ICCJ. Decizia nr. 1614/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1614/2011
Dosar nr. 3331/1/2011
Şedinţa publică din 20 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.L., reţinându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.L., solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât la dosar nu sunt indicii temeinice de vinovăţie, are probleme de sănătate, iar termenul rezonabil al unei detenţii preventive a fost depăşit.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (1), şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1), şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt s-a reţinut că inculpatul a recrutat prin inducere în eroare, în baza înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu fiul lui, inculpatul B.F., pe partea vătămată minoră D.M.L. în vârstă de 16 ani, sub pretextul că este aşteptată de iubitul ei, B.F., pentru a convieţui cu el în Spania, de a-i asigura transportul până în această ţară, precum şi cazarea în respectiva ţară (prin intermediul inculpatului D.C.), iar ulterior a înfăptuit prin intermediar sustragerea actului de identitate al acesteia şi a determinat să se prostitueze în acest context, atât el cât şi inculpatul B.F. şi inculpata A.A. pentru ei (cei în cauză acţionând fie separat – în cazul inculpatei A.A. şi inculpatul A.L., fie împreună în cazul inculpaţilor A.L. şi B.F.) pe diferite perioade de timp din intervalul iulie – noiembrie 2008, cu încasarea în totalitate a veniturilor obţinute din livrarea fetei prostituate. De asemenea, a recrutat în aceeaşi perioadă de timp pentru practicarea prostituţiei, pe teritoriul Spaniei pe D.I. şi T.V., le-a îndemnat să efectueze această activitate, le-a înlesnit şi facilitat practicarea prostituţiei prin asigurarea cazării, inclusiv prin exercitarea de acte de violenţă pentru a le obliga să continue activitatea de livrare a lor prostituării, fapte urmate de încasarea în totalitate a veniturilor realizate de cele două fete din prostituţie.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus la 16 septembrie 2009 în temeiul art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 24/2011 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Buzău inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Instanţa de apel a menţinut corect starea de arest a inculpaţilor faţă de dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1), şi (2) C. proc. pen., având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea se menţin şi impun privarea de libertate în continuare a inculpatului.
În sarcina inculpatului se reţine săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faţă de natura şi gravitatea faptelor presupus a fi comise, forma continuată a acestora, existând riscul că pus în libertate inculpatul să-şi reia activitatea infracţională.
Pe de altă parte, inculpatul este legal deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac a apelului, iar detenţia nu a depăşit durata unui termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.L. împotriva încheierii din 6 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 4669/114/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1635/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
