ICCJ. Decizia nr. 1862/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1862/2011
Dosar nr. 26110/3/2008
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1387/ F din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. D.L.V. (fiul lui I. şi O., născut în Bucureşti) în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la o lună închisoare şi în baza art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 la 2 luni închisoare, stabilindu-se conform art. 33 lit. a), 34 lit. b)şi 35 alin. (1) C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani, iar inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
A fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 aprilie 2005 la 10 decembrie 2005.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.L.V. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.;
2. V.D.F. (fiica lui H. şi D., născută în Bucureşti), în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la o lună închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la o lună închisoare şi în baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. la 2 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 raportat la art. 346 din C. proc. pen. coroborat cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. inculpatul D.L.V. a fost obligat la plata sumei de 5.300.213.650 ROL către partea civilă SC L. SA prin lichidator judiciar T.M.
Totodată, acelaşi inculpat a fost obligat în solidar cu inculpata V.D.F. la plata sumelor de 580.000.000 ROL către partea civilă SC B. SRL prin lichidator judiciar E.I., de 561.633.296.202 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele şi de 516.791.125 ROL către partea civilă SC C. SRL prin lichidator judiciar SC C.C. SRL Săcele.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea filelor cec BF 1; BF 2; BF 3 şi a procesului verbal încheiat la 5 mai 2003 între SC T.H.C. SRL şi SC T.M. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la 28 octombrie 2003, inculpatul D.L.V. administrator al SC T.M. SA l-a contactat telefonice pe B.G., administrator al SC B. SRL, spunându-i că doreşte să cumpere două tractoare şi o cantitate de tablă din aluminiu pentru care acesta făcuse ofertă publică de vânzare.
Întrucât SC T.M. SA era în interdicţie bancară, inculpatul D.L.V. se înţelesese anterior cu inculpata V.D.F., asociat unic şi administrator al SC T.H.C. SRL să se folosească de această societate comercială.
Deşi între cele două societăţi nu exista nici un raport juridic care să permită emiterea de file cec sau bilete la ordin, administratorii celor două societăţi au convenit la 5 septembrie 2003 ca inculpata V.D.F. să-i dea inculpatului D.L.V. file cec emise în numele societăţii pe care o administra, semnate de către aceasta la rubrica trăgător şi purtând ştampila respectivei societăţi comerciale.
Astfel, inculpata V.D.F. i-a predat inculpatului D.L.V., printre alte file cec şi pe cea cu seria BF nr. 3 completată pentru suma de 1.200.000.000 ROL.
În contul înscris în fila cec emisă de inculpată era depozitat un credit obţinut de la B.R., din care la 28 octombrie 2003 se mai afla doar suma de 247.000.000 ROL, pe care inculpata nu a folosit-o pentru acoperirea parţială a datoriei înscrise în fila cec, deoarece între cele două societăţi comerciale nu exista un raport juridic care să implice efectuarea în concret a unor plăţi.
Inculpatul D.L.V. a completat rubrica „girant" de pe fila cec menţionată, societatea sa comercială SC T.M. SA, la rubrica „girat către" a menţionat SC B. SRL, a semnat ca girant şi a aplicat ştampila societăţii sale, iar la rubrica „plătiţi în schimbul acestui cec stipulat", cuvântul „la ordin" la rubrica „emis la" a înscris cuvântul „Bucureşti" şi suma de „un miliard două sute milioane în litere„ şi „1.200.000.000 ROL" în cifre, iar la rubrica „lui" a scris SC T.M. SA. În aceeaşi zi, inculpatul a emis în numele SC T.M. SA trei bilete la ordin, unul pentru suma de 300.000.000 ROL, scadent la 10 noiembrie 2003, altul pentru suma de 500.000.000 ROL scadent la 10 decembrie 2003, iar la ultimul nu a precizat suma şi scadenţa, deşi în perioada respectivă SC T.M. SA se afla în interdicţie bancară de a emite file cec şi bilete la ordin.
