ICCJ. Decizia nr. 1595/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1595/2011
Dosar nr.7639/110/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 332/D/2010 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul I.V. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 decembrie 2009 la zi.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A., cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 5.000 euro către partea civilă C.V., din care 2.500 euro daune materiale şi 2.500 euro daune morale şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 2.500 euro către partea civilă G.G.S., cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că părţile vătămate B.L., R.C., M.S., C.M., B.V. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 02 iulie 2009 lucrătorii B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, numitul I.V. din com. Gura Văii, judeţul Bacău, în toamna anului 2008, a racolat prin înşelăciune mai multe persoane de pe raza judeţului Bacău pe care le-a transportat în Spania şi supus, împreună cu altă persoană, la efectuarea unor activităţi lucrative fără să fie remunerate şi fără să fie respectate condiţiile legale de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, începând cu luna iunie 2008 inculpatul I.V., zis V., din comuna Gura Văii, sat Temelia, judeţul Bacău, a luat hotărârea infracţională de a-şi asigura venituri pentru sine şi familia sa, într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiaşe, dispuse să accepte să se deplaseze împreună cu ei într-o ţară străină, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale inculpatul I.V., în înţelegere cu învinuitul L.V., aflat în Spania, a desfăşurat activităţi specifice de căutare a potenţialelor victime, sens în care s-a deplasat în mai multe comune (Gura Văii, Răcăciuni şi Pânceşti) de pe raza municipiului Bacău, unde şi-a făcut cunoscută aşa zisa „ofertă de muncă".
Activitatea de recrutare a persoanelor a presupus, datorită efectului de „zvon public", şi ca alte persoane dezinteresate de activitatea ilicită a inculpatului I.V., să preia şi să transmită mai departe această ofertă, fapt ce a avut drept consecinţă racolarea de persoane prin intermediul acestora.
Pentru a întări convingerea persoanelor recrutate cu privire la realitatea ofertei sale, inculpatul I.V., prin contact direct cu victimele racolate în acest mod, le-a prezentat o situaţie de fapt neconformă cu realitatea, punând accent în mod deosebit pe importante sume de bani ce pot fi câştigate din activităţile lucrative ce se vor desfăşura în Spania.
În acest sens, transmiţând informaţii false cu privire la condiţiile de muncă în Spania, a reuşit să inducă în eroare un număr de 26 persoane, care s-au arătat dispuse să lucreze în această ţară.
Acestora li s-a prezentat următoarea situaţie de fapt:
În ceea ce priveşte locul de cazare a menţionat că persoanele urmează a fi cazate într-o localitate din Spania, într-un apartament cu mai multe camere, în care aveau toate utilităţile necesare unui trai decent; în ceea ce priveşte transportul până în Spania, acesta va fi asigurat cu un autocar, iar plata va fi efectuată de el. Contravaloarea transportului urma să-i fie returnată într-o lună de zile, cu banii câştigaţi din munca prestată în Spania.
Referitor la munca prestată şi plata acesteia, a arătat că aceasta se va desfăşura la persoane fizice sau juridice din Spania ce livrează fructe pentru export. Principala activitate pe care urmau a o desfăşura era culesul de portocale sau mandarine. Plata urma a fi efectuată săptămânal, în funcţie de cantitatea de fructe recoltată, precizând că se va primi 1,5 euro pentru o cutie de aproximativ 18 kg de portocale şi 3 euro pentru aceeaşi cantitate de mandarine.
Aceste condiţii mincinoase au ajuns la cunoştinţa părţilor vătămate, fiecare fiind asigurat că va putea realiza, chiar după reţinerea cheltuielilor menţionate, şi sume de până la 1.000 - 1.500 de curo lunar.
Afirmaţiile inculpatului I.V. aveau drept scop captarea atenţiei persoanelor interesate şi variau în funcţie de situaţia socială şi starea educaţională a victimelor.
Inculpatul I.V. şi numitul L.V., în realizarea scopului lor infracţional, şi-au împărţit sarcinile pentru a asigura exploatarea potenţialelor victime, în sensul că L.V. a închiriat un imobil din localitatea Corbera – Valencia, Spania, iar inculpatul I.V. s-a ocupat de toate detaliile privind racolarea şi transportul din România a victimelor.
