ICCJ. Decizia nr. 1794/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1794/2011
Dosar nr. 4088/120/2009
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, Secţia penală, prin Sentinţa nr. 139 din 16 aprilie 2010 a condamnat pe inculpaţii:
1) B.C., la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.; de 11 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi 6 ani închisoare pentru trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 658 zile închisoare, neexecutată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin Decizia penală nr. 3422 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus contopirea acestuia conform art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., cu fiecare din pedepsele stabilite pentru infracţiunile mai sus menţionate.
Potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedepsele rezultante au fost contopite urmând ca în final inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
2) T.V.V. zis „V.", la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi 6 ani închisoare pentru trafic de persoane majore prevăzută de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. "a" şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 864 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complimentară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 864 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1022 din 03 iunie 2006 a Judecătoriei Târgovişte, şi a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedepsele stabilite pentru infracţiunile reţinute în prezenta sentinţă.
Potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., după contopirea acestor pedepse a dispus ca în final inculpatul T.V.V. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.
3) T.F.G., zis „G.", la pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi 6 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), 2 şi 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 903 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 331 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, şi a dispus contopirea acestuia potrivit art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile mai sus menţionate.
În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., în final s-a dispus ca inculpatul T.F.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.
4. P.V. şi D.A.S. la pedepsele de câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi câte 5 ani închisoare pentru trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76, art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durată de 2 ani.
Conform art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., după contopirea pedepselor principale a dispus ca în final fiecare dintre inculpaţii P.V. şi D.A.S. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.
În baza art. 71 C. pen. pentru flecare dintre cei cinci inculpaţi a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
A menţinut starea de arest a coinculpaţilor iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepselor de executat, deţinerea începând cu data de 11 iulie 2009 pentru inculpatul T.V.V. şi, respectiv 09 iulie 2009 pentru ceilalţi inculpaţi, la zi.
În latură civilă, a luat act că părţile vătămate N.L.M., R.C.V., C.C., Z.C.M. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea apartamentului situat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, proprietatea inculpatului B.C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 31 iulie 2003, menţinându-se sechestrul asiguratoriu instituit prin ordonanţa din 30 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 30 iulie 2009.
De asemenea, în baza art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale privind sumele obţinute de inculpaţi din traficarea victimelor, respectiv: 10.000 RON de la coinculpaţii P.V. şi B.C., (victimă C.C.); 3.000 RON de la coinculpaţii B.C. şi T.V.V., (victimă C.M.); 14.800 RON de la coinculpaţii B.C. şi D.A.S., (victimă R.C.V.); 5.300 RON de la inculpatul B.C., (5.000 RON pentru victima N.L.M. şi 300 RON pentru victima Z.C.M.).
În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.000 RON fiecare dintre inculpaţii T.V.V., T.F.G., D.A.S. şi P.V. şi în sumă de 2.600 RON, din care 600 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, inculpatul B.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În prima jumătate a anului 2009 coinculpaţii B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. şi T.F.G. au hotărât să se constituie într-un grup infracţional, având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, respectiv a victimelor minore Z.C.M., C.M., R.C.V., C.C., N.L.M., M.A.M. şi A.A., ultimele două neconstituindu-se părţi vătămate în procesul penal pendinte, fiind audiate în calitate de martore conform art. 82 Cod proc. penală.
Potrivit rolurilor stabilite, de regulă victimele au fost racolate de coinculpaţii D.A.S., B.C., T.V. şi P.V., iar găzduirea acestora s-a realizat în apartamentele primilor doi, precum şi în acela aparţinând secundului şi îngrijit de mama acestuia, învinuita B.V.
Părţile vătămate întreţineau relaţii sexuale cu clienţii, în imobilele menţionate, însă existau şi cazuri când pentru un preţ mai bun, bărbaţii de încredere puteau să le ia în locaţii alese de aceştia, de obicei hoteluri amplasate pe raza municipiului Târgovişte.
De asemenea, conform înţelegerii prealabile inculpatul B.C. percepea clienţilor un preţ de 100 RON/oră pentru o partidă de sex normal şi de 50 RON/oră pentru o partidă de sex oral, însă din banii obţinuţi, după caz acesta îşi reţinea o cotă de 30%, iar diferenţa de 70% era predată fiecăruia dintre coinculpaţi, funcţie de victima recrutată, avută sub supraveghere, respectiv T.V.V. (pentru partea vătămată C.M.), P.V. (pentru partea vătămată C.C.) ori D.A.S. (pentru partea vătămată R.C.V.).
