ICCJ. Decizia nr. 159/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 159/2011
Dosar nr. 999/36/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 89/P din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul R.A., domiciliat în Constanţa, în temeiul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul R.A. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată la nr. 999/36/2010, R.A. a formulat contestaţie la executare, în temeiul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2380 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J., secţia penală.
În esenţă, contestatorul a susţinut că, prin sentinţa penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa şi prin Decizia penală nr. 2380 din 11 iunie 2010 a I.C.C.J., a fost obligat să plătească suma totală de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, că nelămurirea sa în legătură cu hotărârile menţionate, constă în aceea că, nu s-a motivat nici în fapt, nici în drept, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, iar în condiţiile în care plângerea sa viza stabilirea cuantumului pensiei, potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 19/2000 şi a art. 21 din Constituţia României, era scutit de la plata oricăror taxe aferente.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea dispoziţiilor privind obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat din cele două hotărâri menţionate anterior.
În vederea soluţionării contestaţiei la executare au fost ataşate dosarele Curţii de Apel Constanţa şi Î.C.C.J., în care s-au pronunţat hotărârile de obligare a contestatorului R.A. la cheltuieli judiciare în sumă totală de 150 lei.
Examinând actele şi lucrările dosarului curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluţiei pronunţată în dosarul nr. 28/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Totodată, petentul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin hotărârea menţionată s-a reţinut că, urmare plângerii formulate, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., de către petentul R.A. s-a format dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care se află în faza efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, faţă de făptuitorii R.O. şi M.E.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 268 C. pen., în exercitarea atribuţiilor de magistraţi.
Constând faptul că, în dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu s-a pronunţat o rezoluţie sau o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, aşa cum o cer dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., Curtea a respins plângerea ca inadmisibilă.
Urmare respingerii plângerii, a fost obligat petentul R.A. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin Decizia penală nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J. a fost respins ca nefondat recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa şi a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Având în vedere că hotărârile menţionate anterior au rămas definitive, s-au emis formele de executare pentru recuperarea cheltuielilor la care a fost obligat petentul R.A.
Chiar dacă în cele două hotărâri, menţionate anterior, nu s-a indicat expres temeiul de drept, în baza căruia petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, acest temei este prevăzut la Capitolul IV C. proc. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În condiţiile în care nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, în speţă, Codul de procedură penală, este evident că nespecificarea temeiului de drept prev. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. nu conduce la nulitatea hotărârilor amintite sub aspectul obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Câtă vreme plângerea penală adresată instanţei de către petentul R.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru aceea că nu îndeplinea cerinţele art. 2781 C. proc. pen., este evident că au fost antrenate cheltuieli cu procedurile judiciare în mod nejustificat din culpa procesuală a petentului, iar acesta trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor avansate de stat în cauză.
Obiectul plângerii formulate de petentul R.A. îl constituie solicitarea de antrenare a răspunderii penale a făptuitorilor, astfel că natura cauzei de faţă este penală. Într-o atare situaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 145 şi art. 159 din Legea nr. 19/2000 a pensiilor, aşa cum eronat susţine acesta.
În aceeaşi ordine de idei este de reţinut şi împrejurarea că, textele de lege invocate de contestatorul R.A., fac referire la scutirea de taxe de timbru în litigiile având ca obiect stabilirea drepturilor de pensie ori în cauzele penale astfel de taxe nu sunt prevăzute de lege a fi plătite.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că sunt netemeinice susţinerile contestatorului R.A., care confundă noţiunile de taxă de timbru şi cheltuieli judiciare, pe care le consideră eronat echivalente, şi că nu există nici o nelămurire cu privire la obligarea contestatorului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de acesta, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs contestatorul R.A., reluând în totalitate susţinerile deja iterate la instanţa de fond Curtea de Apel Constanţa, prin contestaţia la executare originar declarată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivul de critică invocat, Înalta Curte are în vedere că în mod judicios prima instanţă a stabilit inexistenţa vreuneia din cele două teze, că ipostazieri normative distincte ale cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. „când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".
Astfel, se reţine că, prin sentinţa penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluţiei pronunţată în dosarul nr. 28/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Totodată, petentul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin hotărârea menţionată s-a reţinut că, urmare plângerii formulate, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., de către petentul R.A. s-a format dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care se află în faza efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, faţă de făptuitorii R.O. şi M.E.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 268 C. pen., în exercitarea atribuţiilor de magistraţi.
Constând faptul că, în dosarul nr. 28/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu s-a pronunţat o rezoluţie sau o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, aşa cum o cer dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., Curtea a respins plângerea ca inadmisibilă.
Urmare respingerii plângerii, a fost obligat petentul R.A. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin Decizia penală nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Î.C.C.J. a fost respins ca nefondat recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei penale nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa şi a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Având în vedere că hotărârile menţionate anterior au rămas definitive, s-au emis formele de executare pentru recuperarea cheltuielilor la care a fost obligat petentul R.A.
Chiar dacă în cele două hotărâri, menţionate anterior, nu s-a indicat expres temeiul de drept, în baza căruia petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, acest temei este prevăzut la Capitolul IV C. proc. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În condiţiile în care nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, în speţă, Codul de procedură penală, este evident că nespecificarea temeiului de drept prev. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. nu conduce la nulitatea hotărârilor amintite sub aspectul obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Câtă vreme plângerea penală adresată instanţei de către petentul R.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru aceea că nu îndeplinea cerinţele art. 2781 C. proc. pen., este evident că au fost antrenate cheltuieli cu procedurile judiciare în mod nejustificat din culpa procesuală a petentului, iar acesta trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor avansate de stat în cauză.
Faţă de cele sus-arătate, urmează ca recursul declarat de contestatorul R.A. se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., având în vedere concluzia că nu există nicio nelămurire cu referire la obligaţia contestatorului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare dispuse prin cele două hotărâri penale sus-menţionate (sentinţa penală nr. 36/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa şi Decizia nr. 2308 din 11 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva sentinţei penale nr. 89/P din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1590/2011. Penal → |
|---|