Astfel, acesta din urmă, anterior lunii septembrie 2008, a achiziţionat bilete de călătorie pe ruta Oneşti – Valencia de la o firmă de transport din România cu filiala în Oneşti şi a contactat persoanele ce au acceptat deplasarea spre Spania cu intenţia de a munci în condiţiile oferite.
La data stabilită inculpatul I.V. a contactat pe toate persoanele interesate şi a efectuat demersurile ca aceştia să fie prezenţi în Autogara Oneşti, loc de unde urmau a se deplasa spre Spania.
Astfel, împreună cu inculpatul I.V., au acceptat să se deplaseze, să muncească în Spania, în condiţiile expuse de acesta un număr de 26 de persoane printre care enumerăm cele 9 părţi vătămate: B.A., C.V., S.G., G.G.S. din comuna Gura Văii, judeţul Bacău, C.M., B.V. din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului, M.S., R.C., B.L. din comuna Răcăciuni, sat Gâşteni.
În afara acestora, organele de urmărire penală au mai identificat ca „beneficiari" ai activităţilor infracţionale ale inculpatului alte persoane din comuna Gura Văii, sat Gura Văii (I.V., T.V.), din comuna Răcăciuni, sat Fundu Răcăciunului (B.L., C.P.), din comuna Pânceşti (B.I.) şi rudele, respectiv consăteni de-ai săi, din comuna Gura Văii, sat Temelia (C.C.-cumnat, I.G.-frate, C.O., M.M.-concubina, V.A., V.I., C.D., O.M., T.L., M.O. – cumnat, M.E. – cumnata, M.R. – cumnat, toţi din comuna Gura Văii sat Temelia, judeţul Bacău.
Cheltuielile cu transportul au fost achitate de către inculpatul I.V., în cazul persoanelor ce nu au avut suma necesară transportului.
În autogara din Valencia - Spania, inculpatul I.V. a luat legătura cu L.V., iar persoanele au fost transportate şi cazate într-un imobil, casă de locuit, din localitatea Corbera, închiriată de L.V., zis B.
Încă de la cazare, persoanele transportate în Spania au constatat că situaţia prezentată nu era conformă cu realitatea, fiind nevoite să îşi procure prin forţele proprii obiecte pe care să le folosească la improvizarea unor paturi pentru dormit şi să convieţuiască în spaţii restrânse (mai multe persoane, indiferent de sex, în aceeaşi cameră).
Pe parcursul şederii în acel imobil, inculpatul I.V. a impus, în mod discreţionar, noi reţineri, în sensul obligării fiecărei persoane (ce nu era rudă cu familia sa) de a achita din munca prestată sume de bani disproporţionat de mari faţă de cheltuielile reale cu nevoile zilnice (de ex: 500 de euro/ pe lună de persoană – contravaloare cazare, 5 euro/persoană/zi – transportul către locul de muncă) şi a obligării acestora la plata la fiecare săptămână a unei zile de muncă în favoarea sa.
Mai mult, întrucât asigura pontarea cantităţii de fructe culese de fiecare persoană, inculpatul a urmărit permanent să omită trecerea în evidenţă a cantităţilor reale recoltate, în scopul de a-şi însuşi pe nedrept sume de bani.
În acest interval, inculpatul le-a asigurat minimul necesar de hrană, respectiv produse alimentare pe care le putea procura gratuit, întrucât erau improprii consumului, urmare a expirării termenului de valabilitate. În acest sens, inculpatul împreună cu rudele sale mergeau la diferite magazine, luau alimentele scoase de la vânzare pentru motivele expuse mai sus şi le aduceau părţilor vătămate. „Costul" acestora era reţinut după calcule proprii din sumele datorate părţilor vătămate înşelate.
În aceste condiţii, părţile vătămate pentru a-şi asigura hrana au fost obligate să recurgă la obţinerea din aceleaşi surse a hranei.
Mai mult, inculpatul I.V., pe perioada şederii în localitatea Corbera, indica persoanelor ce nu le putea asigura în acea zi locul de muncă, să locuiască în imobil, pentru a nu fi depistate de autorităţile judiciare spaniole, iar cheltuielile zilnice ale acestora erau trecute ca datorie ce trebuia achitată.