Potrivit adresei B.R.D. din 9 februarie 2004, aceeaşi societate comercială avea deschis un cont la această bancă, înscris pe cele cu bilete la ordin, iar la 13 noiembrie 2002 s-a înfiinţat poprire pe acel cont, din cauza altor datorii neachitate, astfel că nici un bilet la ordin nu mai putea fi executat.
A rezultat că acest cont a fost alimentat cu suma de 344.257.945 ROL, din care inculpatul a retras 299.100.000 ROL împiedicând plata parţială a acelor trei bilete la ordin.
La aceeaşi dată de 28 octombrie 2003, inculpatul D.L.V. a dat reprezentantului SC B. SRL fila cec şi cele trei bilete la ordin şi prin aceasta i-a câştigat încrederea astfel încât, a doua zi, prin delegatul său a ridicat marfa, respectiv 1.000 kg tablă aluminiu în valoare de 110.000.130 ROL conform facturii fiscale din 29 noiembrie 2003 şi două tractoare U.650 înmatriculate în valoare totală de 1.000.000.000 ROL conform avizului de însoţire a mărfii din 29 octombrie 2002.
Reprezentantul părţii civile a scris pe avizul de însoţire a mărfii ca cele două tractoare se vor factura la data achitării integrale şi că rămân în custodia firmei.
Potrivit declaraţiei lui B.G., administratorul SC B. SA, acesta, la 19 noiembrie 2003 a introdus la plată biletul la ordin în valoare de 30.000.000 ROL scadent la 10 noiembrie 2003, acesta fiind restituit de B.R.D. - sucursala Triumf cu menţiunea pe verso „lipsă totală disponibil".
La 18 noiembrie 2003, B.G. a completat biletul la ordin emis în alb cu suma de 580.000.000 ROL şi data scadenţei în aceeaşi zi, fiind refuzat la plată pentru „lipsa totală disponibil în cont".
Tot astfel, la 8 decembrie 2003, B.G. a introdus la plată şi biletul la ordin în valoare de 500.000.000 ROL refuzat la plată, cu menţiunea „lipsă totală de disponibil, litigiu de proprietate".
În baza înţelegerii anterioare cu inculpatul, administratorul SC B. SRL a completat şi pe fila cec seria BF nr. 3 ziua de 29 decembrie 2003, ca dată a emiterii şi a introdus-o în bancă, plata neputându-se efectuat, menţionându-se „refuzat, lipsă disponibil, client interdicţie bancară, fila cec anulată".
În conformitate cu adresa din 2007 emisă de B. în perioada 28 octombrie 2003 - 31 decembrie 2003, SC T.M. SA nu avea disponibil nici în contul deţinut de această bancă, soldul contului fiind zero încă din 30 septembrie 2003.
Deşi nu a plătit mărfurile achiziţionate, inculpatul D.L.V. a vândut tabla şi tractorul 1 martorului M.S., iar tractorul 2 l-a vândut martorului T.I. pentru suma de 8.000 dolari S.U.A., primul tractor fiind restituit părţii vătămate.
Inculpata V.D.F. a recunoscut la urmărirea penală că inculpatul D.L.V. i-a adus la cunoştinţă că societatea pe care o administra se află în interdicţie bancară de plată şi pentru a-şi putea continua activitatea i-a cerut să emită file cec care nu corespundeau unei activităţi comerciale reale, pentru ca, mai târziu, să le gireze către partenerii săi, iar ca urmare a cererii menţionate, deşi nu a avut relaţii comerciale cu SC T.M. SA, la 5 septembrie 2003, inculpata a semnat şi ştampilat cinci file cec în alb şi le-a predat inculpatului D.L.V.
