ICCJ. Decizia nr. 1684/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 1684/2011
Dosar nr.3663/113/2010
Şedinţa publică din 27 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 19 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3663/113/2010 de Tribunalul Brăila s-a dispus în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. condamnarea inculpatului T.P. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a reţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada detenţiei provizorii de la 18 aprilie 2010 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a două cuţite aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila.
S-a luat act că moştenitorii victimei nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 348 lei către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul T.P. şi victima T.S. au fost căsătoriţi 28 de ani, având doi copii majori. Începând cu anul 2007 între cei doi soţi au început neînţelegerile generate de inculpat care o acuza pe soţia sa că întreţine relaţii extraconjugale cu fiul lor T.N. şi cumnatul său M.S., fratele victimei.
În seara zilei de 5 aprilie 2010, victima a părăsit domiciliul conjugal, determinată de atitudinea agresivă a inculpatului, şi a plecat la mama sa.
Fiind examinată medical la data de 6 aprilie 2010, s-a stabilit că victima prezenta leziuni vindecabile în 5-6 zile îngrijiri medicale.
În perioada 5 aprilie 2010 - 18 aprilie 2010, inculpatul a vizitat-o pe victimă la domiciliul mamei sale de 3 sau de 4 ori.
În data de 18 aprilie 2010, dimineaţa, martorul P.M. l-a transportat pe inculpat până în satul Spiru-Haret oprind în dreptul locuinţei martorei P.T., după care inculpatul a intrat în curte.
Victima i-a cerut inculpatului să plece însă acesta, a lovit-o cu un cuţit, în mod repetat. Dat fiind faptul că acest cuţit s-a rupt, inculpatul a mai luat un alt cuţit aplicându-i victimei 17 lovituri.
Martora P.T., deşi prezentă în locuinţă nu a putut întrerupe actele de violenţă exercitate de inculpat, întrucât acesta a îmbrâncit-o şi a căzut.
Din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că moartea victimei T.S. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv multiplelor plăgi înjunghiate toracice cu interesarea plămânilor, a cordului şi a pachetului vascular drept al gâtului.
Loviturile care au determinat decesul victimei, respectiv plăgile înjunghiate, s-au produs prin lovire activă, repetată cu corpuri de tip tăietor-înţepător, atât din faţă cât şi din spate.
Între leziunile toracice şi deces există raport direct şi imediat de cauzalitate, leziunile fiind direct mortale.
În raport de starea de fapt reţinută, fundamentată pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului T.P. realizează elementele constitutive al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul T.P. solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare reţinerea, în favoarea sa a circumstanţelor judiciare atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 3663/113/2010 s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă perioada detenţiei provizorii.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul T.P. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului a invocat atitudinea sa procesuală în sensul recunoaşterii faptei, împrejurare care poate fi valorificată în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cursul procesului rezultă că inculpatul T.P. în data de 18 aprilie 2010, i-a aplicat soţiei sale, T.S., multiple lovituri cu cuţitul în mai multe zone ale corpului, producându-i multiple plăgi înjunghiate toracice cu interesarea plămânilor, a cordului şi a pachetului vascular drept al gâtului (artera carotidă şi vena jugulară) care au condus la decesul victimei aproape instantaneu.
Vinovăţia inculpatului rezultă din depoziţiile martorilor - martora P.T. a perceput în mod direct violenţele exercitate de inculpat, a încercat să-l întrerupă, moment în care a fost îmbrâncită de către acesta - audiaţi în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti corelate cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu actele medicale dar şi cu declaraţiile inculpatului.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei - singura critică invocată de inculpat - Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea acesteia sub limita stabilită de instanţa de fond.
Inculpatul a săvârşit o faptă de o periculozitate deosebită - aplicându-i victimei 17 lovituri de cuţit, după ce anterior exercitase alte acte de violenţă care au determinat părăsirea domiciliului conjugal - iar după consumarea acesteia a adoptat o atitudine parţial sinceră.
Astfel, în primele declaraţii a arătat că soţia sa avea un cuţit în mână ameninţându-l că-l va omorî dacă nu pleacă şi în aceste împrejurări, cu mâna dreaptă i-a luat cuţitul şi a lovit-o în zona spatelui iar apoi a pieptului.
Apărarea inculpatului nu este însă susţinută de probele administrate, probe care înlătură existenţa unei stări de provocare din partea victimei, inculpatul acţionând în mod deliberat, lovind victima în zone vitale şi în mod repetat.
În atare condiţii nici circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi nici circumstanţele personale nu justifică o reducere a pedepsei.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1686/2011. Penal → |
|---|