La un moment dat, la aproximativ 2 luni de zile, între inculpatul I.V. şi L.V. a intervenit o dispută legată de modul de împărţire a banilor obţinuţi de părţile vătămate, urmare a muncii prestate, finalizată prin plecarea inculpatului I.V. din Corbera spre altă zonă a Spaniei, respectiv localitatea Capo de Rodondo, la cules de măsline.
Părţile vătămate şi martorii C.C., C.O., M.M. au afirmat că, la momentul despărţirii de L.V., inculpatul I.V. a preluat de la acesta o sumă de bani în euro (aproximativ 5.000 euro) reprezentând plata pentru munca prestată până la acea dată de către cei care au luat hotărârea de a-l însoţi în Spania.
Cele nouă părţi vătămate audiate în cauză au arătat că nu le-au fost achitate decât sume modice de bani pentru munca prestată la cules de struguri şi mandarine în Corbera.
Inculpatul I.V. împreună cu rudele sale şi cu cinci părţi vătămate părţi civile (B.A., C.M., M.S., B.L., B.V.) s-au deplasat în altă regiune a Spaniei, în localitatea Capo de Rodondo – Arojo de l’Ojanco cu scopul de a continua activităţile lucrative ilicite la cules de măsline, pe terenurile altui cetăţean spaniol. În acest sens inculpatul I.V. i-a cazat pe cei care îl însoţeau într-o casă părăsită, fără nici un fel de utilitate sau dotare corespunzătoare unui spaţiu de locuit.
Datorită condiţiilor înjositoare de locuit şi a atitudinii inculpatului faţă de munca prestată până la acea dată (neplata muncii prestate, impunerea unei datorii discreţionare şi împovărătoare) cele cinci părţi vătămate au luat hotărârea de a fugi de sub supravegherea inculpatului, astfel că, după câteva zile, în ciuda ameninţărilor proferate de inculpat, fiecare pe cont propriu a părăsit imobilul.
Cercetările efectuate până în prezent au condus la identificarea a patru victime (B.A., C.V., G.G.S., care s-au constituit părţi civile în cauză, patru victime (B.L., R.C., M.S., C.M. şi B.V.), deşi s-au constituit părţi civile în faza de urmărire penală au renunţat la pretenţiile civile formulate, iar o victimă – S.G. a declarat că nu doreşte să participe în cauză ca parte civilă sau parte vătămată.
Persoanele vătămate I.G., C.O., M.M., V.A., V.I., C.D., C.C., datorita relaţiilor speciale cu inculpatul (provenite din relaţiile de rudenie) nu au dorit sa se constituie părţi vătămate/părţi civile în cauză, astfel că aceştia au fost audiaţi ca martori.
Sintetic, situaţia părţilor vătămate ce au fost exploatate de inculpatul I.V. şi L.V., zis B., în perioada septembrie 2009 - martie 2009 se prezintă după cum urmează:
Părţile vătămate C.V., S.G. (concubina acestuia) şi G.G.S., toţi din comuna Gura Văii, sat Gura Văii, au lucrat în împrejurimile localităţii Corbera la cules de struguri şi mandarine conform evidenţei depuse la dosarul cauzei (vol. I, filele 28-31). Pentru cele două luni de muncă, C.V. şi S.G. au primit doar suma de 136 euro împreună. De la momentul plecării inculpatului I.V. din imobilul din Corbera cei doi au continuat să lucreze sub supravegherea învinuitului L.V. până în jurul datei de 12 ianuarie 2009.
Pentru munca prestată C.V. şi S.G. au primit doar 20 de euro (în preajma sărbătorilor de iarnă) şi suma de 110 euro (în luna ianuarie 2009) pentru a se deplasa în România.
Aceeaşi sumă de bani, pentru a se întoarce în România a primit-o şi G.G.S. în cursul lunii ianuarie 2009.
Datorită faptului că suma primită de la L.V. nu acoperea contravaloarea biletelor de transport, partea vătămată C.V. a fost nevoită să cerşească, astfel că, din această activitate, a obţinut banii necesari întoarcerii în România.
