ICCJ. Decizia nr. 1590/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1590/2011
Dosar nr. 5152/120/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 97 din data de 22 martie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R.F. la 4 ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispoziţiilor art. 862 C. pen., a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata I.R.F. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte şi următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu partea vătămată R.R.
În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei I.R.F., aflată în stare de arest în Penitenciarul Târgşor, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/U din 21 octombrie 2009 emis de către Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu mai este arestată în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 14, art. 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, cu sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi obligată inculpata I.R.F. la plata către aceasta a sumei de 1942,734 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate R.R.
S-a luat act că partea vătămată R.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată cuţitul de bucătărie utilizat la săvârşirea faptei.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată R.R. a tricoului şi a gecii cu care aceasta a fost îmbrăcată în momentul producerii agresiunii şi care au făcut obiectul unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică, puse la dispoziţia instanţei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 360 lei, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat acesteia din oficiu şi care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa sentinţa respectivă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 410/P/2009, înregistrat la instanţă la data de 17 noiembrie 2009, sub nr. 5152/120/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I.R.F., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpata I.R.F. şi partea vătămată R.R. trăiesc în relaţii de concubinaj de aproximativ 10 luni în comuna Costeştii din Vale, sat Merişu, judeţul Dâmboviţa, la domiciliul părţii vătămate, într-o locuinţă compusă din două camere, într-o cameră separat locuind martora R.V. – mama părţii vătămate R.R.
La data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 1730, între inculpată, pe de o parte şi concubinul ei R.R., pe de altă parte, s-a iscat o stare conflictuală, determinată de faptul că acesta din urmă i-a dat fratelui său un telefon mobil care îi aparţinea inculpatei.
În timp ce se afla în domiciliul comun împreună cu concubinul său şi acesta tocmai intenţiona să iasă pe uşă întrucât fusese trimis de inculpată pentru a-i aduce telefonul, aceasta a luat un cuţit, având lungimea lamei de 11,5 cm şi lăţimea la bază de 2 cm şi l-a lovit de două ori în zona spatelui.
În raport de probele administrate în cauză s-a apreciat că inculpata i-a aplicat prima lovitură cu cuţitul când partea vătămată R.R. era îmbrăcat cu geacă şi tricou şi a doua lovitură după ce acesta şi-a scos aceste obiecte de vestimentaţie pentru a vedea unde a fost lovit iniţial.
Conform raportului de constatare medico-legală s-au identificat două leziuni produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător la nivelul hemitoracelui în partea dreaptă, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică a identificat o singură urmă de tăiere în obiectele de vestimentaţie purtate de partea vătămată.
De asemenea, s-a mai arătat că, celelalte probe administrate în cauză au evidenţiat că, după ce a fost lovită cu cuţitul, partea vătămată şi-a scos geaca şi tricoul pentru a vedea unde a fost lovită, iar existenţa celei de a doua leziuni numai pe corpul victimei, fără a se produce şi perforarea hainelor, conduce la concluzia că singura posibilitate în care a fost lovită pentru a doua oară a fost aceea în care a avut partea superioară a corpului descoperită.
S-a mai reţinut că, partea vătămată s-a întors cu faţa spre inculpată şi aceasta a încercat să-i mai aplice o a treia lovitură în zona pieptului, situaţie în care partea vătămată i-a prins cuţitul cu mâna stângă, moment în care a fost lezat la nivelul policelui stâng.
În urma scandalului creat, în cameră a intrat martora R.V. – mama părţii vătămate, situaţie în care partea vătămată i-a dat o palmă peste faţă concubinei sale, aceasta căzând pe pat şi cuţitul la pământ. Inculpata a luat cuţitul de jos şi punându-i mâna în gât martorei R.V., a încercat să o lovească şi pe aceasta cu cuţitul, situaţie în care a intervenit partea vătămată care a lovit-o pe concubina sa cu palma peste faţă, aceasta căzând la pământ şi cuţitul în cameră.
Martora R.V. a luat cuţitul şi l-a predat organului de poliţie, inculpata recunoscând că este cel pe care l-a folosit la săvârşirea faptei.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 605/V din 21 octombrie 2009 întocmit de specialişti din cadrul S.M.L. Dâmboviţa a rezultat că partea vătămată a fost internată la data de 20 octombrie 2009, ora 2027, cu diagnosticul hemopneumotorax dreapta, plăgi tăiate penetrante regiunea posterioară hemitorace dreapta, plagă tăiată mâna stângă.