S-a mai reţinut că, în cursul anilor 2002 şi 2003, SC L. SA a livrat către SC T.M. SA pe baza comenzilor emise de inculpat, mărfuri în valoare de 4.889.070.674 ROL, beneficiarul plătind 684.860.515 ROL, iar pentru diferenţa de 4.204.159 ROL, inculpatul a emis fila cec, din 15 iulie în valoare de 725.000.000 ROL şi patru bilete la ordin, toate la data de 12 septembrie 2003, în valoare totală de 4.642.621.841 ROL.
Potrivit procesului-verbal din 11 iunie 2003, SC L. SA a lăsat în custodie la SC T.M. SA marfa în valoare de 1.096.003.491 ROL, pe care inculpatul D.L.V. a vândut-o fără acordul acelei societăţi, folosind banii în interes personal.
Pe toate biletele la ordin, la rubrica locul plăţii, inculpatul a menţionat Bucureşti – B. deşi SC T.M. SA, avea Sold zero după data de 30 septembrie 2003, iar rulajul total a fost de 5.691 ROL. La fel, pe fila cec din 15 iulie 2003 a fost menţionat acelaşi cont cu sold zero.
S-a mai reţinut că la 17 februarie 2002, inculpatul a încheiat în numele SC T.M. SA, contractul cu SC R.C. SRL, prin care aceasta urma să îi vândă produse metalice.
În baza acestui contract, la 10 martie 2003, inculpatul a emis către partea civilă comanda nr. 056 pentru profil T şi oţel pătrat şi comanda 055 pentru cornier, inculpatul menţionând pe comenzi că plata se va efectua în termen de 30 zile de la livrare.
Ca urmare a acestor comenzi, furnizoarea a livrat către SC T.M. SA marfa solicitată după care, imediat inculpatul a vândut produsele, dar nu a predat părţii civile sumele încasate.
Pentru marfa primită, inculpatul a emis părţii civile un bilet la ordin în valoare de 1.000.142.742 ROL cu scadenţa la 40 de zile de la emitere, iar la scadenţă inculpatul i-a cerut reprezentantului părţii civile să nu introducă la plată acel bilet la ordin, pentru că nu are suma necesară în cont, neaducându-i la cunoştinţă că se află în interdicţie bancară.
Întrucât circa două luni inculpatul a evitat discuţiile cu partea civilă, martorul C.P. s-a deplasat la SC T.M. SA şi a luat legătura cu inculpatul care i-a cerut restituirea biletului la ordin în valoare de 1.000.142.724 ROL. După primirea acestuia, inculpatul a emis alte trei bilete la ordin care au fost refuzate la plată ca urmare a lipsei totale a disponibilului în cont. Partea civilă a reuşit să recupereze prin compensare suma de 437.826.414 ROL.
Pentru restul sumei datorate, inculpatul a solicitat ajutorul inculpatei V.D.F., care a obţinut de la bancă un carnet de file cec, din care a dat inculpatului conform procesului-verbal din 5 septembrie 2003 un număr de cinci exemplare semnate şi ştampilate.
La data de 12 decembrie 2003, inculpatul D.L.V. a completat fila cec semnată şi ştampilată anterior de inculpata V.D.F. şi a menţionat la rubrica „emis la data" de 20 ianuarie 2004. A mai scris personal pe aceeaşi filă cec, contrar realităţii, că SC T.M. SA este beneficiara unei creanţe asupra SC T.H.C. SRL, că SC T.M. SA în calitatea de girant al unei creanţe de 560.000.000 ROL, că aceeaşi societate comercială girează SC R.C. SRL o creanţă încasabilă de 563.000.000 ROL, respectiva filă cec, deşi SC T.H.C. SRL, în calitate de emitent, era în interdicţie bancară, iar în contul înscris pe fila cec nu exista provizionul necesar.
S-a mai reţinut că la 1 septembrie 2003, inculpatul D.L.V. şi Savu Ion, administrator al SC P.C. SRL au încheiat contractul cadru nr. 102 prin care SC T.M. SA s-a obligat să vândă marfa către SC P.C. SRL, iar aceasta să plătească cu file cec.