Datorită întreruperii energiei electrice din imobilul unde locuiau, S.G. şi-a luxat piciorul şi numai agravarea stării sale de sănătate a determinat pe traficanţi să o conducă la spital, în vederea acordării în regim de urgenţă a îngrijirilor medicale necesare.
Actele medicale în limba spaniolă, întocmite de personalul medical de la spitalul din Corbera au fost depuse de partea vătămată la dosarul cauzei (vol. I, filele 45-46 dosar urmărire penală).
Părţile vătămate B.A., M.S., B.V., B.L. şi C.M., din comuna Răcăciuni, judeţul Bacău, au lucrat în împrejurimile localităţii Corbera la cules de struguri şi mandarine. La momentul despărţirii de L.V. au primit doar sume modice de bani pentru munca prestată în cele două luni. Ulterior, s-au deplasat cu inculpatul I.V. şi rudele acestuia în localitatea Capo de 1 Rodondo-Arojo de l’Ojanco, cu intenţia de a culege măsline.
Au reuşit să scape de sub supravegherea inculpatului I.V. şi la diferite intervale de timp, cu ajutorul banilor obţinuţi de la rudele din România sau din cerşit, s-au întors în ţară.
Părţii vătămate R.C. i s-a făcut promisiunea de a lucra ca şofer în Spania şi, în aceste condiţii, acesta din urmă a reuşit să atragă pentru munca la cules de fructe şi alţi consăteni de-ai săi din comuna Răcăciuni, judeţul Bacău, respectiv B.V., B.L., C.M., C.P. şi M.S. Ulterior, în luna septembrie 2008, după plecarea în Spania a consătenilor săi, a ajuns în acelaşi imobil din localitatea Corbera, unde erau cazate cele 9 părţi vătămate, inculpatul I.V. şi rudele sale.
Pe parcursul şederii în imobil, indignat de faptul că inculpatul I.V. nu şi-a respectat promisiunile, R.C. i-a solicitat acestuia să îmbunătăţească condiţiile de şedere şi plată sau să asigure plecarea în România a victimelor înşelate.
Această atitudine a părţii vătămate R.C. a condus pe inculpatul I.V. şi L.V., să ia Decizia aplicării acestuia a unei corecţii fizice.
Fiind avertizat de celelalte persoane vătămate în privinţa ameninţării cu moartea şi cu acte de violenţă puse la cale de cei doi, partea vătămată R.C., cu sume de bani împrumutate, a părăsit imediat imobilul din Corbera şi s-a întors în România.
Aspectele înjositoare de trai şi de plată a muncii prestate de către părţile vătămate sunt confirmate şi de declaraţia martorilor audiaţi în cauză (a se vedea şi declaraţiile martorilor C.C. – unul din şoferii microbuzelor cu care victimele erau transportate până la locurile de muncă, M.M. - concubina inculpatului, I.I., T.E. (vol. I, filele l33-137, 145, vol.II, filele 164-167 dosar urmărire penală).
Începând cu luna noiembrie 2009, inculpatul I.V. a luat hotărârea de a mai racola persoane din judeţul Bacău, cu care să se deplaseze în Spania pentru a le obliga la desfăşurarea de activităţi lucrative, fără respectarea condiţiilor de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Fiind contactat telefonic de L.V., zis Bran (vol. II, fila 74) şi de alţi cunoscuţi de-ai săi (ce se află în prezent în Spania vol. II, filele 97-104, 115-118) inculpatul I.V. a procedat, în luna noiembrie 2009, şi la racolarea altor persoane cu care intenţiona să se deplaseze în Spania în scopul menţionat.
Astfel, în ziua de 17 noiembrie 2009, inculpatul I.V., la orele 1420 la numărul de telefon 0728.584.281 este apelat de cumnatul său O. (din Spania) şi, în cadrul discuţiei purtate, îi transmite că va veni în această ţară împreună cu alte zece persoane, pe care urma să le supună exploatării prin muncă (vol. II fila 251 dosar).
Convorbirile telefonice înregistrate autorizat relevă faptul că inculpatul I.V., din lipsa disponibilităţilor financiare, a luat hotărârea ca să se deplaseze în Spania doar cu rudele sale (soţia sa I.M., sora sa, C.M. şi cumnatul său, C.C.), urmând ca celelalte persoane racolate să părăsească ţară în cursul zilei de joi 04 decembrie 2009 (vol. II, filele 122 dosar urmărire penală).