S-a practicat de urgenţă pleurotomie, în urma examinării de către medicul legist la ora 2135, constatându-se existenţa în vasul de expansiune a circa 400 ml sânge lichid. A doua zi, la 21 octombrie 2009, ora 1330, cu ocazia audierii părţii vătămate, s-a constatat existenţa în vasul de expansiune a cantităţii de 800 ml sânge lichid.
S-a concluzionat că R.R. a prezentat leziuni de violenţă care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor înţepător, având lăţimea maximă a lamei de 1-2 cm şi care pot data din 20 octombrie 2009.
Au fost identificate 3 lovituri, una la nivelul policelui stâng şi două pe faţa posterioară a hemitoracelui dreapta, reţinându-se că leziunea de la nivelul policelui stâng poate fi considerată ca leziune de apărare şi că leziunile din zona spatelui de pe faţa posterioară a hemitoracelui drept i-au pus viaţa în primejdie.
Totodată, la data de 21 octombrie 2009 s-a procedat la examinarea inculpatei de către medicul legist întrucât inculpata a susţinut că a fost bătută de partea vătămată de 15 – 20 ori cu palmele peste faţă şi trasă de păr şi că acesta a fost motivul pentru care a săvârşit fapta.
S-a mai reţinut în rechizitoriu că din raportul de constatare medico-legală nr. 609/V din 21 octombrie 2009 întocmit de specialiştii din cadrul S.M.L. Dâmboviţa rezultă că inculpata a prezentat o excoriaţie de 1 cm pe obrazul drept, care nu a necesitat zile de îngrijire medicală, astfel încât se poate trage concluzia că este adevărat că partea vătămată a lovit-o cu palmele pe inculpată, însă nu de 15 – 20 ori aşa cum a susţinut aceasta.
S-a apreciat că acţiunile inculpatei I.R.F., care la data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 1730, pe fondul unei stări conflictuale izbucnită spontan, i-a aplicat concubinului său, partea vătămată R.R., două lovituri cu un corp tăietor-înţepător având lungimea lamei de 11,5 cm şi lăţimea la bază de 2 cm în zona hemitoracelui dreapta, după care a încercat să-i aplice cu acelaşi corp tăietor înţepător o a treia lovitură, partea vătămată prinzându-i cuţitul, fapt care a avut ca urmare producerea unei leziuni de apărare la nivelul policelui stâng, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., având în vedere că leziunile de la nivelul hemitoracelui au avut ca rezultat punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care a criticat-o sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând ca executarea să se facă în regim privativ de libertate.
Instanţa de apel a apreciat critica nefondată, considerând că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia, precum şi a persoanei inculpatei.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 100 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi criticând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că nu se justifică suspendarea acesteia sub supraveghere.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată din perspectiva criticii formulate de parchet, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Prima instanţă, în mod corect şi motivat, a apreciat că în cauză scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatei, în condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Probele administrate au relevat că între părţi existau frecvente dispute, chiar partea vătămată recunoscând că o bătea destul de des pe inculpată.
Martorii audiaţi în circumstanţiere au arătat că aceasta a avut un comportament ireproşabil în societate până la data săvârşiri faptei, fiind o fire respectuoasă, care nu a avut nici un conflict cu nimeni.
În aceste condiţii, este evident că fapta inculpatei reprezintă un eveniment singular, este adevărat, de o gravitate sporită, dar care a putut avea loc pe fondul firii violente a părţii vătămate.
Violenţa domestică la care era supusă inculpata a condus la o teamă acumulată în timp, ce a determinat-o să-şi piardă controlul într-un conflict spontan, astfel că circumstanţele atenuante reţinute în cauză îşi găsesc pe deplin justificarea.
Împrejurărilor concrete de comitere a faptei li se adaugă vârsta fragedă a inculpatei şi anume 19 ani, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat faţă de fapta comisă, toate aceste elemente susţinând aprecierea instanţelor de fond şi apel, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatei, în condiţiile aplicării art. 861 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 100 din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata I.R.F.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1594/2011. Penal → |
|---|