„Legăturile" cu clienţii erau realizate prin intermediul telefonului mobil, de către inculpatul B.C., dar şi de persoana sa de încredere, coinculpatul T.F.G., care după racolarea acestora, avea şi sarcina de a-i aduce în apartamentul primului, pentru consumarea actelor sexuale solicitate şi victimele recomandate.
Ca urmare, la momentul când exista un client inculpatul B.C. anunţa telefonic una din părţile vătămate disponibile, care folosind un taximetru se deplasa în locuinţa acestuia, unde se efectua prestaţia sexuală tranzacţionată, preţul "serviciilor" încasându-se direct de el şi apoi împărţit în modalitatea detaliată în precedente.
Latura "dură" a asocierii era alcătuită din coinculpaţii T.F.G. şi B.C., care atunci când victima nu mai dorea să practice prostituţia în folosul membrilor acesteia, era urmărită de cei doi, prinsă pe stradă, ameninţată cu acte de violenţă, agresată fizic şi readusă în apartamentul secundului, pentru a relua efectuarea de prestaţii sexuale în modalitatea expusă.
Astfel, trecându-se la executarea rezoluţiei infracţionale în aprilie 2009 inculpatul P.V. a convins-o pe nepoata sa, victima C.C. în vârstă de 17 ani, să practice prostituţia, pentru a face rost de bani.
Deşi iniţial nu a fost de acord, în final şi în contextul relelor raporturi în care se afla cu mama sa, minora a acceptat să facă acest lucru, motivat şi de faptul că între cei doi, la acel moment exista o relaţie intimă şi purta o afecţiune specială, unchiului său.
După obţinerea consimţământului, victima C.C. a fost dusă în apartamentul inculpatului B.C., situat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, unde o bună perioadă de timp, a întreţinut acte sexuale cu clienţii aduşi de acesta şi inculpatul T.F.G., care cunoşteau că este minoră.
În aceste condiţii, zilnic, aceasta a efectuat între 5 şi 10 atari prestaţii, percepându-se preţul de 100 RON/oră pentru sex normal şi respectiv 50 RON/oră pentru o partidă de sex oral, sumele încasate reţinându-se în cotă de 30% de inculpatul B.C., (raportat la faptul că era cunoscut de clienţi şi actele sexuale se consumau în imobilele proprietatea lui şi familiei sale), iar cota de 70% revenind coinculpatului P.V.
La sfârşitul lunii iunie 2009, în îndeplinirea aceleaşi rezoluţii infracţionale coinculpaţii T.V.V. zis "V." şi B.C. au reuşit să cumpere pe partea vătămată C.M., zisă "M.," care practica prostituţia în folosul unei alte persoane din municipiul Ploieşti, plătind în schimb suma de 2.000 RON (20.000.000 ROL).
Victima a fost transportată la domiciliul secundului iar mai apoi în locuinţa surorii sale şi îngrijită de învinuita B.V., unde succesiv a fost obligată să practice prostituţia, deşi era gravidă în şase luni.
Astfel, circa trei săptămâni aceasta a consumat acte sexuale, având 3 - 4 clienţi/zi iar suma de peste 3.000 RON obţinută a revenit în totalitate şi în cotele menţionate coinculpaţilor B.C. şi T.V.V.
În perioada menţionată, victima C.M. a fost cazată împreună cu partea vătămată C.C. iar transferul dintr-un imobil în altul s-a datorat investigaţiilor efectuate de un echipaj al Poliţiei municipiului Târgovişte, în final cele două fete fiind descoperite în apartamentul din Cartierul 9 Mai, cu ocazia percheziţiei domiciliare realizată la 09 iulie 2009 de SCCOT din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa.
La rândul său, la data de 19 aprilie 2009 victima N.L.M. „L.", în vârstă de 16 ani a plecat de la domiciliu, venind în Târgovişte unde a locuit împreună cu martora M.A.M. „A.", într-un apartament situat în Cartierul Micro 6, situaţie în care i s-a făcut cunoştinţă cu inculpatul B.C., acesta propunându-i să-i găsească bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost.