În ziua de 01 decembrie 2009, organele de urmărire penală au oprit în trafic autoturismul marca S. de culoare roşie, cu numărul de înmatriculare condus de martorul I.E., angajat al firmei de transport persoane SC R.T.T.A. SRL Constanţa.
În autovehicul au fost depistaţi ca pasageri inculpatul I.V. şi rudele sale, I.M., C.M. şi C.C. S-a constatat că cei patru se deplasau cu autovehiculul spre Urziceni, loc de unde urmau a fi preluaţi de un autocar cu destinaţia Albacete, Spania.
În continuarea cercetărilor au fost identificate persoanele ce au fost racolate, în scopul transportării lor în Spania, pentru săvârşirea unei noi infracţiuni de exploatare prin muncă, respectiv: C.V., C.N., C.D., C.M., O.L. toţi din comuna Gura Văii, sat Temelia, judeţul Bacău. Deşi au fost citaţi în vederea audierii lor ca persoane vătămate, s-a constatat că aceştia nu se mai aflau pe teritoriul României.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.V. a speculat situaţia socio-familială precară a persoanelor „ţintă" şi i-a pus pe aceştia într-o stare de dependenţă (determinată de necunoaşterea limbii, lipsa disponibilităţilor financiare invocarea unor datorii împovărătoare) faţă de el sau persoanele cu care se afla în legătură.
În acest scop inculpatul s-a ocupat personal de recrutarea părţilor vătămate sau a determinat alte persoane ca, fără vinovăţie, să ia primul contact cu aceştia, a angajat transportatorul şi s-a oferit să suporte chiar el sumele de bani necesare pentru acoperirea cheltuielilor de transport ale victimelor, urmând ca acestea să le fie reţinute ulterior (cu dobânda de 80% aferentă „împrumutului") din banii pe care îi vor primi pentru munca prestată în Spania.
Activităţile ilicite au condus pe cale de consecinţă şi la crearea de tensiuni între traficanţii cu care inculpatul I.V. se află în legătură, tensiuni materializate în ameninţări reciproce cu acte de violenţă ce se vor produce pe teritoriul statului spaniol, pentru preluarea în folos propriu a forţei de muncă ţinută în stare de sclavie (a se vedea înregistrările autorizate a convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei).
Sugestive pentru foloasele urmărite si obţinute de inculpatul I.V. sunt însemnările olografe ale părţilor vătămate C.V. şi M.S. efectuate de aceştia în Spania pentru evidenţa cantităţii de fructe culese şi a sumelor de bani ce considerau că le vor primi (vol. I, filele 28-31, 104-105).
Se constată că, în afara activităţii desfăşurate la cules de struguri, părţile vătămate C.V., S.G. (şi sporadic I.V.) au realizat la culesul mandarinelor următoarele cantităţi; în perioada 08 octombrie 2008 - 23 octombrie 2008 - 387 lăzi, în perioada 26 octombrie 2008 - 31 octombrie 2008 – 166 lăzi; în perioada 01 noiembrie 2008-08 noiembrie 2008 - 522 lăzi, în perioada 10 noiembrie 2008 -18 decembrie 2008 – 622 lăzi;
Daca inculpatul îşi respecta promisiunile din România privind plata a 3 euro lada cu mandarine, cei doi trebuiau să primească pentru întreaga perioadă menţionată suma de 5.091 euro pentru cele 1.697 lăzi.
Or, din acelaşi evidenţe şi din declaraţii, rezulta că, în perioada 14 noiembrie 2008 - 17 noiembrie 2008, C.V. a primit pentru el şi concubina sa S.G. doar 136 euro, aproximativ 10% din plată, în condiţiile în care cu munca la cules de struguri se apreciază că îşi achitaseră contravaloarea biletelor de transport către Spania.
Importantele sume de bani ce le-au obţinut în septembrie 2008 - martie 2009 din exploatarea muncii părţilor vătămate şi a celorlalte persoane vătămate rezultă şi din înregistrările autorizate de convorbiri si comunicări telefonice din luna septembrie 2009 în care se preconizează continuarea în acelaşi scop a activităţii infracţionale(vol. II, fila 122 dosar urmărire penală).
