ICCJ. Decizia nr. 2383/2011. Penal. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2383/2011
Dosar nr.645/112/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 pronunţată la data de 08 aprilie 2010 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.T., R.P.C. şi M.P.G. din infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Au fost achitaţi inculpaţii S.T., fiul lui G. şi M., şi R.P.C., fiul lui P. şi V., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor.
A fost condamnat fiecare din inculpaţii S.T. şi R.P.C. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen.
S-a pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 631 C. pen.
A fost achitat inculpatul M.P.G., fiul lui P. şi I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţii vătămate B.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
S-a respins cererea formulată de partea vătămată B.V. privind obligarea părţilor responsabile civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud şi Gruparea Mobilă de Jandarmi UM Târgu Mureş privind obligarea acestora la plata de despăgubiri materiale şi daune morale ca fiind tardivă.
Au fost obligaţi inculpaţii S.T. şi R.P.C. să plătească, în solidar, părţii vătămate B.V. suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale, cererea de despăgubiri materiale fiind respinsă ca neîntemeiată.
Au fost obligaţi inculpaţii S.T. şi R.P.C. să plătească în solidar părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa-Năsăud suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul S.T. să plătească statului suma de 603,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, şi pe inculpatul R.P.C. să plătească statului suma de 753,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. R.A.
A fost obligat fiecare din inculpaţii S.T. şi R.P. să plătească părţii vătămate B.V. suma de 271,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat fiecare din inculpaţii S.T. şi R.P.C. şi pe partea vătămată B.V. să plătească martorului G.A. suma de 3,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligată partea vătămată B.V., să plătească statului suma de 753,3 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 de lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. R.A. (pentru inculpatul M.P.G.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 5 iunie 2004 inculpaţii R.P.C. şi M.P.G. s-au prezentat la secţia de votare nr. 4, organizată la Şcoala Generală din Corvineşti, comuna Matei, judeţul Bistriţa-Năsăud, unde fuseseră repartizaţi în vederea asigurării pazei şi ordinii publice.
Inculpatul S.T. - agent şef adjunct al Poliţiei comunei Matei nu făcea parte din dispozitivul de pază al secţiei de votare, acesta desfăşurând alte activităţi, conform atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului şi planul de măsuri întocmit de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, cu ocazia desfăşurării alegerilor locale din iunie 2004.
În noaptea de 5/6 iunie 2004 inculpaţii s-au întâlnit în zona secţiei de votare, inculpatul S.T. întrebând coinculpaţii dacă sunt probleme în ceea ce priveşte asigurarea pazei şi ordinii publice.
La un moment dat, martorul E.I., tatăl numitei E.G., barmană la SC V.P. SRL Corvineşti, l-a încunoştinţat pe inculpatul S.T. că, trecând pe lângă barul respectiv, a sesizat gălăgie în interior, care i s-a părut „nepotrivită" şi că a auzit „voci fierbinţi bărbăteşti", inculpatul S.T. afirmând că va merge să verifice acest lucru (f. 166).
Împreună cu cei doi jandarmi, pe care i-a rugat să-l însoţească, inculpatul s-a deplasat la barul respectiv, unde s-au aşezat cu toţii la o masă, consumând băuturi, în incinta localului aflându-se mai multe persoane, care creau o atmosferă animată, printre acestea fiind şi partea vătămată, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice.
Conform declaraţiilor martorilor A.G. (f. 22 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, menţinută în cadrul dosarului Tribunalului Bistriţa Năsăud - f. 153) şi G.I.A. (f. 107 din dosarul de urmărire penală, menţinută la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (f. 24) şi la Tribunalul Bistriţa-Năsăud - f.134), aceasta nu avea un comportament deranjant, se comporta zgomotos, dar suportabil, nu deranja publicul prin atitudinea sa, nu făcea scandal şi nu se manifesta indecent - (legat de acest aspect impunându-se a fi menţionat faptul că martorele E.G. şi D.I., care au declarat că partea vătămată a avut un comportament jignitor şi agresiv verbal, audiate doar de poliţie şi jandarmerie, nu au putut fi reaudiate sub prestare de jurământ, nici de procuror, nici de instanţe, fiind plecate în străinătate).
