ICCJ. Decizia nr. 1641/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1641/2011
Dosar nr. 6142/1/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus în temeiul art. 242 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii T.Z., M.D. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen.
Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 05 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 6039/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 733 din 09 noiembrie 2010 a aceleiaşi instanţe, Completul de 9 judecători, s-a dispus admiterea plângerilor formulate de petiţionarii G.G. şi K.K. împotriva rezoluţiei nr. 838/P/2008 (900/P/2005) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din data de 24 aprilie 2009, redeschiderea urmăririi penale faţă de T.Z. şi începerea urmăririi penale faţă de M.D. şi P.M., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, prin Ordonanţa din data de 11 februarie 2011 s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de T.Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de T.Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), începerea urmăririi penale faţă de M.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi începerea urmăririi penale faţă de P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut, în fapt, că la data de 12 mai 2005, Corpul de Control din cadrul M.A.I a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie raportul nr. 32051 din 12 mai 2005 privind rezultatul verificării împrejurărilor în care s-a desfăşurat în intervalul 20 - 22 august 2003 la Şcoala de Poliţie Câmpina concursul pentru ocuparea funcţiei de Şef Serviciu al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din cadrul I.P.J. Cluj, verificările confirmând faptul că rezultatul concursului a fost viciat prin modificarea de către chestorul şef adjunct de poliţie T.Z., secretar de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică a rezultatelor concursului pentru ocuparea funcţiilor de şef serviciu de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Buzău, Cluj, Alba, Argeş, Maramureş, Teleorman, Vâlcea şi Hunedoara.
Comisia avea în componenţă următoarele cadre de poliţie: chestor M.D., director general al D.G.C.C.O.A - preşedinte, chestor F.D., adjunct al directorului general al D.G.C.C.O.A - membru, comisar şef P.I., adjunct şef direcţie în D.G.C.C.O.A - membru şi subcomisar P.M., specialist principal la Direcţia Management Resurse Umane din I.G.P.R - secretar al comisiei.
În ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de şef serviciu de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Buzău, s-a reţinut că T.Z. a împiedicat ocuparea acestei funcţii de către partea vătămată G.G., care fusese iniţial declarat admis cu nota 9,13, ulterior fiind numit inspector principal P.V.L., care obţinuse la concurs media 7,87.
S-a mai reţinut că pentru funcţia de şef serviciu de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Cluj, T.Z. a modificat nota obţinută de candidatul cms. şef O.I. de la 4,55 la 7,25, fiind declarat admis cu această ultimă medie, în ciuda faptului că insp. pr. K.K. obţinuse media 8,72, iar insp. pr. C.C. obţinuse media 7,42.
Preşedintele comisiei de examinare, chestor M.D., a prezentat materialele rezultate secretarului de stat T.Z., care a menţionat în dreptul fiecărui candidat admis „da"; pentru cei care urmau să fie numiţi în funcţie, chiar dacă ceilalţi concurenţi obţinuseră note superioare, în baza dispoziţiei acestuia fiind emise ordinele de numire în funcţie, începând cu data de 03 septembrie 2003.
La Hunedoara s-a semnalat, de asemenea, o situaţie specială, nefiind numit în funcţia de şef serviciu cms. şef B.M.I., deşi acesta obţinuse media 8,55 şi era singurul candidat.
S-a reţinut, de asemenea, că pentru funcţia de şef serviciu de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Teleorman, în dreptul candidatului cms. şef O.T., chestorul T.Z. a efectuat menţiunea „da";, declarat admis cu media 7,95 în detrimentul scms. C.S. care a fost tăiat de pe listă, deşi obţinuse media 8,97, situaţii similare fiind semnalate şi pentru ocuparea funcţiilor de şef serviciu de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Satu Mare, Vâlcea, Maramureş, Argeş şi Alba.
În urma redeschiderii şi reluării urmăririi penale, s-a procedat la reaudierea în calitate de părţi vătămate/civile a persoanelor care au participat la concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de conducere în structura specializată de poliţie.
S-a constatat că prin memoriul înregistrat la 18 martie 2011, K.K. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, determinată de cuantumul prejudiciului, din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., susţinându-se că pentru stabilirea consecinţelor deosebit de grave trebuie să se ţină seama de întinderea prejudiciului suferit de toate persoanele vătămate, care nu au ocupat funcţiile de conducere pentru care au concurat datorită activităţii infracţionale a învinuiţilor, apreciindu-se că este vorba despre un drept patrimonial viitor şi cert, de la data desfăşurării concursului, pe toată durata exercitării funcţiei.