Inculpatul I.V. nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, precizând că deplasarea în Spania din luna septembrie 2008 a efectuat-o pe cont propriu în scopul de a munci. A precizat că s-a întâlnit cu cele nouă părţi vătămate şi cu celelalte victime în autocar, dar la sosirea în Spania s-a despărţit de aceştia întrucât s-a deplasat la locul lui de muncă oferit de un prieten spaniol cu prenumele M.
Ulterior, faţă de probele administrate, în scopul de a-şi diminua vinovăţia sa a încercat să acrediteze ideea că victimele au lucrat pentru învinuitul L.V., zis B., cu care declară că s-a întâlnit o singură dată în Spania. Instanţa a constatat că declaraţiile inculpatului nu sunt sincere şi nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, fraudă sau înşelăciune abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
În conformitate cu art. 2 pct. 2 din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Din modul în care au acţionat inculpatul, relevat de probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că infracţiunea de trafic de persoane s-a realizat în modalităţile normative indicate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, transportarea, cazarea şi primirea persoanelor vătămate în Spania, toate aceste activităţi fiind executate în scopul exploatării acestor persoane.
Astfel, s-a constatat că nu există niciun dubiu asupra vinovăţiei penale a inculpatului cu privire la comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât prin încălcarea dispoziţiilor legale, pe timpul aflării în România, inculpatul a recrutat, în intervalul de timp septembrie 2009 – martie 2009, un număr de nouă cetăţeni români, pe care i-au transportat Spania, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă, prin încălcarea unor libertăţi şi drepturi fundamentale. Ca mijloc de săvârşire a infracţiunii, inculpatul a folosit atât înşelăciunea cu prilejul recrutării, precum şi ulterior, cât şi violenţa, în partea finală a evenimentelor. Astfel, din actele dosarului rezultă neîndoielnic că toate părţile vătămate, în momentul recrutării, nu aveau un loc de muncă şi erau lipsite de venituri.
Totodată, mai rezultă că de la început inculpatul a urmărit punerea părţilor vătămate într-o stare de dependenţă faţă de el şi L.V. În legătură cu aceasta, s-a reţinut că inculpatul le-a plătit drumul până în Spania urmând ca părţile vătămate să acopere cheltuielile de transport din banii ce-i vor primi pentru munca prestată. În Spania, deşi au muncit, li s-a refuzat plata sub pretextul că nu s-au acoperit cheltuielile de transport, iar condiţiile de muncă şi de sănătate au fost dintre cele mai rele.
Acestea fiind faptele săvârşite de inculpat şi cum în România acesta nu a fost autorizat, potrivit Legii nr. 156/2000, să îndeplinească atribuţii de agent de recrutare a forţei de muncă şi nici pentru a desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate şi nici nu era împuternicit să medieze cu angajatorii spanioli încheierea contractelor de muncă respective, întreaga sa activitate îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul laturii civile, instanţa constatând îndeplinite în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale respectiv faptele ilicite prezentate mai sus, raportul de cauzalitate între acestea şi prejudiciul produs, existenţa prejudiciului atât material (sumele de bani care nu au fost primite de părţile vătămate pentru munca prestată) cât şi moral (suferinţa psihică ca urmare a desfăşurării unor activităţi în condiţii inumane, fără să le fie asigurată plata şi condiţiile de securitate a muncii) în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 1.500 euro către partea civilă B.A., cu titlu de daune materiale, echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 5.000 euro către partea civilă C.V., din care 2.500 euro daune materiale şi 2.500 euro daune morale şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 2.500 euro către partea civilă G.G.S., cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul I.V., în esenţă acesta privind două aspecte:
- admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât inculpatul nu a avut posibilitatea formulării de apărări, neexistând la dosarul cauzei nicio probă din care să se poată desprinde concluzia că s-ar face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată;
- menţinerea inculpatului în stare de arest este nelegală, în condiţiile în care acesta a fost arestat pe baza unei hotărâri nelegale (invocând în acest sens Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău).