La un moment dat, datorită efervescenţei atmosferei din local şi a faptului că se dorea asigurarea liniştii în localitate, date fiind alegerile locale, şeful de post a dispus evacuarea cetăţenilor din barul respectiv.
Nu au fost semnalate incidente legate de dispoziţia inculpatului, cetăţenii părăsind incinta localului. La un moment dat, numiţii Ţ.C. şi B.I. (N.), aflaţi în stare avansată de ebrietate, au încercat să pătrundă în local, însă au fost opriţi de inculpat, care i-a pălmuit, Ţ.C. căzând la pământ (martorii audiaţi nu au putut să precizeze dacă pierderea verticalităţii de către acesta s-a datorat exclusiv loviturii primite sau stării de beţie, sau ambilor factori suprapuşi, martorul afirmând că „a luat bază").
În legătură cu acest aspect, instanţa de fond a menţionat faptul că martorul B.I., audiat de procuror în Dosarul nr. 5/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în calitate de parte vătămată, în care era cercetat inculpatul S.T. pentru săvârşirea de purtare abuzivă prev. de art. 250 C. pen., a declarat că nu a depus vreo plângere împotriva agentului de poliţie pentru purtare abuzivă sau alte fapte penale, că au fost nişte altercaţii între mai multe persoane ce erau în stare de ebrietate, că au intervenit organele de poliţie, însă nici el nici Ţ.C. nu au fost loviţi sau agresaţi în vreun alt mod de către poliţist.
Procurorul de caz a mai reţinut că Ţ.C. nu a putut fi audiat, întrucât era plecat în Irlanda, şi că acesta nu s-a plâns vreodată că ar fi fost lovit de poliţist, B.I. precizând că toată seara a fost împreună cu Ţ.C. şi nici el şi nici prietenul său nu au fost agresaţi, astfel că nu au mai fost audiaţi martori în cauză şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.T., pentru infracţiunea prev. de art. 250 C. pen., soluţie neatacată.
Chiar dacă martorul B.I. (N.), audiat în faţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a declarat că la acea dată era în stare avansată de ebrietate, că a dat în urmă cu vreo 5 ani o declaraţie într-un dosar instrumentat de parchet, în care au fost audiaţi şi partea vătămată şi inculpatul S.T., în cadrul căruia a afirmat că era beat astfel că nu a mai „ştiut de el", şi că a fost lovit de şeful de post, însă în fapt nu ştie „dacă a fost lovit de domnul S.", martorii G.A. (f. 109 din dosarul de urmărire penală, f. 94 din Dosarul nr. 167/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, declaraţii menţinute în faţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud - f.116) şi A.G. au susţinut sub prestare de jurământ, în cadrul declaraţiilor date, că Ţ.C. şi B.I. au fost loviţi cu palma peste faţă de către inculpatul S.T., care le-a spus să plece acasă, şi datorită acestui fapt partea vătămată B.V., aflată pe un pod, la 10 m distanţă, i-a spus şefului de post „ce tare e şefu că poate să bată copiii", „dacă e aşa tare să se bată cu mine" şi l-a înjurat, şi că auzind cele proferate de partea vătămată, inculpatul S.T., nervos, însoţit de jandarmul R.P.C.-jandarmul înalt, au început să fugă după partea vătămată, care, văzând acest lucru, a fugit spre casă, legat de această împrejurare nefiind probat faptul că B.V. a aruncat cu pietre după şeful de post.
La scurt timp martorul G.I.A., însoţit de prietena sa, B.D. (rudă cu partea vătămată), s-au deplasat spre casă, pe drumul ce ducea înspre domiciliul părţii vătămate. Apropiindu-se de casa lui B.V., au auzit din direcţia curţii (fără a putea preciza dacă zgomotele veneau din interior sau din exteriorul acesteia) vocea şefului de post, spunând „secure sau sapă ai vrut, îţi dăm noi secure sau sapă", iar partea vătămată se văieta, ca un om bătut (aspecte confirmate de martorul G.A.) ceea ce i-a determinat pe cei doi să se întoarcă din drum, pe acelaşi traseu, prietenei martorului făcându-i-se frică (f. 22), la întoarcere G.I.A. relatând aceste aspecte martorului A.G.
