătoreşti inculpatul a fost prezent personal, asistat de apărător din oficiu avocat V.L. doar la termenele de judecată din 7 septembrie 2000 şi 19 septembrie 2000, dar nu a putut fi audiat, cauza fiind amânată în ambele cazuri din motive procedurale privind pregătirea apărării - la cererea celorlalţi coinculpaţi - şi respectiv lipsă de procedură cu părţile vătămate (fila 102,106 dosar instanţă). Ulterior, inculpatul a lipsit la toate celelalte termen de judecată, dezbateri şi pronunţarea sentinţei, fiind reprezentat la desfăşurarea activităţilor procedurale şi procesuale amintite de către apărătorul din oficiu sus-menţionat.
Sentinţa penală nr. 138 din 22 mai 2002 a Tribunalului Braşov, secţia penală, a rămas definitivă prin neapelare faţă de inculpatul O.V.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 233/A din 22 octombrie 2002 în apelurile declarate de Parchet şi inculpatul B.R. a desfiinţat în parte sentinţa faţă de toţi inculpaţii în cauză cu privire la aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) privind intervenirea unei legi mai favorabile în legătură cu infracţiunile comise de aceştia, menţinându-se însă pedepsele aplicate de prima instanţă.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2241 din 14 mai 2003 în recursul în termen legal declarat de inculpatul B.R. - ale cărui efecte au fost extinse şi cu privire la ceilalţi coinculpaţi în cauză - a constatat că pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate acestora pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi respectiv de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. sunt graţiate integral în baza art. 1 din Legea nr. 843/2002 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003, atrăgându-li-se atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea amintită privind revocarea graţierii condiţionate aplicate acestora [în final prin recontopirea celorlalte pedepse executorii în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu inculpatul O.V. rămânând să execute în regim de detenţie aceeaşi pedeapsă principală rezultantă de 7 ani închisoare / recursul declarat de inculpatul O.V. - în condiţiile în care nu a atacat sentinţa cu apel - cale de atac examinată în lipsa acestuia pe baza concluziilor orale ale apărătorului său ales avocat G.M. (f.25) fiind respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) raportat la art. 3851 alin. (4) C. proc. pen.].
II. La data de 16 iunie 2010 numitul O.V. deţinut în Secţia 4 de Poliţie Bucureşti în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis la 7 mai 2009 de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Braşov, a formulat APEL PESTE TERMEN, împotriva sentinţei penale nr. 138/S din 22 mai 2002 a Tribunalului Braşov, secţia penală, în motivarea căreia a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. întrucât a lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţarea sentinţei, iar cererea pendinte este făcută nu mai târziu de 10 zile de la data încarcerării acestuia, astfel încât prin rejudecarea acestei căi de atac la fel ca şi un recurs ordinar făcut în termen să se adopte soluţia prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în sensul desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei pentru o nouă judecată în fond pe motivul neîndeplinirii procedurii de citare în conformitate cu dispoziţiile art. 177, art. 178 C. proc. pen.
Referitor la admisibilitatea acestei căi de atac în raport cu cerinţele art. 365 C. proc. pen.în expunerea cererii amintite s-a învederat că „sunt realizate exigenţele normelor de procedură penală în sensul că după ce a fost pus în libertate (.) a plecat la muncă în Spania" astfel că „nu a cunoscut de proces şi nu a fost prezent la nici un termen de judecată şi nici la pronunţare".
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 53/Ap. din 26 iulie 2010, a respins apelul peste termen sus-menţionat ca fiind tardiv introdus, cu motivarea în esenţă că după rămânerea definitivă prin neapelare a sentinţei penale nr. 138/S din 22 mai 2002 şi emiterea de către Tribunalul Braşov a M.E.P.I. nr. 230 din 27 mai 2003 (f.303 dosar fond) inculpatul a fost depistat în Spania fiind preluat de o escortă de poliţişti români de pe Aeroportul din Madrid la data de 27 mai 2010 şi depus în aceiaşi zi în Arestul Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti iar în raport cu această dată termenul legal obligatoriu de 10 pentru declararea apelului peste termen s-a împlinit la 7 iunie 2010, cererea inculpatului fiind înregistrată la interval de 10 zile ulterior, la data de 16 iunie 2010.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 3973 din 9 noiembrie 2010 a admis recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 52/Ap din 26 iulie 2010, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza pentru judecarea apelului peste termen la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Braşov.