Inculpatul i-a cerut reprezentantului SC P.C. SRL să îi remită cinci file cec, deşi nu se efectuase nicio operaţiune între cele două societăţi comerciale, întocmindu-se un proces-verbal în care s-a menţionat că aceste file nu vor fi folosite sau girate de către SC T.M. SA Bucureşti, decât după facturarea şi livrarea mărfii.
La 11 noiembrie 2003, SC T.H.C. SRL a cerut prin fax, marfă de la SC C. SRL, iar aceasta a livrat tabla inox în valoare de 516.791.125 ROL care a fost ridicată de inculpatul D.L.V. în numele beneficiarei conform facturii fiscale din 11 noiembrie 2003, plata făcându-se de inculpata V.D.F. cu fila cec seria BF, una dintre cele cinci file cec primite de la S.I., ştampilată şi semnată în alb, dată de D.L.V. inculpatei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.L.V., administrator al SC T.M. SA de a completa la 28 octombrie, fără drept, fila cec seria BF, consemnând date care nu corespundeau realităţii, respectiv că SC T.H.C. SRL era obligată şi în consecinţă, urma să plătească la ordin suma de 1.200.000.000 ROL, către SC T.M. SA şi că girează creanţa de 1.200.000.000 ROL care nu exista în realitate către SC B. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
S-a mai apreciat că fapta aceluiaşi inculpat, care folosind fila cec de mai sus, pe care a completat-o cu date false şi trei bilete la ordin fără acoperire, a indus în eroare pe reprezentanta SC C. SRL şi l-a determinat să-i predea mărfuri în valoare de 1.200.000.000 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
De asemenea, s-a mai apreciat că fapta inculpatei V.D.F. care, punând la dispoziţia inculpatului D.L.V., fără drept, cinci file cec, între care şi cea de mai sus, cu un conţinut fals, l-a apelat pe acesta din urmă să-i inducă în eroare pe reprezentanţii SC B. SRL şi prin aceasta să producă o pagubă societăţii comerciale arătate, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
S-a considerat că fapta inculpatului D.L.V., care la data de 15 iulie 2003 a emis şi dat în plată fila cec pentru suma de 725.000.000 ROL fără a exista acoperirea necesară în cont, inducând astfel în eroare partea civilă SC L. SA şi cauzându-i un prejudiciu de 725.000.000 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) C. pen.
S-a mai considerat că fapta inculpatului D.L.V., care la data de 12 septembrie 2003 a menţinut în eroare pe reprezentanţii SC L. SA, determinându-i să primească patru bilete la ordin cu titlu de plată „contravaloare marfă" în valoare totală de 4.642.621.841 ROL, deşi în contul indicat pe acestea, avea soldul zero şi prin procedeul menţionat i-a pus în imposibilitate de a face demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.
De asemenea, s-a mai apreciat că fapta inculpatului D.L.V., care la 9 iunie 2003 a primit în custodie marfa în valoare de 1.096.003.491 ROL de la SC L. SA pe care a vândut-o fără să restituie acestei societăţi contravaloarea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934.