Cât priveşte persoana celui de-al treilea jandarm, care ar fi luat-o la fugă şi el, împreună cu şeful de post şi jandarmul R.P.C., după partea vătămată, potrivit versiunii acesteia, este de menţionat faptul că inculpatul M.P. a declarat că încă înainte de evacuarea celor aflaţi în local, plecase la secţia de votare, astfel că nu mai ştie ce s-a întâmplat după acel moment.
Declaraţia sa este confirmată de cele ale coinculpaţilor şi de cele ale martorilor A.G. şi G.A.. Însăşi partea vătămată B.V. are o poziţie contradictorie privitor la agresarea sa de către acest jandarm, întrucât la data de 7 iunie 2004 dă o declaraţie sumară care relevă faptul că a fost agresat de şeful de post şi un jandarm („Acesta s-a luat după mine însoţit de jandarm, m-a ajuns în curte la mine unde m-a lovit şi el şi jandarmul"), la data de 15 iunie 2004, formulează o plângere (f. 22) împotriva tuturor inculpaţilor, apoi, în declaraţia din data de 17 august 2004 şi ulterior se plânge din nou împotriva tuturor inculpaţilor, declaraţiile ulterioare fiind extrem de detaliate.
Apoi, a mai învederat instanţa de fond, singura declaraţie care ar atesta faptul că în agresiune ar fi implicat inculpatul M.P.G. este cea a martorului G.A., care spune că după partea vătămată au început să fugă inculpaţii (şeful de post şi cei doi jandarmi), afirmaţie care însă nu se coroborează cu declaraţiile martorilor G.A. şi A.G.
În condiţiile în care toţi martorii au fost evacuaţi în aproape acelaşi interval de timp din local, au văzut momentul în care partea vătămată era urmărită, iar martorul A.G. a rămas în faţa barului, percepând atât momentul plecării spre casă a martorului G.A. şi a prietenei lui, cât şi momentul întoarcerii acestor persoane, iar martorii A.G. şi G.A. nu l-au văzut şi pe cel de-al treilea inculpat urmând-o pe partea vătămată, apreciem că în privinţa lui M.P.G. nu este probată comiterea infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea.
Nu a fost prezent vreun martor ocular în momentul agresiunii, însă au existat persoane care au auzit zgomote determinate de lovituri şi vocile şefului de post şi ale părţii vătămate, martorii audiaţi concluzionând că B.V. a fost agresat de inculpaţii S.T. şi R.P.C., şi că în fapt, partea vătămată a intenţionat să-l lovească pe şeful de post cu o sapă, în final reuşind, aşa cum o atestă certificatul medico-legal din 8 iunie 2004 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, în care se consemnează faptul că inculpatul S.T. prezenta la data respectivă glezna dreaptă puternic tumefiată, de culoare violacee, pe faţa sa internă, cu impotenţă funcţională la nivelul articulaţiei.
Din scrisoarea medicală rezultă că a fost internat în Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud conform FO 12047/1080 în perioada 9-10 iunie 2004, cu diagnosticul Fractură nedislocată parcelară vârf maleolotibială dreaptă în cizmă gipsată de mers, actul medico-legal întocmit concluzionând faptul că „numitul S.T. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri cu corp dur sau cădere în cursul unei heteropropulsii cu torsionarea gleznei, că leziunile necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale, şi că acestea pot data din 5/ 6 iunie 2004".
Deşi agresarea inculpatului S.T. a fost contestată, declaraţia martorului G.I.A., care l-a auzit pe inculpat spunând „secure sau sapă ai vrut, îţi dăm noi secure sau sapă" şi replica părţii vătămate, care spunea „nu daţi" (relevată de martorul G.A.) atestă faptul că partea vătămată l-a lovit cu sapa pe şeful de post şi că la faţa locului erau, implicaţi în agresiune, acesta şi cel puţin încă o persoană, în mod cert jandarmul R.P.C..
Este de asemenea cert faptul că partea vătămată a fost lovită de inculpaţii S.T. şi R.P.C., cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, aşa cum o atestă certificatul medico-legal din 11 iunie 2004, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, care concluzionează că numitul B.V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită, şi/sau de un corp dur şi cădere, leziunile putând data din 5/6 iunie 2004.
