ICCJ. Decizia nr. 1683/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1683/2011
Dosar nr.4631/98/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin sentinţa penală nr. 351/F din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Ialomiţa, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat inculpatul C.S., deţinut în Penitenciarul Slobozia, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen. pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor.
În temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2010 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a instanţei.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 2.171,61 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia şi la 15.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă U.M.
A obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa nr. 662/P/2010 din 22 septembrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul C.S., deţinut în Penitenciarul Slobozia pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Inculpatul a fost cercetat în stare de reţinere şi arest preventiv, începând cu 10 iulie 2010, dată la care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că a aplicat o lovitură numitului U.M. cu un briceag în zona toracică provocându-i o plagă tăiată-înţepată penetrantă în cavitatea pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenţia chirurgicală de urgenţă şi totodată i-a pus viaţa în primejdie.
În cauză au fost administrate probe pe parcursul urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească.
Mijloacele de probă constau în: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; raport de constatare medico legală şi certificat medico legal privind pe U.M.; raport de constatare medico legală şi certificat medico legal privind pe C.S.; declaraţiile martorilor D.V.R., Z.D., C.R.; declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate; briceagul - corp delict.
Tribunalul din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut în fapt cele ce urmează:
Inculpatul deţine în partea de N-V a localităţii Slobozia o suprafaţă de 2.400 mp cultivată cu legume. Alăturat, de o parte şi de alta, deţin suprafeţe de teren cu destinaţie identică, partea vătămată U.M. şi, respectiv, D.V.R.
Încă de la începutul posesiei acestui teren (anul 2000), între inculpat şi vecinii săi au apărut discuţii contradictorii cauzate de acuze reciproce în sensul furtului de legume, prezenţei câinilor (lăsaţi nesupravegheaţi) pe terenul inculpatului, etc, discuţii care de mai multe ori au degenerat în acte de violenţă, situaţii în care iniţiativa a aparţinut lui C.S.
Astfel, la data de 01 septembrie 2002, s-a ajuns la situaţia ca inculpatul şi partea vătămată U.M. să se strângă reciproc de gât, premergător inculpatul lovindu-şi acest vecin cu un cuţit, provocându-i o plagă tăiată de 6 cm, în zona deltoidian stâng (certificat medico legal nr. 635/2002 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa).
În ziua de 10 iulie 2010, în jurul orei 12,00 inculpatul a intrat pe terenul lui U.M., pe poartă, după ce a lăsat bicicleta în stradă, reproşându-i acestuia că în ziua precedentă câinele său îi degradase legumele prin satisfacerea necesităţilor. Concomitent, a început să îl lovească cu pumnul stând şi genunchii în abdomen, în cealaltă mână având un briceag cu lama deschisă.
Reacţia vecinului a constat în a aplica şi el lovituri cu pumnii, reuşind la un moment dat să îl împingă pe inculpat în stradă prin poarta rămasă deschisă, loc în care acesta s-a împiedicat de bicicletă (pe care o lăsase culcată pe sol) şi a căzut, iar peste el U.M.
Imediat, U.M. s-a ridicat şi a revenit în curte, constatând acum că de fapt fusese înjunghiat de către inculpat în zona toracică, zonă în care se declanşase hemoragia şi a sunat la 112.
Inculpatul, după ce a ridicat bicicleta de jos, a revenit pe propriul teren unde a aruncat briceagul şi apoi a plecat spre oraş.
În timpul cercetării locului faptei, inculpatul a indicat locul în care a aruncat briceagul, la a cărui ridicare s-a procedat.
Vătămarea suferită de U.M. a constat în leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi obiect tăietor - înţepător care au necesitat 21-22 zile îngrijiri medicale, plagă tăiată - înţepată toracică penetrantă în cavitatea pleurală cu pneumotorax care a impus intervenţia chirurgicală de urgenţă, punându-i viaţa în primejdie, iar cea suferită de C.S. în tumefacţii şi echimoze care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale, fără punerea vieţii în primejdie.
Inculpatul a recunoscut că 1-a lovit cu briceagul pe U.M. dar susţine că s-a aflat în legitimă apărare.
În acest sens, inculpatul a declarat că U.M. a ieşit de pe terenul său în stradă unde a început să îl lovească concomitent cu tragerea sa în curte unde 1-a trântit la pământ, a continuat să îl lovească şi numai în această situaţie a scos briceagul din buzunar, lovind pe partea vătămată.
Relevantă însă este declaraţia părţii vătămate conform căreia inculpatul a intrat peste el în curte, pregătit pentru a ataca întrucât ţinea deja în mână briceagul cu lama desfăcută.
Şi inculpatul audiat în şedinţă a recunoscut comiterea faptei, arătând că l-a lovit cu briceagul pe U.M., întrucât 1-a provocat, în sensul că l-a înjurat de mamă.
În cauză, s-a dispus şi efectuat o expertiză medico legală psihiatrică, expertiza concluzionând că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil - emoţional şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Instanţa a constatat că nu se poate reţine nici provocare şi nici legitimă apărare pentru inculpat având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta - inculpatul a intrat pe terenul părţii vătămate pe care a lovit-o cu pumnul şi genunchi apoi cu briceagul.
Fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă de a aplica o lovitură numitului U.M. cu un briceag în zona toracică provocându-i o plagă tăiată - înţepată penetrantă în cavitatea pleurală, cu pneumotorax care a impus intervenţia chirurgicală de urgenţă şi totodată i-a pus viaţa în primejdie, constituie infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanţa urmează a avea în vedere criteriile de individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut comiterea faptelor în limitele arătate este suferind, astfel că urmează a-i aplica circumstanţe atenuante şi reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru netemeinicie.