Tot astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului D.L.V. care la data de 12 decembrie 2003 a completat fila cec cu date false prin care a atestat, contrar adevărului, că SC T.M. SA deţine o creanţă de 560.000.000 ROL încasabilă prin cec de la SC T.H.C. SRL pe care a girat-o în beneficiul SC R.C. SRL, iar la data de 5 septembrie 2003 a semnat procesul - verbal prin care inculpata V.D.F. i-a înmânat cinci file cec, menţionând, contrar adevărului că le-a dat în schimbul unor mărfuri contractate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a considerat că fapta inculpatului D.L.V. care, după ce a completat fila cec de mai sus cu date false privind existenţa creanţei şi data emiterii cecului, a dat-o în plată prin girare părţii civile pentru suma de 563.000.000 ROL, cauzându-i o pagubă corespunzătoare acestei societăţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
S-a mai considerat că fapta inculpatei V.D.F. care, la data de 5 septembrie 2003 a încheiat un proces-verbal în care a consemnat, contrar adevărului, că există un contract de livrare marfă între societăţile comerciale administrate de inculpaţi şi în schimbul mărfurilor a dat cinci file cec, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Referitor la fapta aceleiaşi inculpate care, la data de 5 septembrie 2003 a emis fila cec, deşi nu avea disponibil în cont şi a dat-o inculpatului D.L.V. s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Privitor la fapta aceleiaşi inculpate, care la data de 3 septembrie 2003 a obţinut file cec de la bancă, iar după ce le-a ştampilat şi semnat în alb la data de 5 septembrie 2003 a dat cinci dintre acestea inculpatului D.L.V., consemnând în mod fals că le-a dat în baza unui contract de livrare marfă care, în realitate nu exista, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
Faptele celor doi inculpaţi care la data de 11 noiembrie 2003, împreună, au indus în eroare pe reprezentanţii SC C. SRL, în sensul că au ridicat de la această societate comercială marfă în valoare de 516.791.125 ROL pe care au plătit-o cu fila cec seria BF nr. 30100068306 emisă de SC P.C. SRL, plata fiind refuzată parţial de bancă pentru lipsa disponibilului necesar, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
S-a mai apreciat că fapta inculpatei V.D.F. care la data de 11 noiembrie 2003 a completat fără drept fila cec, în care a menţionat contrar realităţii, că data emiterii acestei file cec ar fi 4 decembrie 2003, că SC T.H.C. SRL ar fi beneficiara unei creanţe asupra SC P.C. SRL, în valoare de 516.791.125 ROL pe care a încasat-o şi că aceeaşi societate comercială ar avea calitatea de girant pentru creanţa respectivă de care a dispus prin girare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Privitor la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen. reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpatului D.L.V., constând în aceea că a traficat tractoarele cu nr. X şi Z, precum şi cele 1.000 kg tablă aluminiu, în sensul că a dispus de ele, înstrăinându-le în contul unor datorii personale martorilor M.S. şi T.I., s-a apreciat că fapta nu există în materialitatea sa.
Astfel, s-a constatat că bunurile nu au intrat în proprietatea SC T.M. SA, nefiind înregistrate în contabilitatea societăţii, că tractoarele urmau să fie facturate la data achitării integrale şi că rămâneau în custodia firmei, iar achitarea integrală nu s-a mai realizat, fila cec şi biletele la ordin fiind refuzate la plată.
În favoarea inculpatului D.L.V. şi a inculpatei V.D.F. au fost reţinute circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita general bună anterioară a acestora şi lipsa antecedentelor penale, coborându-se pedepsele sub minimul legal.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934, instanţa nu a reţinut circumstanţa atenuantă arătată, textul incriminator nepermiţând reţinerea de circumstanţe atenuante.
Privitor la latura civilă a cauzei s-a apreciat să, cererile părţilor civile de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit prin infracţiunile săvârşite sunt îndreptăţite, iar inculpatul nu a criticat întinderea pagubelor suferite de aceste societăţi.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite de instanţe prin coroborarea declaraţiilor inculpatului D.L.V., a declaraţiilor inculpatei V.D.F. în faza de urmărire penală, a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, a declaraţiilor martorilor, a adreselor emise de bănci, a filelor cec, a biletelor la ordin, a facturilor, a proceselor-verbale şi a contractelor depuse la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 126 din 8 iunie 2010 admis apelurile declarate de procuror şi de inculpatul D.L.V. şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.L.V. prin extinderea efectelor apelului şi cu privire la inculpata V.F.D., după cum urmează:
- pentru inculpatul D.L.V., din infracţiunile prevăzute de art. 290, 2151 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu, fapta din 28 octombrie 2003), art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., art.,23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 (pct. 2 din rechizitoriu, faptele din 9 iunie 2003, 15 iulie 2003, 12 septembrie 2003), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (pct. 3 din rechizitoriu, fapta din 12 decembrie 2003), art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu, fapta din 11 noiembrie 2003) în infracţiunile prevăzute de art. 2151 alin. (1); 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2); 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.;
- pentru inculpata V.D.F. din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3); de art. 290 C. pen. şi de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.L.V. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. (1) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.L.V. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 22 aprilie 2005 la 16 decembrie 2005.
În baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata V.D.F. la 2 ani închisoare.
În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o lună închisoare.
În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art. 73 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror şi de inculpatul D.L.V. şi extinzând efectele apelului inculpatului şi cu privire la inculpata V.D.F., a considerat că încadrarea juridică a faptelor este greşită şi că cei doi făptuitori au comis infracţiunile în baza aceleiaşi rezoluţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, s-a apreciat întemeiată critica din apelul declarat de procuror, în sensul că pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin efectul circumstanţelor atenuante, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa putea fi coborâtă până la 3 ani şi 4 luni închisoare şi că astfel, pedeapsa aplicată de prima instanţă de 3 ani închisoare este nelegală.
Relativ la infracţiunea prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpat constând în achiziţionarea de polietilenă şi tablă, urmată de vânzarea mărfii, nu poate fi considerată activitate de consignaţie, în sensul acestei legi speciale, ci o activitate care intră în latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune comisă în forma continuată.
A mai fost primită critica din apelul declarat de procuror, în sensul greşitei neaplicări a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen. pentru ambii inculpaţi.
În legătură cu susţinerea inculpatului apelant, în sensul că nu a avut intenţia de a comite infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, aceasta a fost considerată neîntemeiată.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie, că a indus în eroare părţile vătămate, cărora nu le-a adus la cunoştinţă că se afla în interdicţie bancară şi că s-a folosit de file cec şi bilete la ordin emise în mod ilegal şi fără acoperire.
Privitor la critica din apelul declarat de procuror, în sensul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante, s-a considerat că aceasta nu este întemeiată şi că, pentru ambii inculpaţi, fiind incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. în raport de datele pozitive care îi caracterizează, respectiv, lipsa antecedentelor penale şi conduita anterioară general bună, este justificată coborârea pedepselor sub minimul legal. Mai este de menţionat că în apelul său, inculpatul D.L.V. nu a formulat critici privind latura civilă, fiind de acord cu plata sumelor pretinse de părţile civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.L.V.
În recursul declarat de procuror, aşa cum a fost precizat la termenul de azi, s-a susţinut în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 15 C. proc. pen. că pedepsele aplicate sunt greşite urmare a art. 74 lit. a) C. pen., sunt prea blânde faţă de gravitatea faptelor şi că pentru infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale.
La rândul său, inculpatul, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18, 15 şi 14 a susţinut că soluţia de condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune este greşită în absenţa intenţiei de inducere în eroare a părţii vătămate, că pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. s-a împlinit termenul prescripţiei speciale şi că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea şi aplicarea art. 861 C. pen.
S-a mai susţinut că sub aspectul laturii civile a fost efectuată expertiză contabilă privind întinderea prejudiciului.
Examinând Decizia atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de procuror aşa cum se va arăta în continuare şi neîntemeiat recursul declarat de inculpat.
Din analiza actelor dosarului se constată că instanţa de control judiciar a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, s-a reţinut că inculpaţii, în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale au indus în eroare părţile vătămate de la care au achiziţionat mărfuri, promiţându-le că plata se va face ulterior, prin instrumente de plată - file cec şi bilete la ordin - care însă, nu aveau acoperire bancară, iar firma inculpatului D.L.V. se afla în interdicţie bancară.