Deşi iniţial minora a respins o atare ofertă, faţă de insistenţele prietenei sale şi în contextul cazării ulterioare în apartamentul îngrijit de învinuita B.V., timp de o săptămână ambele victime au consumat acte sexuale cu diferiţi clienţi, banii obţinuţi fiind împărţiţi între acestea şi inculpatul B.C., ultimul primind o cotă de 60 - 70% din beneficii.
După circa o săptămână, nedorind să mai practice prostituţia cele două fete au părăsit imobilul respectiv, mutându-se la domiciliul tatălui martorei M.A.M., situat în acelaşi municipiu Târgovişte, unde au primit numeroase telefoane de la inculpatul B.C., el insistând să se întoarcă pentru continuarea practicării prostituţiei ca şi în precedent, ameninţându-le că în caz contrar, vor fi supuse la acte de violenţă (fie că o să le prindă pe stradă cu prietenii săi şi le vor bate până când vor intra în spital, fie că vor veni peste ele în casă şi le vor omorî etc).
Faţă de refuzul manifestat, aflându-se în oraş, victimele N.L.M. şi M.A.M. au fost prinse de coinculpaţii B.C. şi T.F.G. şi duse cu un taxi în apartamentul celui dintâi, unde au fost agresate fizic şi ameninţate cu bătaia dacă vor anunţa organele de poliţie.
Ca urmare, cele două fete au acceptat să revină în apartamentul îngrijit de victima B.V., reluând consumarea de prestaţii sexuale, contra cost comandate de inculpatul B.C. şi potrivit planului de acţiune conceput şi agreat de ceilalţi membrii ai grupării infracţionale iniţiate.
În timp ce locuiau în imobilul respectiv, partea vătămată N.L.M. a avut probleme din cauza unor prieteni ai coinculpatului B.C., împrejurare în care de teamă, a sărit de la fereastra situată la etajul 1, rupându-şi picioarele.
În contextul relaţiilor stabilite cu părţile vătămate N.L., C.C. şi martora M.A.M., locuind ocazional în apartamentele folosite de inculpatul B.C., în aceeaşi perioadă partea vătămată Z.C.M. în vârstă de 15 ani, a practicat prostituţia, în folosul acestuia şi coinculpatului T.F.G., primul fiind acela care îi "făcea combinaţiile cu clienţii bărbaţi".
Separat de aceasta, în unele cazuri minora a fost transportată de inculpatul T.F.G. într-un alt apartament, unde contrar voinţei sale, a fost constrânsă să întreţină acte sexuale atât cu acesta, cât şi cu un alt bărbat.
În primăvara anului 2009 inculpatul B.C. a cunoscut şi partea vătămată R.C.V. şi reuşind să o convingă să practice prostituţia, în final, aceasta a fost plasată în apartamentul nr. 37 deţinut în blocul din Cartierul Micro VI în municipiul Târgovişte, banii obţinuţi fiind reţinuţi în totalitate de acesta.
Stabilind o uniune consensuală cu inculpatul D.A.S., la începutul lunii mai 2009, minora s-a mutat din imobilul respectiv, locuind la domiciliul concubinului său.
La insistenţele acestuia din urmă, victima R.C.V. a continuat să practice prostituţia, inculpatul B.C. păstrându-şi rolul de a racola clienţi şi de a-i găzdui în apartamentul său, unde se consumau în fapt, actele sexuale traficate.
În concret, atunci când era o preferată de un client, inculpatul B.C. lua legătura telefonic cu inculpatul D.A.S., după care secundul transporta minora la locuinţa primului, unde aceasta efectua partida de sex comandată.
Ca şi în cazul celorlalte victime, preţurile percepute/partidă de sex difereau în funcţie de modalitatea prestaţiei solicitate de clienţii racolaţi, iar beneficiile obţinute se repartizau în cotă de 30% pentru primul şi de 70% pentru secundul, frecvenţa clienţilor fiind de circa 10 bărbaţi/zi.
