ICCJ. Decizia nr. 1671/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1671/2011
Dosar nr. 5430/1/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată Ia data de 27 ianuarie 2010 (fila 1) persoană vătămată P.I.I. solicită tragerea Ia răspundere penală a numiţilor P.C. şi H.M. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de ameninţare prev. şi ped. de art. 193 C. pen.
În susţinerea plângerii sale, arată că Ia data de 29 noiembrie 2009, în jurul orelor 17.00 fiind în campanie electorală din partea P.S.D. Alba lulia, s-a deplasat pe str. S . Alba lulia şi a intrat în magazinul Fântâniţa situat pe aceeaşi stradă. Ulterior în acelaşi magazin au intrat şi P.C. şi H.M. care, în momentul când P.I.I. a intenţionat să iasă afară, au început să îi adreseze injurii, ameninţări, l-au lovit cu pumnii şi picioarele, trântindu-l pe podeaua magazinului.
Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că întrebându-l pe H.M. ce anume motivează comportamentul său, acesta i-a răspuns: „...ţi-arăt eu ţie că ai stricat oamenii Ia cap atât în cartierul Miceşti zona Ampoi Alba precum şi în Bărăbanţi, să voteze cu P.S.D.";
De asemenea persoana vătămată arată că, a fugit „de frică"; pe uşa din spate a magazinului, după momentul în care H.M. a dat telefon Ia Poliţia Comunitară iar ulterior a fost căutată toată noaptea de către organele de poliţie.
Unica persoană indicată de persoana vătămată, ca fiind martoră Ia producerea evenimentelor, este numita G.M., vânzătoarea de Ia magazin.
La data de 30 noiembrie 2009 persoana vătămată s-a prezentat Ia Spitalul judeţean Alba - Serviciul Judeţean de Medicină Legală pentru a fi examinat. În urma examinării a fost întocmii certificatul medico-Iegal nr. 4020/IA/1194, chitanţa nr. 000417 din 30 Noiembrie 2009 în ale cărei concluzii se menţionează:
1. Numitul P.I.I. prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent cu suprafaţă rugoasă.
2. Leziunile descrise necesită 7-8 zile îngrijiri medicale.
3. Leziunile pot data din: 29 noiembrie 2009 (fila 2).
Din examinarea certificatului medico-legal rezultă că au fost constatate un număr de 2 leziuni: o leziune pe faţa internă a genunchiului stâng şi o leziune pe faţa anterioară a gambei stângi.
Din procesul verbal întocmit de organele de poliţie la data de 29 noiembrie 2009 (fila 4) rezultă că în jurul orei 17.30 s-au deplasat pe strada S., Municipiul Alba Iulia, la SC F. SRL, unde numita N.S.P. a declarat verbal că atât ea cât şi H.M.G. au fost agresaţi de o persoană de sex masculin, care a părăsit locul faptei înaintea sosirii organelor de poliţie. Persoana de sex masculin, a fost identificată ulterior, de organele de poliţie, ca fiind numitul P.I.I.
Din declaraţia numitului H.M. (fila 6), rezultă că în seara zilei de 29 noiembrie 2009 în jurul orei 17.30, aflându-se la magazinul Fântâniţa a fost agresat şi injuriat de persoana vătămată P.I.I., acesta din urmă bruscând-o şi lovind-o de tejgheaua magazinului pe numita N.S.P. Datorită injuriilor şi agresiunilor persoanei vătămate, H.M. a solicitat intervenţia organelor de poliţie.
Din declaraţia numitului P.C. (fila 8), rezultă că în aceeaşi împrejurare persoana vătămată P.I.I. i-a adresat injurii şi ameninţări iar numita N.S.P. a fost agresată de către acesta.
Din declaraţia numitei N.S.P. (filele 9-10) rezultă în împrejurarea descrisă mai sus a fost injuriată şi ameninţată de P.I.I. iar ulterior a fost agresată fizic de către acesta, fiind strânsă de mână şi trântită de tejgheaua magazinului.
La data de 30 noiembrie 2009 N.S.P. a fost examinată la Spitalul Judeţean Alba - Serviciul Judeţean de Medicină Legală, urmare a acestei examinări fiind întocmit certificatul medico-legal nr. 4033/IA/1200 chitanţa de la fila 11, în ale cărei concluzii se arată că:
1. Numita N.S.P. prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin contenţie cu mâna şi tracţiune la nivelul braţului stâng.