În cuprinsul acestui act medico - legal se menţionează că din scrisoarea medicală reiese faptul că partea vătămată a fost internată în Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, secţia chirurgie, conform FO 11720, cu diagnosticul „TCCA, Comoţie cerebrală, Contuzie toracală, Contuzii ale membrelor superioare şi inferioare, Hemoragie subconjunctivală, Agresiune". La radiografia craniană nu s-au evidenţiat fracturi, RX toracic nu a relevat modificări posttraumatice, neurologic reprezentând semne posttraumatice.
La data de 11 iunie 2004, la examenul medico-legal s-a constatat occipital stâng, tumefiere indurată şi sensibilă la palpare de 3/1 cm şi frontal-drept una de 4/1,5 cm, pe ambele baze frontale şi pe faţa anterioară a pavilionului urechii stângi, câteva excoriaţii cu creste brune detaşate în cvasitotalitate, echimoze periorbitare în binoclu palide-violacee, cu hemoragie subconjunctivală moderată ce acoperă polul anterior al ochiului stâng, piramide nazală tumefiată, palide-violacee - cu o excoriaţie pe aripioara dr. - cu cruste brune detaşate, deteriorarea lucrării protetice, deltoidian dr. - excoriaţie cu cruste brune parţial detaşate, pe ambele braţe, pectoral şi subpectoral stg., pe faţa posterioară a toracelui şi pe creasta iliacă dr.-multiple echimoze palide violacei, dintre care unele de formă alungită cu centrul palid, pe faţa internă a coapsei dr. echimoze palid-violacee cu margini gălbui, şi pe faţa anterioară a coapsei stg., pe creasta tibială stg. o excoriaţie acoperită cu crustă brună pe cale de detaşare, deltoidian dr. şi lombar dr. două excoriaţii discontinue, pe marginea cubitală a articulaţiei radiocarpiene stg. - două excoriaţii cu cruste brune parţial detaşate şi în dr. una de 0,3/0,3 cm. Pe cotul drept câteva excoriaţii cu dimensiuni cuprinse între 0,5/0,5 şi 2/1 cm cu cruste brune parţial detaşate.
Leziunile de formă alungită şi cele de la nivelul articulaţiilor radiocarpiene atestă lovirea părţii vătămate cu un corp dur, alungit, precum şi încătuşarea acesteia, momentul încătuşării fiind consecutiv agresării inculpatului S.T. de către partea vătămată, cu sapa.
A mai reţinut instanţa de fond că deşi partea vătămată a arătat că a fost încătuşată şi târâtă la secţia de votare din localitate, unde a fost privată de libertate, fiind readusă la domiciliu de inculpaţi, această susţinere nu a fost probată.
Singurul martor care a susţinut, în faza de urmărire penală acest lucru, respectiv faptul că la orele 5:00 - 5:10 dimineaţa a văzut-o pe drum pe partea vătămată, încadrată de şeful de post şi de un jandarm, fiind dusă de către aceste persoane forţat, a declarat ulterior, la tribunalul militar, că B.V. era încadrat de două persoane în albastru, care o ţineau, şi că a întâlnit o persoană pe drum, ulterior celor văzute, care a dorit „să îl influenţeze cu nişte treburi", dar căreia nu-i poate divulga identitatea, declarând apoi în faţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud că în fapt, la ora respectivă, fiind foarte devreme dimineaţa, nu avea cum să vadă foarte clar ceea ce se petrecea pe drum, întrucât era în zori, era ocupat cu gospodăria, că nu a văzut decât nişte siluete mergând pe drum, pe care nu le-a identificat ca fiind partea vătămată şi inculpaţii S.T. şi R.P.C., deşi a declarat altfel în faza de urmărire penală, şi că nu a fost influenţat de nici o persoană, chiar dacă şi-a schimbat depoziţiile, este B.V., vecin cu partea vătămată, cercetat pe parcursul instrumentării cauzei pentru mărturie mincinoasă.
Date fiind contradicţiile numeroase ale depoziţiilor acestui martor (care nu au putut fi coroborate cu alte probe) şi inconsecvenţa acestuia, instanţa de fond a înlăturat declaraţiile sale ca fiind subiective.