În acest sens, apelantul a susţinut că în mod greşit nu s-a reţinut starea de provocare în condiţiile în care există dovezi cu privire la faptul că partea vătămată l-a lovit şi că urmare a acestor violenţe, la rândul său a aplicat lovitura cu briceagul.
Mai susţine apelantul că instanţa de fond nu a ţinut seama de concluziile raportului de constatare medico-legală psihiatrică din care rezultă că el prezintă personalitate de tip instabil emoţional, lucru ştiut de partea vătămată.
Deasemenea, apelantul inculpat a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepsei şi a rezolvării laturii civile cu susţinerea că în raport cu circumstanţele personale s-ar fi impus aplicarea unei pedepse sub limita specială şi cu executare fără privare de libertate.
În legătură cu latura civilă, apelantul a considerat că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum exagerat, în afara posibilităţilor sale.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul inculpatului este nefondat şi în urma propriului examen asupra probatoriului administrat în cauză constată următoarele:
Sub aspectul situaţiei de fapt:
Coroborând declaraţiile părţii vătămate U.M. (filele 79-81 d.u.p., fila 26 instanţă fond) cu susţinerile inculpatului (filele 6-71, 74-78 d.u.p., fila 16 instanţă fond) rezultă că în ziua de 10 iulie 2010 în jurul prânzului inculpatul şi partea vătămată se aflau fiecare pe terenul său din oraşul Slobozia. Cele două terenuri sunt alăturate şi între cei doi există vechi conflicte generate de repetatele acuzaţii ale inculpatului referitoare la faptul că legumele din grădina sa ar fi murdărite de câinii părţii vătămate.
În ziua de 10 iulie 2010 cearta, pe aceeaşi temă, dintre cei doi a degenerat în violenţe când inculpatul, având un briceag deschis în mână, a pătruns pe terenul părţii vătămate.
A urmat un schimb de lovituri cu pumnii, partea vătămată încercând să respingă loviturile inculpatului şi să-l împingă în afara terenului său.
În momentul în care aproape era să fie scos în stradă, inculpatul s-a împiedicat de propria bicicletă sprijinită de gard şi a căzut antrenând în cădere şi pe partea vătămată căreia i-a aplicat o lovitură cu briceagul.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală (fila 21 d.u.p.) rezultă că partea vătămată a suferit o leziune importantă, înţepată la nivelul toracelui, care i-a pus în primejdie viaţa, şi mai multe leziuni uşoare la nivelul corpului (excoriaţii).
De asemenea, montajul fotografic şi raportul de constatare medico-legală obiectivează şi pe faţa inculpatului leziuni uşoare, echimoze şi excoriaţii (filele 16-17, 46 d.u.p.).
Coroborând declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate, cu acte medicale (fila 47 d.u.p. şi 84 d.u.p.) ale acestora din 2002 şi cu declaraţiile martorului D.R. (filele 88 d.u.p., 31 dosar fond) rezultă că nu numai că între partea vătămată şi inculpat relaţii erau mai mult decât tensionate încă din anul 2002, dar şi că atitudinea violenţă era o constantă în relaţiile acestuia din urmă cu vecinii săi.
Instanţa a notat şi faptul că din certificatul medico-legal referitor la agresiunea suferită de aceeaşi parte vătămată în anul 2002 rezultă că inculpatul a lovit tot cu un obiect tăietor (fila 84 d.u.p.).
În acest context probator, Curtea a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond.
Sub aspectul încadrării juridice.
Faţă de zona lezată, obiectul vulnerant şi gravitatea leziunii şi faptul punerii în primejdie a vieţii victimei, încadrarea juridică în infracţiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. este judicioasă.
Cum din probele administrate în cauză inclusiv din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta a iniţiat conflictul, pătrunzând pe terenul părţii vătămate şi având asupra sa un briceag cu lama deschisă, cu care a şi lovit este evident că în favoarea acestuia nu s-ar putea reţine scuza provocării, astfel că apărarea acestuia în acest sens va fi privită de instanţă ca nefondată.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că regimul sancţionator stabilit inculpatului (cuantum al pedepsei şi modalitate de executare) este corespunzător criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate în art. 52 C. pen.
Astfel, este evident că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un pericol social concret sporit, fiind vorba de valoarea supremă protejată de lege – viaţa umană.
Pe de altă parte, în mod corect s-a reţinut cu valoare de circumstanţe atenuante lipsa antecedentelor penale şi sinceritatea inculpatului.
Însă, având în vedere, lipsa de autocontrol asupra tendinţelor de violenţă, de care inculpatul este conştient, uşurinţa de a recurge la arme albe vădeşte un potenţial criminogen care impune reeducarea acestuia prin executarea pedepsei în condiţii privative de libertate.
Împrejurarea că inculpatul a fost diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip instabil - emoţional" în condiţiile în care „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale" (filele 43-44 d.u.p.) nu poate constitui un temei pentru diminuarea răspunderii penale prin reţinerea scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] şi nici pentru stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei în regim neprivativ de libertate.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a considerat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 16/A din 17 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.S. împotriva sentinţei penale nr. 351/F din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C.S. şi s-a dedus prevenţia de la data de 10 iulie 2010 la zi.
A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva în scris aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
La termenul de judecată de astăzi, 27 aprilie 2011 prezent personal, inculpatul C.S. a învederat instanţei că îşi retrage recursul promovat în cauză.
În raport de declaraţia personală a recurentului inculpat indicată mai sus, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) teza II C. proc. pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de declaraţia de retragere a recursului de faţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 17 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2011. Penal. Prelungirea altor măsuri... | ICCJ. Decizia nr. 1684/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