2. Leziunile descrise necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din 29 noiembrie 2009.
Cu ocazia audierii din data de 28 ianuarie 2010 (fila 13) N.S.P., arată că îşi menţine declaraţia anterioară şi că: ";... în evenimentul respectiv, singurele manifestări de violenţă fizică a fost exercitate de către făptuitor, care I-a îmbrâncit pe primarul M.H. şi apoi, ulterior, aşa cum am relatat anterior m-a prins pe mine de mână şi m-a izbit de tejgheaua magazinului";.
Fiind audiată, numita G.M., martora indicată de persoana vătămată P.I.I. ca fiind prezentă Ia agresiunile, ameninţările şi injuriile săvârşite asupra sa de H.M. şi P.C., a declarat următoarele (fiIa 12): „Niciuna dintre persoanele care se aflau în incinta magazinului nu l-au împins sau l-au agresat în vreun fel pe P.I.I. care, auzind că primarul dă telefon la jandarm a ieşit din magazin...";
Prin rechizitoriul nr. 1140/P/2009 din 14 iunie 2010 (filele 15-18) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) şi art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. reţinându-se în fapt că la data de 29 noiembrie 2009 a îmbrâncit partea vătămată H.M., şi a izbit-o pe aceasta de tocul uşii de acces în incinta magazinului, în considerarea acesteia ca şi agent electoral al candidatului la Preşedinţia României susţinut de către P.D.L. şi de asemenea că la aceeaşi dată a strâns violent şi a comprimat braţul stâng al părţii vătămate N.S.P., după care a împins-o în tejgheaua unităţii comerciale, urmare căreia partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Prin acelaşi rechizitoriu a fost dispusă, faţă de P.I.I. neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 193 şi art. 239 alin. (2) C. pen. întrucât, ca urmare a materialului probator administrat, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Faţă de cele arătate mai sus, rezultă că susţinerile persoanei vătămate P.I.I. cu privire la faptele săvârşite asupra sa de către P.C. şi H.M. nu sunt confirmate de niciuna dintre persoanele prezente la săvârşirea faptelor, nici de martora N.S.P. şi nici de martora G.M., indicată chiar de persoana vătămată ca fiind prezentă la săvârşirea faptelor asupra sa.
Totodată, conform procesului verbal încheiat de organele de poliţie la data de 29 noiembrie 2009 (filele 4-5) persoana vătămată nu se mai afla la locul faptei la sosirea acestora, deşi, conform declaraţiei sale, era prezentă la momentul în care H.M. a solicitat intervenţia organelor de poliţie. Motivul invocat de persoana vătămată ca justificare că a plecat, din iniţiativa sa, de la locul în care pretinde că a fost victima unei agresiuni şi anume acela că i-a fost frică, deşi ştia că urmează să sosească organele de poliţie care ar fi putut constata faptele săvârşite asupra sa, nu pare rezonabil.
Din succesiunea sesizării faptelor de către persoanele implicate, rezultă că în timp ce H.M. şi N.S.P. au formulat plângere la organele de poliţie chiar a doua zi după evenimente, respectiv la data de 30 noiembrie 2009 (filele 6-9), P.I.I. formulează plângere adresată organelor de poliţie după aproximativ 2 luni de la data producerii faptelor, respectiv la data de 27 ianuarie 2010, deci după ce faţă de susnumitul, persoană vătămată în prezenta cauză, se efectuau acte premergătoare pentru faptele săvârşite de către acesta asupra numiţilor M.H., P.C. şi N.S.P.
Prin rezoluţia nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de H.M. şi P.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 193 C. pen.
Împotriva rezoluţiei nr. 170/P/2010 din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a formulat plângere petentul P.I. la procurorul ierarhic superior şi prin rezoluţia nr. 4239/1283/II/2/2011 din 2 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că soluţia dispusă în cauză este legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen legal, petentul P.I. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări penale în cauză arătând că a depus la dosar un certificat medico legal din care rezultă că a fost victima unei agresiuni, iar leziunile provocate au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de
procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum, de altfel, a procedat şi petiţionarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. „ urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii şi pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reţinut corect situaţia de fapt potrivit căreia, intimaţii H.M. şi P.C. nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 193 C. pen.
Totodată, se mai constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor H.M. şi P.C. este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat indicii sau alte elemente din care să rezulte că au săvârşit infracţiunile reclamate, astfel că susţinerile petentului nu au niciun suport probator.
De altfel, Înalta Curte constată că petentul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate şi nu a făcut referire la aspecte concrete, ce ţin de elementele constitutive ale acestor infracţiuni, fiind simple afirmaţii lipsite de orice fundament real.
Astfel, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză N.S.P. - fila 9-10, fila 13, G.M. - fila 12, nu confirmă susţinerile petentului.
Înalta Curte constată că în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 193 C. pen..
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluţiei nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I.I. împotriva rezoluţiei nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1672/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