Cât priveşte faptul că partea vătămată a fost încătuşată, instanţa de fond a constatat că acest aspect este confirmat de declaraţiile inculpaţilor S.T. şi R.P.C., şi de actul medico-legal emis pentru B.V., inculpatul S.T. arătând că în contextul în care partea vătămată a fost agresivă, consumase băuturi alcoolice în împrejurările respective-fapt interzis de dispoziţiile normative electorale şi l-a lovit cu sapa, a procedat conform normelor legale în materie.
Această apărare a fost însuşită de către instanţa de fond, în contextul în care inculpatul era în exerciţiul funcţiunii, reprezentând autoritatea de stat, având atribuţii de poliţie judiciară, procedura privind imobilizarea persoanelor prevăzând că mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice şi întreprind acţiuni ce pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane, iar încătuşarea este obligatorie asupra autorului unei infracţiuni contra vieţii persoanei (tâlhării, ultraj, viol în grup) ori ai altor infracţiuni grave, asupra persoanelor care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor poliţieneşti (Dispoziţia I.G.P.R nr. 7/2008 şi Dispoziţia I.G.P.R nr. 643/2005).
A mai reţinut instanţa de fond faptul că chiar dacă prin Rechizitoriul Tribunalului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial nr. 172/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de partea vătămată B.V., pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., şi deşi în conţinutul acestuia se arată că nu există probe în dovedirea faptului că inculpatul S.T. a fost agresat, concluziile certificatului medico-legal emis pentru inculpat, care atestă că agresiunea se poate datora unei loviri active cu corp dur, la data de 5/ 6 iunie 2004, se coroborează cu cele ale martorului E.V., şi cele ale martorilor S.V.M. (f. 263), K.T. şi S.I. (f. 264), G.I.A., care au arătat că piciorul inculpatului era lezat şi că acesta şchiopăta.
De asemenea, declaraţia martorului S.E., audiat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care relevă faptul că în cadrul discuţiei acestuia cu partea vătămată, ulterior incidentului, aceasta a afirmat că l-a chemat la bătaie pe şeful de post, şi că s-au bătut (f. 150), confirmă agresiunea exercitată de B.V. asupra inculpatului S.T.
Cât priveşte existenţa infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen., singurul martor care plasează incidentul în zona fântânii din curtea casei părţii vătămate şi că deplasarea într-o altă locaţie a părţii vătămate, împotriva voinţei sale, la cererea agresorilor săi, ar fi avut loc, este martorul Cătană Ioan (f. 118 din dosarul de urmărire penală, declaraţie menţinută la Tribunalul Militar (f. 28) şi la Tribunalul Bistriţa-Năsăud (f. 221).
Astfel, acesta susţine că, în noaptea de 5/ 6 iunie 2004, în jurul orelor 1,00 sau 3,00, oricum în acest interval de timp, a ieşit din casă pentru a merge la toaletă şi a auzit din direcţia fântânii situată în curtea lui B.V. (între curtea sa şi cea a lui B.V. fiind o distanţă de cca. 100 metri) vocile unor persoane care discutau între ele pe un ton mai ridicat ca şi când se certau, însă nu a auzit ce anume au discutat. Când s-a întors în casă i-a spus şi soţiei că a auzit scandal la fântână la V.B., iar soţia, îngrijorată, i-a zis să meargă în cameră la fata lor să vadă dacă este acasă, fiindu-i teamă să nu fie implicată în vreo ceartă cu băieţii din sat.
A mers în camera fetei şi văzând că nu este acasă, s-a deplasat în altă parte a locuinţei sale unde nu este geam sau uşă şi din acest loc a auzit vocea şefului de post care i se adresa lui B.V. astfel : „ Măi, f… sari tu cu sapa la şeful de post, îţi bagi tu s…. în gura şefului de post". „ Tu crezi că eu sunt I., câte ai făcut şi te-am iertat ? Scoală-te sus şi hai cu noi" martorul auzindu-l pe B.V. răspunzându-i şefului de post : nu pot că sunt beat.
Şeful de post a repetat încă o dată către B.V. să se ridice, iar acesta i-a dat acelaşi răspuns. După aceste discuţii nu a mai auzit ce au vorbit între ei ci doar un murmur pe care l-am auzit din direcţia fântânii lui B.V., murmur pe care l-a auzit din ce în ce mai încet, ca şi când persoanele respective se îndepărtau de locul în care se aflau iniţial şi atunci martorul a înţeles că au plecat din apropierea lui B.V., nefiind însă că partea vătămată a fost dusă forţat într-o altă locaţie, din exprimarea martorului „au plecat din apropierea lui B.V." rezultând că în fapt acesta ar fi rămas la faţa locului.