Decizând astfel, instanţa supremă a reţinut şi argumentat justificativ că „din procesul verbal de predare primire întocmit la data de 7 iunie 2010, orele 19,30 în Bucureşti, la sediul Arestului D.G.P.M.B. rezulta că, „cu ocazia predării din Spania", s-a făcut predarea-primirea, inculpatului O.V. şi s-a luat măsura introducerii în arest în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2002 emis la 7 mai 2009 de Tribunalul Braşov.
Actul fiind depus, în copie neautentificată, de către recurent, Înalta Curte a cerut, telefonic, relaţii de la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol.
Potrivit transmisiei fax nr. din 28 octombrie 2010, rezultă că recurentul inculpat O.V., a fost preluat la data de 07 iunie 2010, de o escortă de ofiţeri de poliţie români, de pe Aeroportul Internaţional din Madrid (Spania) şi depus în aceeaşi zi în Arestul D.G.P.M.B şi nu la 27 mai 2010, cum din eroare s-a comunicat.
Rezultă deci că data la care a început executarea pedepsei închisorii este 7 iunie 2010 şi nu 27 mai 2010.
Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc . pen. cu titlu marginal „APELUL PESTE TERMEN" - partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei, sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Instanţa de apel, a făcut o greşită aplicarea a legii, determinată de o eroare de comunicare din partea Biroului Naţional Interpol, socotind că apelul peste termen este tardiv, atâta vreme cât, recurentul a început executarea pedepsei la 7 iunie 2010, iar apelul peste termen a fost declarat la 16 iunie 2010."
III. Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 7/Ap din 19 ianuarie 2011 cu ocazia rejudecării cauzei, a dispus respingerea apelului peste termen declarat de inculpatul O.V. împotriva sentinţei penale nr. 138/S din 22 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. 829/2000, pe care a menţinut-o ca fiind temeinică şi legală.
În motivarea soluţiei amintite, Curtea, arată că „în cauza de faţă nu se pune problema lipsei inculpatului la toate termenele de judecată la fond, acesta fiind prezent, figurând cu termen în cunoştinţă începând cu data de 7 septembrie 2000, prezentând chiar şi concluzii scrise după închiderea dezbaterilor" astfel încât pe baza lucrărilor dosarului se poate concluziona că „nu sunt întrunite cumulativ în cauză cerinţele prevăzute de art. 364 ori art. 365 C. proc. pen."
Recursul în termen legal împotriva deciziei penale nr. 7/Ap. din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, declarat de inculpatul O.V. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (17)2 C. proc. pen. [„când hotărârea este contrară legii ori s-a făcut o greşită aplicare a legii penale"] rap. la art. 340, art. 341 şi art. 301 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru considerente arătate în continuare.
Din partea introductivă a deciziei atacate rezultă că obiectul dezbaterilor s-a limitat la judecarea în fond a apelului peste termen făcut de inculpat, concluziile orale ale acestuia şi ale apărătorului ales precum şi ale procurorului de şedinţă vizând exclusiv modalitatea de rezolvare a acţiunii penale în raport cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., fără ca instanţa de rejudecare în apel să fi repus în discuţia părţilor îndeplinirea condiţiilor din art. 365 alin. (1) C. proc. pen. şi mai ales a celei de a doua condiţii cumulative stabilite prin Decizia de casare referitoare la lipsa părţii la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare.
Omisiunea instanţei de apel de a pune în discuţia părţilor îndeplinirea cerinţelor de admisibilitate a apelului peste termen declarat de inculpat, în condiţiile în care soluţia adoptată este întemeiată exclusiv pe aceste considerente, având caracterul unei cereri esenţiale pentru inculpat de natură să garanteze dreptul la apărare al acestuia şi să influenţeze soluţia procesului constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 340, art. 341 şi art. 301 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, de natură a atrage nulitatea deciziei amintite.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul inculpatului casându-se Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru reluarea dezbaterilor cu respectarea dispoziţiilor legale precitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 7/Ap din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1581/2011. Penal → |
|---|
