ICCJ. Decizia nr. 1598/2011. Penal. Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1598/2011
Dosar nr. 3057/115/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 91 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul G.I.M. la :
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
- 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2)1 lit. c) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bunurilor dobândite de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor, respectiv un telefon mobil, un tricou şi o pereche de adidaşi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.E.I. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9500 lei despăgubiri materiale şi 4000 lei daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
În noaptea zilei de 28 martie 2010 precum şi în dimineaţa zilei de 29 martie 2010, până în jurul orei 4,30, inculpatul G.I.M. a consumat băuturi alcoolice, împreună cu martorii B.F.S., R.O.V., U.N.B. şi B.D.S., în localitatea Gherteniş şi apoi la un local din Bocşa, jud. Caraş-Severin.
Inculpatul împreună cu martorii arătaţi au fost transportaţi din Gherteniş în oraşul Bocşa şi aduşi înapoi în Gherteniş în jurul orei 5,00 dimineaţa de către martorul B.I.R. Inculpatul G.I.M. împreună cu martorii mai sus menţionaţi au fost lăsaţi de martorul B.I.R. în faţa bisericii ortodoxe din localitatea Gherteniş, după care s-au despărţit. Inculpatul a spus că merge să doarmă la bunica sa, iar martorii au mers la locuinţa bunicilor lui B.F.S. În acel moment inculpatul G.I.M. s-a hotărât să se îndrepte spre locuinţa victimei S.L. cu intenţia de a sustrage bani şi bunuri de la aceasta, întrucât avea datorii şi se împrumutase de bani de alte persoane. Inculpatul G.I.M. a achitat consumaţia băuturilor alcoolice atât la localul din Gherteniş, cât şi la cel din Bocşa.
În jurul orei 5,00 inculpatul a escaladat poarta de la intrarea în curtea locuinţei victimei, după care a intrat în casă, moment în care şi-a făcut apariţia victima S.L.. Inculpatul a fost luat prin surprindere de apariţia victimei, care a început să strige şi să alarmeze vecinii, moment în care inculpatul G.I.M. a lovit-o în zona capului şi a toracelui, a doborât-o pe holul de la intrare, după care a pătruns în dormitor şi a început să caute bani şi bunuri de valoare. În tot acest timp, victima a rămas pe pardoseală şi se văita. La un moment dat inculpatul a găsit într-un portofel suma de 140 lei, pe care şi-a însuşit-o, a aruncat portofelul pe jos, a distrus o cutie din plastic în care credea că se află bani şi înainte de a părăsi locuinţa, a lovit din nou victima pentru a-şi asigura scăparea. Inculpatul după ce a ieşit din locuinţa victimei s-a îndreptat spre locul pe unde pătrunsese în curtea victimei şi prin escaladare a ajuns în drum, îndreptându-se spre locuinţa bunicii sale. Ulterior, inculpatul şi-a achitat cu suma respectivă datoriile anterioare avute şi şi-a achiziţionat un telefon mobil, un tricou şi o pereche de adidaşi.
Victima a fost găsită decedată de către martora B.E., în ziua de 29 martie 2010, în jurul orei 18,00, decesul intervenind urmare a loviturilor aplicate de către inculpat.
Starea de fapt mai sus descrisă rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.
Astfel, inculpatul, în declaraţiile date în faza de urmărire penală (filele 25 – 38 dosar urmărire penală) şi în faţa instanţei de judecată (fila 28 dosar), a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie, aşa cum au fost descrise în actul de inculpare.
Totodată, martorii P.L. şi T.P. (filele 115-117 dosar urmărire penală) care au fost prezenţi la reconstituirea faptei au declarat că, în prezenţa lor, inculpatul a arătat şi a descris în detaliu modul de săvârşire a faptei, declaraţiile celor doi martori şi ale celorlalţi martori audiaţi în cauză în faza de urmărire penală (B.I.R. (filele 41-42 dosar urmărire penală, B.F.S. (filele 53-55 dosar urmărire penală), B.E. (fila 265 dosar urmărire penală), S.L. (filele 69-70 dosar urmărire penală, S.A. (fila 281 dosar urmărire penală), declaraţii menţinute şi în faza de judecată, coroborându-se cu cele ale inculpatului.
Toate aceste declaraţii trebuie coroborate cu concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză (filele 79-84 dosar urmărire penală).
Din raportul medico-legal nr. 71/A3 din 30 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Caraş-Severin (filele 79-84 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei S.L. a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului cranio-cervico-facial acut şi traumatismului toraco-vertebral şi abdominal acut, precum şi asfixiei mecanice prin aspirat sangvin traheobronşic.
Astfel leziunile de violenţă s-a apreciat că s-au putut produse prin loviri cu şi sau de corpuri/planuri dure asociate cu compresiune cervicală şi toraco-cervicală.