Cu toate acestea, declaraţia acestui martor a fost privită cu rezervă, dat fiind că acesta susţine că a auzit discuţia respectivă de la distanţă de mai mult de 100 metri, existentă între curtea sa şi cea a lui B.V., în condiţiile în care se afla poziţionat într-o zonă a locuinţei sale unde nu exista nici geam şi nici uşă, fiind puţin probabil să se audă atât de bine vocile şi ceea ce spuneau în condiţiile existenţei distanţei respective, şi a faptului că deşi iniţial părţile îşi vorbeau pe un ton ridicat nu a reuşit să perceapă cuvintele, pe când a doua oară a înţeles ceea ce-şi spuneau.
Pe de altă parte, acest martor, audiat fiind la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a declarat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, motivat de faptul că nu mai ţine minte ce s-a întâmplat, lucru puţin probabil.
Dincolo de acest aspect, s-a pus în discuţie legitimitatea acţiunii şefului de post, reprezentantul autorităţii de stat, ajutat de jandarmul R.P.C., de a pătrunde în curtea casei părţii vătămate, în condiţiile în care pornise în urmărirea sa, dată fiind conduita acesteia de a-l insulta şi a-l chema să se bată, instanţa de fond apreciind că nu se poate proba în aceste condiţii existenţa laturii subiective a infracţiunii de violare de domiciliu şi a celei de lipsire de libertate în mod ilegal.
Nu este de neglijat în acest sens, a susţinut instanţa de fond, faptul că partea vătămată figura cu două dosare penale pentru violare de domiciliu şi lovire, respectiv violare de domiciliu şi însuşirea bunului găsit, şi i-au fost aplicate zece sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 61/1991 şi una pentru încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 153/1970, respectiv scandal în locuri publice (f. 87 din dosarul de urmărire penală).
Apoi, s-a avut în vedere de către instanţă şi faptul că, potrivit declaraţiei martorului S.E., partea vătămată i-a cerut să declare mincinos că i-ar fi văzut pe şeful de post şi pe partea vătămată bătându-se, scopul fiind înlăturarea lui S.T. din funcţie, ceea ce martorul a făcut, întrucât aveau „boală" pe el.
În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că susţinerea inculpaţilor S.T. şi R.P.C., privitoare la incidenţa dispoziţiilor privind legitima apărare, în principal, şi starea de provocare, în subsidiar, nu poate fi primită.
Chiar dacă s-a reţinut faptul că partea vătămată l-a lovit pe inculpatul S.T. cu sapa, acesta lovindu-l la rândul său pe B.V., instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări reglementate de art. 44 C. pen., întrucât „apărarea poate fi socotită legitimă numai din momentul în care atacul a devenit iminent până în acela în care acesta s-a consumat; după consumarea atacului nu se mai poate vorbi de legitimă apărare" (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 3079/1994) - ori este evident, în speţă, din probele administrate, că leziunile cauzate părţii vătămate nu s-au datorat strict exercitării apărării, ci agresiunea s-a extins dincolo de aceste limite.
Nici starea de provocare reglementată de art. 73 lit. b) C. pen. nu a putut fi reţinută de către tribunal, atâta vreme cât, din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că incidentul a pornit de la faptul că inculpatul S.T. i-a pălmuit pe numiţii T.C. şi B.I. (N.), neputându-se astfel invoca în apărare propria conduită culpabilă.
Date fiind aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc comiterea de către inculpatul M.P.G. a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în sarcina inculpaţilor S.T. şi R.P.C. poate fi reţinută doar comiterea infracţiunii de purtare abuzivă, care, dată fiind succesiunea de legi penale în timp, atrage dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.T., R.P.C. şi M.P.G. din infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi judecând cauza să se dispună condamnarea inculpaţilor S.T. şi R.P.C. pentru comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului M.P.G. pentru comiterea infracţiunilor de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., contopirea pedepselor şi suspendarea executării acestora în condiţiile prev. de art. 81 şi următoarele C. pen.
