ICCJ. Decizia nr. 1601/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1601/2011
Dosar nr. 751/64/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84/F din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul B.L. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 14 iulie 2010 pronunţată în dosarul nr. 204/P/2010.
Prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la data de 14 iulie 2010 în dosarul nr. 204 /P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.C. sub aspectul comiterii infracţiunilor de ameninţare, încercare de a determina mărturia mincinoasă şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzute de art. 193, art. 261 şi respectiv art. 321 C. pen., pe motiv că acestea nu există şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut, în esenţă, că petentul a formulat plângere împotriva persoanei indicate pe considerentul că în data de 07 iulie 2010, în contextul unor discuţii neprincipiale, R.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului i-a adresat ameninţări, a avut un comportament abuziv faţă de petent, a adoptat o atitudine de stăpân al zonei ceea ce a provocat revoltă şi indignare în rândul persoanelor aflate în local şi că l-a vătămat, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În esenţă, în fapt, procurorul a constatat că în acea dată, 7 iulie 2010, în jurul orelor 17,00, în restaurantul Ciucaş din Întorsura Buzăului, se aflau petentul B.L. însoţit de M.M. şi la o altă masă persoana interesată R.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului însoţit de o altă persoană pe care l-a recomandat ospătarei P.M. ca fiind tot procuror, dar din Galaţi.
Martorul M.M. a fost interpelat de R.C., în timp ce trecea pe lângă masa acestuia, cu solicitarea de a cânta, cei doi cunoscându-se însă, martorul a refuzat, pe considerentul că a venit însoţit de primar, adică de petent şi că urma să servească masa, persoana interesată întrebând „acesta-i primarul?", cu o tonalitate cea fost de natură a-l deranja pe petent.
După ce au servit toţi masa, persoana interesată R., aflată vizibil sub influenţa alcoolului, s-a deplasat la masa petentului având în mână un pahar cu vin şi s-a adresat acestuia cu apelativul „profesor", iniţiind o discuţie pe teme filosofice şi istorice, cu tendinţa d ea evidenţia bogate cunoştinţe şi a-l defavoriza pe petent, ceea ce l-a deranjat pe acesta din urmă.
Deşi R. a încercat să se aşeze la masa petentului, acesta i-a spus că nu-i permite, că nu-l cunoaşte şi că nu stă la masă cu beţivi, cerându-i să se întoarcă la masa lui, ceea ce R.C. a şi făcut.
Totuşi, enervat de refuzul petentului, R.C. a revenit la masa petentului având în mână un pahar cu vin, i-a spus că este procuror, subliniind funcţia de conducere pe care o deţine, petentul afirmând că nu este impresionat de aceasta şi că nu apreciază astfel de atitudine, începând astfel un schimb de replici, R. afirmând că îl va aresta pe primar, acesta afirmând că este „un cetăţean care îşi cunoaşte drepturile, că nu arestează procurorii numai pentru că aşa doresc".
R.C. s-a aşezat un minut la masă şi iritat de discuţie, a făcut un gest de a ciocni paharul cu petentul, spunând „hai noroc", moment în care paharul pe care îl ţinea petentul în mână s-a spart, conţinutul s-a vărsat pe pieptul petentului, iar cioburile l-au tăiat la palmă, R. plecând spunând ceva de genul unei ameninţări generice „a aranja", astfel încât şi petentul s-a enervat, martorii M.M. şi persoana de la masa lui R. au încercat să aplaneze escaladarea conflictului.
La ieşirea din local, R.C. a revenit către petent cu legitimaţia, i-a spus petentului că este prim procuror şi îl va reţine, petentul replicând că este beat şi nu îl bagă în seamă şi a plecat.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin rezoluţia din 27 august 2010 în lucrarea nr. 592/II/2/2010 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluţia procurorului este conformă cu art. 203 C. proc. pen. şi că în mod corect s-a apreciat că în speţă nu sunt incidente textele legale menţionate în cauză.
Curtea constată că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, deoarece, aşa cum s-a arătat în motivarea acesteia, dar şi în considerentele rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângerea nu este întemeiată, deoarece chiar petentul, în plângerea formulată a afirmat că incidentul şi atitudinea jignitoare a procurorului îi ştirbea reputaţia de primar al oraşului Întorsura Buzăului, că s-a simţit lezat de atitudinea şi modul în care i s-a adresat procurorul, că nu l-a provocat în nici un mod şi că în momentul în care a fost ameninţat cu reţinerea a fost şocat, nu de teamă, ci de o reacţie atât de nepotrivită caracterului unei astfel de persoane şi de faptul că s-a trezi dintr-o dată udat.
Probele administrate în cauză confirmă o atitudine total nepotrivită a procurorului R.C., aflat sub influenţa alcoolului, ceea ce ar putea constitui abateri disciplinare aflate în competenţa Serviciului de Inspecţie Judiciară al Consiliului Superior al Magistraturii şi nu a acestei instanţe de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul B.L., care a reiterat susţineri din plângerea iniţială şi a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracţiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar şi conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.193, art. 261 şi art. 321 C. pen. este corectă, constatându-se că infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă nu există [art. 10 lit. a) C. proc. pen.], iar pentru infracţiunile de ameninţare şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a liniştii publice, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora [art. 10 lit. d) C. proc. pen.].
Atât persoanele prezente, dar şi cele implicate, inclusiv petiţionarul, au catalogat situaţia drept un incident şi nu un scandal, aşa cum o cer dispoziţiile art. 321 C. pen.
Pentru a se reţine acest text trebuie constatat un grad de pericol care să caracterizeze infracţiunea, să se producă o indignare cu caracter public, nu una izolată, a unei singure persoane, ceea ce în cauză, nu s-a probat.
De asemenea, nu există temerea necesară reţinerii infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 193 C. pen., însuşi petiţionarul declarând că nu a simţit o astfel de temere, fiind doar indignat de atitudinea intimatului atitudine, într-adevăr total inadecvată funcţiei, dar care poate constitui, eventual, o abatere disciplinară şi nu o infracţiune.
Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 261 C. pen., privind încercarea de a determina mărturia mincinoasă a unor persoane care nu au fost prezente la incident, niciunul dintre martorii oculari nu a confirmat o atare acţiune din partea intimatului, astfel că pentru reţinerea acestei infracţiuni nu a existat niciun indiciu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petiţionarului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.L. împotriva sentinţei penale nr. 84/F din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1598/2011. Penal. Violarea de domiciliu... | ICCJ. Decizia nr. 1605/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