Prin Decizia penală nr. 11 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că probele administrate dovedesc fără dubiu săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Rezultă din întregul probatoriu administrat – declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor, planşele fotografice în care sunt prezentate fotografiile persoanelor traficate, adresele unităţilor bancare, procesele verbale de transcriere în formă scrisă a înregistrărilor de convorbiri şi comunicări telefonice, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 01 decembrie 2009 – că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înşelăciune, inculpatul I.V. a recrutat şi a asigurat transportul, din localitatea Oneşti, judeţul Bacău, în Spania, a unui număr de 16 persoane, loc unde, împreună cu învinuitul L.V., le-a supus exploatării prin muncă, la cules de struguri, mandarine şi măsline, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Este de observat că atât în cursul urmăririi penale cât şi pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, atât partea vătămată cât şi martorii şi-au menţinut poziţia procesuală, eventualele „inadvertenţe" fiind doar de formă şi interpretate doar prin prisma formulării întrebărilor şi ulterior a consemnării răspunsurilor, astfel că apărarea formulată pe acest motiv nu poate fi primită.
Lipsită de fundament juridic apare şi apărarea inculpatului în sensul că el însuşi ar fi o victimă în cauză, fiind supus la muncă în condiţii improprii ca şi celelalte persoane vătămate de către învinuitul L.V. şi că toată vina ar aparţine acestuia. În acest sens s-a solicitat audierea numitului L.V. în calitate de martor, instanţa de control judiciar respingând această cerere întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, nr. 142/D/2009 din 23 decembrie 2009, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în legătură cu toate victimele traficate în perioada iunie 2008 - martie 2009, de către inculpatul I.V. Or, atâta timp cât faţă de acesta cauza a fost disjunsă pentru considerentele anterior expuse, nu poate avea nicicum calitatea de martor, iar citarea sa în această calitate de către prima instanţă nu stabileşte nicio obligaţie în sarcina instanţei de apel de a menţine acest cadru procesual.
Respingerea audierii acestuia în calitate de martor de către instanţa de apel, nu conduce nicicum la înlăturarea vinovăţiei inculpatului I.V., prin eliminarea concomitentă a depoziţiilor martorilor care prezintă situaţia de fapt sub cele două componente esenţiale: acţiunea de racolare şi transport efectuată de inculpatul I.V. şi exploatarea prin muncă de către celălalt învinuit L.V., aşa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatului, instanţa având obligaţia de a corobora întregul material probator, neputând admite aşadar fracţionarea acestuia, după cum situaţia ar fi una mai favorabilă în aceste circumstanţe. Desigur că prin solicitarea înlăturării tuturor declaraţiilor date în cauză ce fac referire la numitul L.V., s-ar putea crea o situaţie mai favorabilă inculpatului I.V., dar aceasta nu are la bază o argumentare juridică pertinentă, astfel că nici această apărare nu va fi reţinută de instanţa de apel şi pe cale de consecinţă va fi înlăturată şi ideea de victimă în care a încercat să „pozeze" pe tot parcursul cercetării judecătoreşti.
Interesantă apare şi explicaţia inculpatului, cu privire la acţiunea de transport a persoanelor vătămate, arătând că nu a avut un plan cu privire la această operaţiune ce urma să aibă loc, ci pur şi simplu s-a întâlnit cu persoanele vătămate în autogara din Oneşti şi pentru că aceştia nu aveau bani suficienţi pentru achitarea transportului s-a oferit să-i „ajute" în sensul achitării de către el a contravalorii acesteia.
Dacă însă ne raportăm în principal la depoziţiile părţilor vătămate şi la convorbirile telefonice transcrise, putem afirma că toate aceste apărări sunt puerile şi făcute în încercarea de a înlătura răspunderea sa penală şi aceasta în ciuda evidenţei vinovăţiei sale desprinse din întregul material probator care îl plasează fără echivoc în acest lanţ infracţional. Analizând aşadar prezenta cauză, sub toate elementele sale probatorii, instanţa de apel apreciază că vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută de prima instanţă şi pentru aceste considerente pronunţarea unei hotărâri de condamnare faţă de acesta este una legală, astfel că motivul invocat sub acest aspect în cadrul prezentului apel nu este întemeiat.
