ICCJ. Decizia nr. 1672/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1672/2011
Dosar nr. 6136/1/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de C.J.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 30/CDJ din 11 februarie 2011, Comisia de Disciplină pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat această structură de anchetă cu privire la săvârşirea de către C.J.V. a unor fapte prevăzute de legea penală, în condiţiile participării acestuia la şedinţele de judecată din datele de 1 şi 2 octombrie 2010 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a decretului de numire în funcţia de judecător.
Astfel, s-a reţinut că, prin Hotărârea nr.686 din 9 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a hotărât promovarea acestuia în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, începând cu data eliberării din funcţia de procuror şi a numirii în funcţia de judecător la instanţa supremă, prin decret al Preşedintelui României.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 743 din 16 septembrie 2010 s-a dispus înaintarea către preşedinte a propunerii de eliberare a petentului din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 octombrie 2010, ca urmare a promovării în funcţia de judecător la instanţa supremă, şi, respectiv, a propunerii de numire în această funcţie.
Decretul Preşedintelui României a fost emis şi semnat la data de 30 septembrie 2010, însă publicarea în M.Of. nr. 672 Partea I, s-a făcut în data de 4 octombrie 2010.
Prin urmare, până la publicare, magistratul a participat în completele de judecată, învestite cu soluţionarea dosarelor nr. 1219/44/2010 având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, art. 156 şi urm. C. pen., nr. 7948/1/2010 având ca obiect înlocuirea măsurii preventive, art. 139 C. pen. şi nr. 2377/1/2009 având ca obiect infracţiuni de corupţie, Legea nr. 78/2000, de asemenea, acesta a formulat şi declaraţie de abţinere în dosarul nr. 745.1/1/2007.
S-a concluzionat că acesta a participat ca judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din zilele de 1 şi 2 octombrie 2010, mai înainte de a-i înceta calitatea de procuror.
În efectuarea actelor premergătoare urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen., în cauză au fost administrate înscrisuri provenind de la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi Colegiul de Conducere, secţia de resort a parchetului instanţei supreme şi au fost audiate persoane.
S-a constatat din evaluarea înscrisurilor administrate, inclusiv a celor depuse în anchetă de petent, coroborate cu declaraţiile persoanelor ascultate că, anterior, la data de 17 septembrie 2010, ora 10, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a aprobat programarea numitului C.J.V. în şedinţele de judecată pentru perioada 1-31 octombrie 2010 în cauzele cu recursuri, fonduri, de serviciu la domiciliu pentru cauze urgente şi de permanenţă, în Completul de 9 judecători şi în Secţiile Unite, potrivit prevederilor incidente din Regulamentul instanţei supreme, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005. Din verificări a rezultat că acesta a fost salarizat de angajator începând cu data de 1 octombrie 2010.
Aspectele evocate, respectiv programarea participării în şedinţele de judecată şi desemnarea în completele de judecată, avizate de conducerea Înaltei Curţi, actul administrativ al salarizării, faptul juridic al plăţii indemnizaţiei şi hotărârea dispozitivă cuprinsă în încheierea 745.1/1/2010/1 octombrie 2010 nu pot fi privite decât într-o evidentă relaţie de condiţionare cu actul administrativ unilateral de numire în funcţia de judecător.
Astfel, s-a concluzionat că, odată însuşită propunerea înaintată de entitatea competentă în temeiul legii, preşedintele emite, semnează şi publică în mod obligatoriu actul de numire, neexistând o altă posibilitate legală.
Tot astfel, s-a constatat că nu este observată cerinţa cuprinsă în textul de incriminare privind exercitarea fără drept de către C.J.V. a funcţiei de judecător, de vreme ce domeniul de reglementare nu cuprinde referiri la comiterea infracţiunii în cazul îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire.