S-a concluzionat, că activitatea infracţională, detaliată în precedente, desfăşurată de inculpaţii B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. şi T.F.G. nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a realizat în timp şi în mod repetat, încă de la începutul anului 2009, ei neacţionând de sine stătător ci în cadrul grupării infracţionale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritate minore, astfel că este realizat conţinutul legal al infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pe de altă parte, faţă de modalităţile alternative în care se realizează latura obiectivă ce întregeşte conţinutul infracţiunii incriminate de art. 12 alin. (1) şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, ei trebuie să răspundă pentru trafic de persoane, deoarece s-a dovedit că au recrutat persoane lipsite de o situaţie materială satisfăcătoare, cu un nivel scăzut de pregătire, fără un minimum necesar de cunoştinţe, de regulă minore, convingându-le să practice prostituţia, prin promisiunea unei vieţi mai bune şi a unui câştig uşor, dar şi în virtutea relaţiilor de rudenie sau concubinaj.
Mai mult, rezoluţia infracţională a fost adusă la îndeplinire profitându-se de autoritatea deţinută asupra victimelor la momentul acceptării prestaţiilor sexuale comandate, au comis acte de recrutare (inclusiv prin cumpărarea părţii vătămate C.M.), transport, transferare, cazare, primire, toate actele având drept scop exploatarea prostituţiei practicate de acestea, obţinând beneficii materiale în procentele detaliate în precedente.
S-a motivat şi faptul că sub raport subiectiv, conform art. 16 din Legea specială consimţământul victimei traficului de persoane, în cazul transferului de autoritate prin cumpărare, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
La individualizarea pedepselor judiciare s-au avut în vedere dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen., dozându-se cuantumurile în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, numărul actelor materiale executate, rolul deţinut în derularea activităţii infracţionale, numărul victimelor, beneficiile realizate, circumstanţele personale dar şi faptul că acestea trebuie să reprezinte în egală mijloc de constrângere şi reeducare.
În ce priveşte pe inculpaţii B.C., T.F.G. şi T.V.V. s-a constatat că aceştia au comis faptele în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primii doi în termenul de liberare condiţionată faţă de pedepsele aplicate prin Sentinţele penale nr. 445/2005 şi respectiv nr. 331/2003 ale Tribunalului Dâmboviţa, secundul în termenul de încercare privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite prin Sentinţa penală nr. 1022/2006, pronunţate de aceeaşi instanţă.
Ca atare, s-a apreciat ca oportună revocarea liberării condiţionate pentru resturile de pedepse neexecutate de coinculpaţii B.C. şi T.F.G. şi obligativitatea revocării beneficiului suspendării executării pedepsei pentru inculpatul T.V.V., la stabilirea pedepselor rezultante aplicându-se dispoziţiile art. 61 şi respectiv 863 C. pen.
Constatându-se că inculpaţii D.A.S. şi P.V. nu au antecedente penale, activitatea infracţională s-a rezumat la exploatarea unei singure victime, iar prin declaraţiile făcute la urmărirea penală T.F.G. a facilitat identificarea şi trimiterea în judecată a celorlalţi inculpaţi, s-a apreciat că scopul pedepsei judiciare poate fi realizat prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
Separat de aceasta s-a reţinut că din activitatea infracţională stabilită în sarcină coinculpaţii au realizat beneficii materiale constând în însuşirea sumelor de bani conform cotei procentuale convenite iniţial.
Întrucât la cercetarea judecătorească victimele au declarat că nu se constituie părţi civile în procesul penal, conform art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 prima instanţă a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale pentru suma de 31.800 RON, încasată de inculpatul B.C., obligaţia de plată în folosul statului, revenindu-i personal în limita sumei de 5.300 RON (din traficarea victimelor N.L.M. şi Z.C.M.); pentru suma de 10.000 RON alături de inculpatul P.V. (din traficarea victimei C.C.); suma de 3.000 RON alături de inculpatul T.V.V. (din traficarea victimei C.M.) iar suma de 14.800 RON alături de inculpatul D.A.S. (din traficarea victimei R.C.V.).