În ceea ce priveşte nelegala menţinere în stare de arest a inculpatului în considerarea elementelor cuprinse în Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, instanţa de control judiciar nu poate îmbrăţişa o asemenea apărare, din considerente strict de ordin juridic şi procedural, ea fiind de altfel invocată în mod repetat pe parcursul soluţionării cererilor de recurs formulate de inculpat cu privire la menţinerea măsurii arestării sale preventive şi de fiecare dată respinsă motivat.
În cauză nu poate fi reţinută aşa zisa „nulitate" invocată de apărătorul inculpatului cu privire la Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, pentru că momentul motivării hotărârii de către judecător şi predarea acesteia grefierului (de 24 de ore, aşa cum este prevăzut de dispoziţiile art. 1403 alin. (9) C. proc. pen.) este diferit şi anterior în timp faţă de data la care grefierul de şedinţă tehnoredactează încheierea de dezbateri, care face parte integrantă din hotărâre, potrivit art. 354 C. proc. pen., alături de expunere şi dispozitiv. Or, data trecută pe hotărâre este data la care judecătorul a motivat hotărârea (respectiv în cadrul termenului de 24 de ore) şi nu data ulterioară a tehnoredactării hotărârii de către grefier, situaţie în care unul din membrii completului ar putea lipsi, iar semnătura s-ar complini, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. pen., de preşedintele de complet.
Mai mult decât atât, pot face obiectul apelului doar încheierile interlocutorii pronunţate de prima instanţă care nu au prevăzută expres o cale de atac, or în materia măsurilor preventive, în special atunci când se dispune menţinerea acesteia, legiuitorul a oferit o protecţie specială libertăţii persoanei prin instituirea separată a căii de atac a recursului într-un termen de 24 de ore.
Prin Decizia penală nr. 804 din 30 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a respins tocmai un recurs formulat de inculpat împotriva încheierii din data de 24 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău prin care s-a menţinut starea de arest a acestuia în temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. Fiind soluţionate aşadar în cadrul recursului, acestea au caracter definitiv şi nu mai pot fi analizate ulterior într-o altă cale de atac.
Hotărârea apelată este legală şi temeinică şi în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, cât şi a modalităţii de executare, aspecte ce se circumscriu scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 11 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă, în raport cu faptele comise şi cu datele care circumstanţiază persoana sa.
Inculpatul a mai solicitat respingerea pretenţiilor civile formulate de părţile civile, acestea nefiind dovedite.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut că în perioada iunie 2008 – martie 2009, prin înşelăciune, a recrutat şi transportat din localitatea Oneşti, judeţul Bacău în Spania, în localităţile Valencia, Corbera şi Arojo de l’Ojanco un număr de 16 persoane, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci, cu nerespectarea normelor privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.
Fapta inculpatului este dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice, adresele unităţilor bancare, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. pe care inculpatul şi-a întemeiat recursul nu sunt incidente în cauză.
Inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, a recrutat prin înşelăciune un număr mare de părţi vătămate, le-a transportat în Spania, unde le-a obligat să muncească în condiţii inumane, înjositoare, fără respectarea normelor legale de salarizare, sănătate, securitate, le-a cazat pe părţile vătămate în condiţii absolut improprii, le-a adus pentru consum produse al căror termen de valabilitate era expirat.
Instanţele au mai avut în vedere la individualizarea pedepsei şi numărul de victime traficate, conduita procesuală nesinceră a inculpatului, dar şi faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă, în mod întemeiat a fost obligat inculpatul la plata respectivelor sume de bani către părţile civile, fapta inculpatului producându-le acestora atât un prejudiciu material – constând în sumele de bani ce ar fi trebuit încasate pentru munca prestată şi pe care inculpatul nu le-a plătit acestora, cât şi moral – cauzat de suferinţele psihice ale părţilor vătămate ca urmare a obligării acestora să trăiască şi să muncească în condiţii inumane, fără asigurarea cerinţelor minime de igienă, sănătate şi securitate.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, iar potrivit art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu 1 decembrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat I.V. reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 decembrie 2009 la 20 aprilie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, precum şi sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile B.A., C.V. şi G.G.Ş. şi intimatele părţi vătămate B.L., R.C., M.S., C.M. şi B.V. se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1708/2011. Penal → |
|---|