În latura civilă a cauzei s-a solicitat obligarea inculpatului M.P.G., în solidar cu ceilalţi doi inculpaţi, la plata despăgubirilor civile, în raport şi de noile condamnări, în favoarea părţii vătămate şi a cheltuielilor judiciare, înlăturarea obligaţiei stabilite în sarcina părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică privind achitarea inculpaţilor S.T. şi M.P.G. pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv achitarea totală a inculpatului M.P.G., probele administrate în cauză dovedind vinovăţia inculpaţilor.
Parchetul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală pe temeiurile reţinute în achitarea inculpaţilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 90/ A din 29 iunie 2010 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a casat sentinţa în întregime şi judecând:
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor S.T., R.P.C. şi M.P.G. din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (2) în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A condamnat pe inculpaţii S.T., R.P.C. şi M.P.G.:
- la câte 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.;
- la câte 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen.;
- la câte 1.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 2 ani închisoare fiecare.
Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor, stabilind, în temeiul art. 82 C. pen. câte un termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.
A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. dispunând suspendarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
A obligat pe inculpaţii S.T., R.P.C. şi M.P.G. să plătească în solidar părţii vătămate B.V. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins ca nefondată cererea de despăgubiri materiale şi ca tardivă cererea privind obligarea părţilor responsabile civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa - Năsăud şi Gruparea Mobilă de Jandarmi U.M. Târgu Mureş la plata de despăgubiri materiale şi morale, ambele formulate de partea vătămată B.V..
A obligat inculpaţii să plătească în solidar părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa suma de 675 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpaţi să plătească părţii vătămate câte 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
A obligat pe inculpatul S.T. la 603,3 lei iar pe inculpaţii R.P.C. şi M.P.G. la câte 753,3 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare şi onorariu avocaţial (ultimii 2 inculpaţi) la instanţa de fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal inculpaţii S.T., R.P.C. şi M.P.G.
Prin recursul scris inculpatul M.P.G. a criticat Decizia ca fiind nelegală şi netemeinică arătând că nu s-a putut prezenta la termenul la care a fost citat având un program foarte rigid la locul de muncă iar instanţa de apel a soluţionat apelul la primul termen fără să-l citeze la o dată ulterioară.
Inculpatul R.P.C. a criticat Decizia ca fiind netemeinică şi nelegală, a cerut casarea ei şi menţinerea sentinţei. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare .
A susţinut în esenţă că pe baza aceloraşi probe contradictorii, în special declaraţia martorului Borgovan Vasile, instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt alta decât prima instanţă şi decât cum s-au desfăşurat lucrurile în realitate.În loc să interpreteze dubiul în favoarea sa instanţa de control judiciar fără nici o altă probă l-a condamnat pentru infracţiunea de lipsire de libertate. Aceeaşi critică a fost formulată şi cu privire la condamnarea pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Cu privire la această infracţiune a susţinut că a fost condamnat pe baza declaraţiei martorului Catană Ioan pentru pătrunderea fără drept în curtea casei părţii vătămate iar martorul nu a văzut acest lucru şi a declarat că a auzit de la o distanţă de circa 100 metri vocile unor persoane discutau pe un ton mai ridicat.
Cu ocazia dezbaterilor inculpatul S.T. personal şi prin apărătorul ales a cerut casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel. Au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze şi să influenţeze soluţia. Astfel deşi apărarea inculpatului a depus cerere de amânare cu motivarea că era primul termen de judecată iar în ziua de 22 iunie 2010 trebuia să fie prezentă la Tribunalul Bistriţa Năsăud în asistarea unui inculpat arestat, curtea nu a acordat termen şi a soluţionat cauza.
Recursul este fondat, pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen. „ în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani".
Pentru a asigura respectarea acestei prevederi legiuitorul a statuat în alin. (4) al art. 171 C. proc. pen. îndatorirea pentru instanţă de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător.
Din actele şi lucrările cauzei rezultă că inculpatul S.T. a fost asistat în cursul judecăţii în primă instanţă de avocat ales în persoana doamnei avocat D.R., iar la fila 16 din dosarul instanţei de apel se află împuternicirea avocaţială nr. 43/2010 din 9 iunie 2010 pentru asistarea(reprezentarea) inculpatului în faţa Curţii de Apel Cluj.