Stabilindu-se că părţile vătămate au întreţinut în mod frecvent relaţii sexuale cu clienţii contra cost în apartamentul proprietate personală al inculpatului B.C. iar o parte din acestea chiar au locuit în imobilul respectiv, în baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a luat aceeaşi măsură de siguranţă şi faţă de imobilul situat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, reprezentând bun folosit la comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, menţinându-se totodată, sechestrul asiguratoriu instituit în faza de urmărire penală prin ordonanţa din 30 iulie 2009 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel coinculpaţii B.C., D.A.S., P.V., T.V.V. şi T.F.G., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Reiterând împrejurările de fapt şi de drept invocate la primul grad de jurisdicţie dezvoltate în scris şi pe larg expuse în partea introductivă a încheierii de şedinţă din data de 17 decembrie 2010, când a avut loc dezbaterea apelurilor pe fond, printr-un motiv comun de apel aceştia au susţinut că printr-o incompletă analiză şi injustă apreciere a probelor administrate, netemeinic au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) şi 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi aceea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2001 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
Se impune a se observa că nu există dovezi certe care să susţină existenţa faptelor şi vinovăţiei, că deşi acuzaţiile au fost contestate constant de inculpaţi, situaţia de fapt s-a reţinut pe baza plângerilor şi declaraţiilor părţilor vătămate, date în cursul urmăririi penale cu nesocotirea normelor procedurale imperative înscrise în art. 68 C. proc. pen., inclusiv asistarea de părinţi, alţi reprezentanţi legali sau ai autorităţii tutelare competente ori avocaţilor.
Aceasta în pofida faptului că audiate fiind cu respectarea garanţiilor legale, la cercetarea judecătorească toate declaraţiile făcute în prima fază procesuală au fost retractate, motivându-se credibil, că datorită imaturităţii specifice stării de minoritate şi presiunilor psihice exercitate de organele de anchetă penală privind inculparea pentru activităţile de prostituţie notorie practicate în perioada încriminată, acestea au acceptat confirmarea nereală a comiterii infracţiunilor de trafic imputate apelanţilor inculpaţi.
Pe de altă parte, în raport de ultima circumstanţă de fapt şi în contextul recunoaşterii a acceptării sprijinului solicitat de părţile vătămate în cauză, pentru consumarea actelor sexuale oferite, contra cost, în sensul găzduirii, intermedierii legăturilor cu clienţii, transportării acestora la locul de efectuare a prestaţiilor ori încasării unei cote părţi din sumele obţinute, acte materiale comise separat şi fără exercitarea de ameninţări ori alte constrângeri, conform Deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -SECŢIILE UNITEdată în interesul legii, apelanţii B.C. şi D.S.A. ar putea răspunde cel mult pentru infracţiunea de proxenetism încriminată în art. 329 alin. (3) C. pen.
La rândul lor, în principal, coinculpaţii P.V., T.V.V. şi T.F.G. au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând în esenţă, că nu s-a făcut dovada prin probe concludente pentru aflarea adevărului că în cursul anului 2009 ei s-ar fi implicat în activităţi de recrutare, transport şi găzduire a părţilor vătămate sau ar fi exercitat presiuni psihice sau fizice asupra acestora, în vederea practicării prostituţiei şi împărţirii beneficiilor materiale realizate din atari activităţi.
În subsidiar şi coinculpaţii P.V., T.V.V. şi T.F.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice dată activităţii infracţionale din trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi respectiv art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
Într-un alt subsidiar toţi inculpaţii au criticat individualizarea pedepselor stabilite în primă instanţă, susţinând că faţă de circumstanţele cauzei şi datele personale, inclusiv lipsa unor dovezi că ar fi exercitat presiuni fizice ori psihice asupra victimelor în vederea practicării prostituţiei, scopul preventiv şi retributiv al acestora s-ar putea realiza prin reducerea cuantumului la limita minimă prevăzută de lege, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor prevăzută de art. 74 C. pen. recunoscute în cazul coinculpaţilor D.A.S., P.V. şi T.F.G.
La judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar a pus în vedere inculpaţilor posibilitatea de a fi audiaţi şi faţă de acceptarea de către B.C. şi T.V.V., cei doi inculpaţi au fost audiaţi.
Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 371 alin. (2) raportat la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., curtea a reţinut şi motivat că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor B.C., T.V.V. zis "V.", T.F.G. zis "G.", P.V. şi D.A.S. au fost corect stabilite de prima instanţă, găsindu-şi corespondent în probele administrate ce au fost complet analizate şi just apreciate.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, curtea a constatat că prima instanţă a interpretat restrictiv criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu ocazia stabilirii pedepselor aplicate inculpaţilor B.C., P.V. şi D.A.S., pedepsele fiind prea aspre.