Mai mult, după preluarea mărfurilor de la furnizori, inculpatul le-a înstrăinat, banii rezultaţi nefiind folosiţi la onorarea obligaţiilor contractuale asumate, ci cheltuiţi în interes personal.
Ca urmare a activităţilor ilicite întreprinse, inculpatul a produs părţilor civile induse sau menţinute în eroare, la încheierea şi executarea contractelor încheiate, un prejudiciu de peste 200.000 RON, ceea ce caracterizează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) C. pen., comisă în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Tot astfel, se constată că această activitate ilicită a fost săvârşită de inculpat prin întocmirea în fals a unor înscrisuri sub semnătură privată, respectiv file cec în care a consemnat date care nu corespundeau adevărului, ceea ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. comisă în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât ultimul act material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consemnat la 12 decembrie 2003 prin completarea filei cec (semnată şi ştampilată anterior de inculpata V.D.F.) în care se menţiona la rubrica „emis la" data de 20 ianuarie 2004" şi s-a consemnat împrejurarea necorespunzătoare adevărului că ASC T.M. SA a fi beneficiara unei creanţe asupra SC T.H.C. SRL, termenul prescripţiei speciale prevăzut de art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 C. pen. de 7 ani şi 6 luni se împlineşte la 12 iunie 2011.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar nu avea temeiuri legale de încetare a procesului penal pentru această infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Referitor însă la infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, comisă de inculpata V.D.F. la 5 septembrie 2003 constând în emiterea filei cec, deşi nu avea disponibil în cont, termenul prescripţiei speciale prevăzut de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) de 4 ani şi 6 luni împlinit la 6 martie 2008 şi în această situaţie instanţa de control judiciar trebuia să dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., lucru pe care însă nu l-a făcut.
Privitor la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată se constată că acestea au fost individualizate în mod corect sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea în favoarea ambilor inculpaţi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară general bună a acestora în familie şi comunitate şi lipsa antecedentelor penale.
Se mai constată că aceste pedepse au fost aplicate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social grav al faptelor, împrejurările comiterii lor şi de consecinţele patrimoniale la care au fost expuse părţile civile păgubite.
În sfârşit, se mai constată că pedepsele stabilite pentru fiecare din infracţiunile reţinute ca şi pedepsele rezultante sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpaţilor şi inserţia lor în societate.
Aşa fiind, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepselor, aşa cum s-a cerut în recursul declarat în cauză.
Mai este de menţionat, referitor la solicitarea inculpatului recurent D.L.V. de reducere a pedepsei şi de aplicare a dispoziţiilor art. 861 alin. (1) C. pen., că în cauză i s-a aplicat, potrivit art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, o pedeapsă situată la minimul legal de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe grave şi că în cauză, existând concurs de infracţiuni şi o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni nu se poate dispune, potrivit art. 861 alin. (3) C. pen. suspendarea executării sub supraveghere.
În consecinţă, criticile formulate în recursurile declarate de procuror şi de inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Referitor la soluţionarea laturii civile se constată că pe parcursul întregului proces penal, inculpatul recurent a fost de acord cu despăgubirile solicitate de părţile civile şi nu a contestat întinderea sumelor cerute. Aşa fiind, alegaţia apărătorului inculpatului în sensul că s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile nu poate fi primită, neexistând îndoială privind prejudiciul cauzat.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de procuror şi a casa Decizia atacată, numai cu privire la dispoziţia de condamnare a inculpatei V.D.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen.; 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. şi de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen.,se va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. se va dispune recontopirea pedepselor pentru celelalte infracţiuni, urmând ca inculpata V.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.L.V. împotriva aceleiaşi decizii, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei V.D.F. să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 126 din 8 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte Decizia atacată numai cu privire la dispoziţia de condamnare a inculpatei V.D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Descontopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei V.D.F. în pedepsele componente de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.; 1 lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., recontopeşte pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi de 1 lună închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata V.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.L.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpata V.D.F., în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2319/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