Având în vedere probele administrate în cauză rezultă că, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârşit acţiunile de pătrundere fără drept în locuinţa victimei S.L., de întrebuinţare de violenţe pentru a sustrage din portofelul victimei şi a-şi însuşi fără drept suma de 140 lei, precum şi pentru a-şi asigura scăparea, având ca urmare moartea victimei.
În drept, fapta inculpatului G.I.M. care, în dimineaţa zilei de 29 martie 2010, în jurul orei 5,00, a pătruns fără drept în locuinţa victimei S.L. din localitatea Gherteniş, judeţul Caraş-Severin, a exercitat violenţe asupra ei, a sustras dintr-un portofel ce se afla în dormitor suma de 140 de lei, după care a exercitat din nou violenţe asupra acesteia, pentru a-şi asigura scăparea, părăsind apoi locuinţa şi având asupra sa suma de 140 de lei, violenţe care au avut ca urmare decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., aflată în concurs real cu infracţiunea de tâlhărie care a avut drept urmare moartea victimei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), (2)1 lit. c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pe latură subiectivă, prima instanţă a reţinut intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale şi acceptând producerea acestuia, neexistând nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptelor comise de inculpat.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere, ca şi cauze de agravare: pericolul social ridicat al faptei săvârşite dat de natura violentă a acţiunii inculpatului şi de urmările produse (pierderea unei vieţi omeneşti), iar ca şi cauze de atenuare a pedepsei, atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale şi lipsa antecedentelor penale.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că partea vătămată S.E.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.500 lei, reprezentând : 6000 lei – cheltuieli de înmormântare, 2000 lei - cheltuieli efectuate cu deplasarea sa la poliţie, procuratură, instanţă, 1500 lei – prejudiciu material – prin sustragerea banilor din imobil şi 4000 lei daune morale, despăgubiri civile pe care inculpatul a fost de acord să le achite integral, în acest sens fiind declaraţia acestuia aflată la fila 44 dosar. Dată fiind disponibilitatea inculpatului în această privinţă, el declarând în repetate rânduri că este de acord să plătească toate daunele în cuantumul solicitat, prima instanţă a luat act de această disponibilitate şi a consfinţit pretenţiile părţii civile, inculpatul fiind obligat la plata daunelor materiale şi morale solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.M., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, aplicarea unei pedepse mai mici, întrucât nu a avut intenţia de a ucide victima şi a dorit doar să fure de la aceasta.
A invocat de asemenea reducerea pedepsei raportat la ultimele modificări legale, deoarece a recunoscut săvârşirea faptei încă de la începutul anchetei penale pornite împotriva sa.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările din dosar şi cu cele cuprinse în hotărârea atacată, Curtea a constatat că prima instanţă din probatoriul cauzei a reţinut în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, stare de fapt recunoscută de altfel şi de către inculpat, inclusiv în prezentul apel şi a făcut o legală încadrare juridică a faptei săvârşite de acesta.
Apelul inculpatului poartă pe individualizarea pedepsei şi mai exact pe reducerea acesteia, raportat la persoana sa la circumstanţele faptei şi la modificările legislative introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
În concret, inculpatul a solicitat a beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., care prevăd că limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege pentru infracţiune se reduc cu o treime, dacă inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei la începutul cercetării judecătoreşti şi solicită ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.
Acest text de lege a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, dată la care s-a pronunţat şi hotărârea atacată, însă pentru ca inculpatul să fi putut beneficia de aceste dispoziţii era necesar ca instanţa să fi fost sesizată cel mai târziu în data de 25 noiembrie 2010, conform principiului că normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar actele procesuale îndeplinite sub legea veche rămân valabile aşa cum au fost îndeplinite, în cauză prima instanţă fiind sesizată la data de 14 iulie 2010.
În concluzie, inculpatul pentru motivele de mai sus, nu poate beneficia de procedura simplificată recunoaşterii, prevăzută de legea procedurală nouă, care oricum nu prevede reducerea obligatorie sub minimul special a pedepsei şi individualizarea acesteia în limite reduse cu o treime.
Prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, ţinând cont de faptul că pedeapsa minimă pentru infracţiunea cea mai gravă săvârşită de acesta este de 15 ani închisoare, şi în urma contopirii pedepselor a aplicat pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare fără a adăuga niciun spor.
Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 28/A din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.I.M., solicitând reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră exagerate, în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră şi lipsa antecedentelor penale.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, instanţele au avut în vedere toate aceste criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora – exercitarea de multiple lovituri de intensitate mare asupra victimei, o persoană în vârstă şi lipsită de apărare, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea o ocupaţie la data comiterii faptelor, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă.
De asemenea, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile solicitate de partea civilă S.E.I. (fila 44 dosar fond).
Pedepsele aplicate inculpatului sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. fiind atins, în aprecierea Înaltei Curţi, prin executarea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă prevenţia începând cu 30 martie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 7 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 martie 2010 la 20 aprilie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1601/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