Apărătorul ales, prin cererea din 21 iunie 2011 a solicitat curţii amânarea judecării la un alt termen pentru a avea posibilitatea formulării apărărilor în cauză şi pentru a putea să se prezinte la dezbateri. Cererea a fost motivată prin aceea că la data de 22 iunie 2011 se impune prezenţa sa în faţa Tribunalului Bistriţa Năsăud, în calitate de avocat ales al inculpatului B.A., în Dosarul nr. 2368/112/2009, dosar în care mai sunt alţi doi inculpaţi arestaţi.
Unele instanţe de judecată au admis cererea de amânare în cazul lipsei justificate a apărătorului ales, respectând voinţa inculpatului de a fi apărat de un avocat ales în care are încredere; alte instanţe judecată au considerat astfel de cereri ca mijloace de amânare nejustificată a judecăţii dispunând desemnarea unui avocat din oficiu şi procedând la judecarea cauzei. Pentru a înlătura încercările unor inculpaţi de a amâna nejustificat soluţionarea cauzei atunci când asistenţa juridică este obligatorie legiuitorul a introdus prin art. I pct. 110 din Legea 281/2003, modificat prin art. I pct. 98 din Legea 356/2006, la art. 171 C. proc. pen. un nou alin. (41).
Potrivit acestui text nou introdus, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască.
În cauza de faţă nu s-au mai stabilit alte termene, primul termen pentru judecarea apelului fiind cel din 22 iunie 2011 şi nu există date că inculpatul a încercat amânarea nejustificată a judecăţii.
Cererea de amânare justificată de apărătorul ales, impunea conform art. 171 alin. (6) C. proc. pen. amânarea cauzei.
Potrivit art. 174 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 „ în cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi" astfel încât apărătorul poate acţiona în cursul judecăţii şi în lipsa inculpatului, dacă are împuternicire de reprezentare. Pentru avocatul din oficiu, care primeşte delegaţia de asistenţă juridică din partea baroului de avocat, fără să existe mandatul de reprezentare din partea inculpatului, activitatea sa nu se poate desfăşura în absenţa inculpatului.
Nepronunţarea instanţei de apel asupra unei cereri de amânare justificate, depuse de apărător, de natură a apăra interesele legitime ale inculpatului, garantarea dreptului la apărare constituie motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. .
Stabilirea situaţiei de fapt complete şi a adevărului în legătură cu inculpatul S.T. nu poate fi realizată în afara cadrului audierii acestuia cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale incluzând şi prezenţa apărătorul său ales.
Aceasta se răsfrânge în mod determinant şi asupra situaţiei juridice a coinculpaţilor.
Prin urmare instanţa nu poate judeca în mod separat cauza întrucât situaţia de fapt trebuie să fie unitară ca şi stabilirea vinovăţiei sau a nevinovăţiei fiecărui participant la comiterea faptelor deduse judecăţii.
Potrivit art. 378 alin. (11) C. proc. pen., cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare .
Este adevărat că inculpaţii au lipsit la primul şi singurul termen la care Curtea a soluţionat cauza pronunţând o soluţie diametral opusă faţă de instanţa de fond (condamnare după achitare).
Faţă de faptul că în ceea ce priveşte citarea inculpaţilor R.P.C. şi M.P. dovada de îndeplinire a procedurii de citare (procesul verbal) rezultă că actul a fost afişat pe uşa principală a locuinţei destinatarilor, nu există garanţia că aceştia au luat cunoştinţă de termen şi că lipsa lor este imputabilă. De aceea se impunea ca instanţa de apel să depună diligenţe pentru citarea din nou a inculpaţilor cu menţiunea - prezenţa necesară pentru a fi audiat, eventual să emită mandate de aducere ascultarea ori prezenţa lor fiind necesară (art. 183 C. proc. pen., pentru a asigura audierea lor dându-le astfel posibilitatea să relateze nemijlocit propria versiune cu privire la acuzaţiile ce li se aduc să-şi asigure apărarea în conformitate cu garanţiile oferite de Codul de procedură penală şi a nu le fi încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aşa fiind Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de inculpaţi şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să caseze Decizia şi să dispună rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.P.G., R.P.C. şi S.T. împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza Curţii de Apel Cluj în vederea rejudecării.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi M.P.G. şi R.P.C., în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2319/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2011. Penal → |
|---|
