ICCJ. Decizia nr. 1581/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1581/2011
Dosar nr. 2856/1/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 2320/109/2009, Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.N.A., M.M., V.G.G., B.G.E., A.D.L., C.O., toţi deţinuţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Colibaşi, dispunând menţinerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a făcut dovada existenţei unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, precum şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru opinia publică.
S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, impunând menţinerea inculpaţilor în stare de detenţie.
Apreciind asupra posibilităţii luării unei măsuri preventive mai puţin severe, instanţa a constatat că aceasta este nefondată, având în vedere natura şi gradul de pericol social al infracţiunilor cercetate, apartenenţa inculpaţilor la un grup organizat al cărui scop era manipularea pieţei de capital cu ajutorul unor acte false şi însuşirea banilor rezultaţi din tranzacţionarea ilegală a acţiunilor unor persoane păgubite.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii G.N.A., M.M., V.G.G., B.G.E., A.D.L., C.O., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi nu pot influenţa bunul mers al procesului penal.
Inculpaţii au invocat situaţia familială pe care o au, precum şi depăşirea termenului rezonabil al detenţiei preventive.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că această este legală şi temeinică.
Prin sentinţa penală nr. 35 din 27 ianuarie 2011, Tribunalul Argeş a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează:
- inculpatul V.G.G. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul G.N.A. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul A.D.L. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul M.M. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul B.G.E. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- inculpatul C.O. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Starea de arest a inculpaţilor a fost luată în temeiul art. 148 lit. a), b), f) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că în cauză există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, în primă instanţă.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru unele din aceste infracţiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică; acest pericol rezultă din modul în care au acţionat inculpaţii, organizarea planificarea actelor materiale, numărul acestora şi al persoanelor implicate.
Lăsarea în libertate a acestor persoane care acţionează în grup infracţional şi în sarcina cărora se reţine săvârşirea mai multor fapte penale, faţă de care s-au dispus pedepse privative de libertate, constituie un motiv de neîncredere şi nelinişte pentru societate care trebuie protejată de instituţiile abilitate să apere ordinea de drept.
Înalta Curte constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, astfel cum a hotărât prima instanţă.
Durata rezonabilă a arestării preventive (dispusă la 27 mai 2009) nu a fost depăşită date fiind amploarea cercetărilor efectuate, numărul mare al inculpaţilor, cererile formulate şi căile de atac folosite de aceştia, precum şi faptul că în cauză s-a pronunţat o hotărâre judecătorească în primă instanţă.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu, fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpaţii G.N.A., M.M., V.G.G., B.G.E., A.D.L., C.O. împotriva încheierii din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosar 2320/109/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 159/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