Prin Decizia penală nr. 119 din 22 decembrie 2010 a admis apelurile inculpaţilor B.C., P.F. şi D.A.S. A desfiinţat în parte sentinţa, în latura penală a descontopit pedepse aplicate celor trei inculpaţi în pedepsele componente şi :
- a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 11 ani la 10 ani închisoare şi în urma recontopirii a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare;
- a redus pedepse principale aplicate inculpaţilor P.V. şi D.A.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen. de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În urma recontopirii pedepsei astfel reduse cu celelalte pedepse a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A respins apelurile declarate de inculpaţii T.V.V. şi T.F.G. ca nefondate.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus durata reţinerii şi arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii B.C., P.V. şi T.V.V.
Inculpatul T.V., prin motivele de recurs scrise a criticat sentinţa şi Decizia ca nelegale şi netemeinice invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 4, 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
A susţinut în esenţă că:
- potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 8 nu sunt publice. Deoarece şedinţele de judecată au avut loc cu participarea publicului, cercetarea judecătorească este nulă şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare;
- greşit instanţa de apel nu a schimbat încadrarea juridică din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. în cazul părţii vătămate C.M. Din probele administrate rezultă că aceasta a practicat prostituţia încă din anul 2006.
Probele administrate confirmă că faţă de această parte vătămată nu s-au efectuat constrângeri de nicio natură pentru ca să se prostitueze ci din contră aceasta „a bănuit" că trebuie să se prostitueze. Poziţia subiectivă a victimei a fost aceea de a se prostitua, iar ea nu a fost viciată de activitatea inculpaţilor;
- în ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 instanţele au comis o gravă eroare de fapt condamnându-l pe inculpat. Din considerentele celor două hotărâri nu rezultă aspecte privind modalitatea de constituire a grupului infracţional, modul în care s-au cunoscut inculpaţii şi nici pe ce criterii s-au stabilit rolurile lor. Se arată în hotărâre în mod generic că în prima jumătate a anului 2009 inculpaţii au hotărât să se constituie într-un grup infracţional având ca obiect exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin. Sesizarea din oficiu are loc la 4 mai 2009 cu privire la B.C., iar inculpaţii au fost arestaţi la două luni după aceasta, la 11 iulie 2009.
Această perioadă de numai două luni este insuficientă pentru constituirea grupului, având în vedere declaraţiile inculpaţilor că nu se cunoşteau între ei;
- pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată având în vedere participarea sa minoră, care s-a limita la a-l însoţi pe inculpatul B.C. la Ploieşti, pe care îl împrumutase cu nişte bani pentru ca acesta să o cumpere pe partea vătămată C.M. Inculpatul nu a beneficiat de sume de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către C.M., iar acasă are 1 copil de care trebuie să se ocupe singur fiindcă concubina sa a decedat.
Prin memoriul depus de inculpatul P.V., acesta a arătat că în urma unor probleme familiale a intrat în anturajul care l-a adus în faţa instanţei şi s-a soldat cu condamnarea sa. Realizând greşeala comisă ţinând seama şi de timpul în care a fost privat de libertate a solicitat să i se aplice o sancţiune cu caracter administrativ.
Inculpatul B.C. personal şi prin apărător a reiterat motivele din apel. A susţinut că se impune schimbarea încadrării din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2000 în infracţiunea de proxenetism. în subsidiar a cerut ca potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. să se dispună o nouă individualizare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut şi regretat faptele şi a avut o contribuţie redusă la săvârşirea lor.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat faptelor încadrarea juridică legală şi au făcut o justă individualizare a pedepselor cu modificările din apel.
Apărările inculpaţilor că nu au constituit o grupare infracţională în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, au fost înlăturate motivat de prima instanţă.
Instanţa de apel în faţa căreia s-a ridicat aceeaşi chestiune a motivat că la circa un an de zile după liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.C. prin Sentinţa penală nr. 445 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa acesta a înţeles să reia activitatea infracţională pentru obţinerea de venituri din exploatarea prostituţiei practicate de tinere femei minore sau majore.