Împotriva rezoluţiei nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a formulat plângere petentul C.J.V. la procurorul ierarhic superior şi prin rezoluţia nr. 5103/1523/II/2/2011 din 23 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că rezoluţia este legală şi temeinică şi în mod corect s-a reţinut că activităţile desfăşurate de numitul C.J.V. nu se circumscriu elementului material al infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen legal, petentul C.J.V. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278 ind. 1 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea parţială a rezoluţiei atacate şi schimbarea temeiului juridic al rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că a fost reţinut un temei juridic greşit al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, iar textul de incriminare privind exercitarea fără drept a funcţiei de judecător nu cuprinde referiri le comiterea infracţiunii în cazul îndeplinirii prerogativelor legale anterior publicării decretului de numire.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Din actele premergătoare administrate în cauză rezultă că activităţile desfăşurate de petent nu poartă valenţe ilicite penale, în sensul că acestea nu pot fi. circumscrise elementului material al infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen.
Petentul a fost promovat judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin efectul Hotărârilor nr. 686 din 9 septembrie 2010 şi nr. 743 din 16 septembrie 2010 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Din dispozitivul hotărârii nr. 743 din 16 septembrie 2010 se poate observa că petentul a fost numit în funcţia de judecător începând cu data de 1 octombrie 2010.
Decretul Preşedintelui României a fost emis şi semnat la data de 30 septembrie 2010 şi a fost publicat în M.Of. nr. 672, la data de 4 octombrie 2010.
Petentul C.J.V. a participat în calitate de judecător în completele alcătuite la termenele de judecată din 1 octombrie 2010, respectiv 2 octombrie 2010, fiind salarizat de noul angajator începând cu data de 1 octombrie 2010.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 281 C. pen. şi în mod corect s-a apreciat că potrivit art. 65 alin. (2) Legea nr. 304/2004 eliberarea din funcţie a procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României la propunerea CSM, legea neprevăzând însă îndeplinirea formalităţii publicării actului administrativ, şi totodată că formalitatea eliberării din funcţie, urmată de publicarea decretului operează numai pentru procurorul promovat în funcţia de judecător la instanţa supremă şi nu pentru judecătorul promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte reţine că activităţile desfăşurate de petent nu se circumscriu elementului material prevăzut de art. 281 C. pen. în ambele modalităţi prevăzute de legiuitor, respectiv exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive a infracţiunii, respectiv lipseşte intenţia.
Astfel, în cauză nu se poate reţine că fapta nu există, pentru a se schimba temeiului juridic prin dispunerea neînceperii urmăririi penale, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., atâta vreme cât petentul a participat în completele de judecată alcătuite la termenele de judecată din 1 octombrie 2010 şi respectiv 2 octombrie 2010. Pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., ar trebui să se constate că nimic din realitatea obiectivă nu s-a modificat, ori aşa cum s-a arătat mai sus, s-a produs o modificare, însă, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sesizate.
Se mai constată, totodată, că cerinţa esenţială prevăzută de dispoziţiile art. 281 C. pen. privind exercitarea fără drept de către petent a funcţie de judecător nu este îndeplinită, întrucât o profesie este exercită fără drept, atunci când persoana care o exercită nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii.
Astfel, decretul Preşedintelui României a fost emis şi semnat la data de 30 septembrie 2010 şi a fost publicat în M.Of. nr. 672, la data de 4 octombrie 2010. Publicarea decretului la patru zile de la numirea magistratului ţine de formalismul, solemnitatea prerogativelor pe care legea le acordă şefului statului, fără a putea anula exercitarea îndatoririlor de serviciu.
Astfel, se constată că activităţile desfăşurate de petent nu poartă valenţe ilicite penale, în sensul că nu pot fi circumscrise elementului material al infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 281 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petent, dispunându-se în mod corect neînceperea urmăririi penale faţă de petentul C.J.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 281 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezoluţia dată fiind temeinică şi legală.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, formulată de petentul C.J.V. împotriva rezoluţiei 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.J.V. împotriva rezoluţiei nr. 192/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1671/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