În acest sens, s-a reţinut că este cert doar momentul de la care se pretinde repararea respectivului prejudiciu, nu însă şi întinderea acestuia, având în vedere că părţile vătămate/civile nu au exercitat efectiv funcţia respectivă.
Ca atare, s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în concordanţă cu solicitările părţilor vătămate.
Astfel fiind, s-a reţinut că învinuiţii au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatându-se însă că a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul de prescripţie specială împlinindu-se la data de 01 martie 2011, după trecerea unui interval de 7 ani şi jumătate de la data ultimei acţiuni săvârşite de învinuiţi.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarii G.G., K.K., B.M.I. şi T.Z. au formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., adresată Procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Petiţionarii G.G., K.K. şi B.M.I. au criticat rezoluţia de încetare a urmăririi penale din data de 18 mai 2011 din perspectiva respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută şi pedepsită de art. 248l C. pen., cu consecinţa modificării termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, petiţionarii G.G., K.K. şi B.M.I. au arătat că pentru stabilirea consecinţelor deosebit de grave (o pagubă mai mare de 200.000 lei) trebuie să se ţină cont de întinderea prejudiciului suferit de toate părţile vătămate care nu au ocupat funcţiile de conducere pentru care au concurat, din cauza activităţii infracţionale a învinuiţilor.
În acest sens, au apreciat că este vorba despre un drept patrimonial viitor şi cert, care există pe toată durata exercitării funcţiei, de la data desfăşurării concursului.
Învinuitul T.Z. a apreciat rezoluţia ca fiind nelegală întrucât procurorul de caz „s-a pronunţat şi asupra fondului cauzei, fără a definitiva administrarea tuturor probatoriilor necesare aflării adevărului";.
Examinând dosarul de fond şi soluţia dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, procurorul şef a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
S-a reţinut că, având în vedere perioada pentru care petiţionarii au calculat prejudiciul, în mod corect procurorul de caz a considerat că prejudiciul nu este cert, întrucât nu se cunoaşte întinderea acestuia deoarece petiţionarii nu au exercitat efectiv funcţiile respective.
În acest context, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei, aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este cea corectă şi, implicit, soluţia de încetare a urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, este legală.
Pentru considerentele expuse, Procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 5077/1517/II/2/2011 a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petiţionarii G.G., K.K., B.M.I. şi T.Z. împotriva rezoluţiei nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Nemulţumiţi de soluţia procurorului, petiţionarii B.M.I., G.G. şi K.K. s-au adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie formulate împotriva soluţiei dispuse în cauză.
În esenţă, au solicitat admiterea plângerii şi, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în cea prevăzută de art. 2481 din acelaşi cod, să se dispună redeschiderea şi reluarea cercetării penale, cu respectarea tuturor indicaţiilor instanţei supreme dispuse prin sentinţa nr. 175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În prezenta cauză se constată că soluţia adoptată de parchet faţă de intimaţii T.Z., M.D. şi P.M. este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. g) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de încetare a urmăririi penale faţă de învinuiţii T.Z., M.D. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Analizarea modului în care s-a derulat urmărirea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele de urmărire penală efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, fiind respectate indicaţiile instanţei supreme dispuse prin sentinţa nr. 175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât criticile formulate de petiţionari se privesc ca fiind neîntemeiate.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimaţi, însă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (închisoare de la 6 luni la trei ani) şi de data ultimei acţiuni săvârşite (rezoluţia învinuitului T.Z. de a se emite ordinele de numire începând cu 01 septembrie 2003), fiind vorba despre o infracţiune continuă, la data de 01 martie 2011 s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea anterior menţionată, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen.
Ca urmare, pentru această infracţiune, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus în temeiul art. 242 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii T.Z., M.D. şi P.M., în cauză fiind incidenţă o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripţia.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, se constată, de asemenea, că aceasta este corect stabilită, respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se în mod just că în speţă nu poate fi determinată întinderea prejudiciului, acesta nefiind cert câtă vreme petiţionarii nu au exercitat în mod efectiv respectivele funcţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 278l alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii T.Z., M.D. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei.
Totodată, aceştia vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii B.M.I., G.G. şi K.K. împotriva rezoluţiei nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1615/2011. Penal → |
|---|