Folosind imobilul proprietate personală cum şi apartamentul sorei sale, îngrijit de mama sa, în asociere cu inculpaţii P.V., D.A.S., T.V.V. şi T.F.G. a acţionat timp de circa 2 luni, gruparea fiind destrămată în urma investigaţiilor efectuate de poliţia judiciară din cadrul SCCO Dâmboviţa.
Din probele administrate rezultă că activitatea infracţională obiect al prezentei cauze nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a derulat prin executarea de acţiuni materiale, repetate şi conjugate, necesare consumării raporturilor sexuale comandate tinerelor femei, constrânse moral sau fizic să le consume cu diverşi bărbaţi, clienţi racolaţi în arealul municipiului Târgovişte şi localităţilor limitrofe.
Potrivit înţelegerii prealabile victimele au fost racolate de către inculpaţii B.C., T.V.V., P.V. şi D.A.S., iar pentru găzduirea acestora pe perioada în care s-a realizat exploatarea şi prestarea actelor sexuale s-au folosit în principal apartamentele inculpatului B.C. şi cel aparţinând surorii sale (în care locuia mama acestuia B.V., ce asigura îngrijirea imobilului), precum şi în acela folosit de coinculpatul D.A.S.
Totodată, s-a convenit şi participarea la beneficiile realizate, inculpatului B.C. revenindu-i o cotă procentuală de 30% din preţurile încasate/partidă sex oral sau normal, în considerarea punerii la dispoziţie a locaţiilor necesare consumării acestuia precum şi a racolării bărbaţilor clienţi şi stabilirii legăturilor între aceştia şi victime, iar diferenţa era predată coinculpatului care avea în exploatare directă majora sau minora supusă prostituţiei.
În aceste condiţii inculpatul B.C. era acela care stabilea şi percepea preţul/partidă de sex, cuantificat la 100 RON/oră de sex normal şi 50 RON/oră de sex oral.
Pentru un preţ mai bun şi în cazul unor clienţi de încredere exista şi posibilitatea ca prestaţiile sexuale comandate să fie efectuate în locaţii anume alese de aceştia din urmă (de regulă hoteluri).
Atunci când victima respectivă refuza să mai practice prostituţia pentru membrii grupării, aceasta era urmărită de inculpaţii B.C. şi T.F.G. "latura dură", prinsă pe stradă, agresată fizic şi readusă în apartamentul primului pentru a-şi relua "serviciile comandate".
Nu este fondată nici critica privind nulitatea cercetării judecătoreşti ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Potrivit art. 290 C. proc. pen., şedinţa de judecată este publică, iar dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau voinţei intime a persoanei, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate declara şedinţa secretă pe tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Prin Capitolul IV al Legii nr. 678/2001 cu titlul „Dispoziţii speciale privind procedura judiciară" s-a prevăzut în art. 24 că şedinţa de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 18, nu este publică.
Încălcarea acestei dispoziţii nu atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit acestui text, dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Aceasta înseamnă că numai dacă instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile art. 290 C. proc. pen. judecând cauza fără publicitate hotărârea este nulă absolut.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Aşa cum s-a arătat prin alin. (2) al art. 197 sunt sancţionate cu nulitate absolută dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei.
Dispoziţia din art. 24 al Legii nr. 678/2001 reprezintă o protecţie adusă de legiuitor victimelor infracţiunilor prevăzute de art. 13 şi 18 din această lege în favoarea acestora şi nu a inculpaţilor aşa încât în măsura în care prin judecarea cauzei în şedinţă publică s-ar fi putut aduce o vătămare drepturilor vreunei părţi aceasta nu putea fi decât persoana vătămată prin infracţiune, victima infracţiunii şi nu inculpatul, dreptul de a invoca nulitatea actului conform art. 1 al art. 197 C. pen. aparţinând numai acesteia.
Înalta Curte constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursurile ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia conform dispozitivului deciziei.
Văzând şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., P.V. şi T.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 iulie 2009 la 3 mai 2011 pentru inculpaţii B.C. şi P.V. şi de la 11 iulie 2009 la 3 mai 2011 pentru inculpatul T.V.V.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C. şi P.V. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat T.V.V. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C., P.V. şi T.V.V. la plata sumei de câte 250 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru asistenţa juridică a părţilor vătămate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1786/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
