ICCJ. Decizia nr. 1781/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheiereanr. 1781/2011

Dosar nr.8234/55/200.

Şedinţa publică din 16 decembrie 2011

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin Decizia penală nr. 1748/R din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a apelului peste termen declarat de inculpatul H.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 2075/2010 pronunţată de Judecătoria Arad în favoarea Tribunalului Arad.

A trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 2075 pronunţată în dosarul cu nr. 8234/55/2009 a Judecătoriei Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.A.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în contracte prevăzută de art. 215 alin. (3) raportat la alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), a fost condamnat inculpatul R.A.V. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în declaraţii.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a fost condamnat inculpatul R.A.V. la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate inculpatului R.A.V. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1(un) an închisoare, inculpatul R.A.V. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului R.A.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.A.F., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în contracte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (3) raportat la alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a fost condamnat inculpatul H.A.F. la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate inculpatului H.A.F. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care o sporeşte cu 3 (trei) luni închisoare, inculpatul H.A.F. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului H.A.F. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 art. 999 C. civ., art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată N.I. în cadrul procesului penal şi obligă inculpaţii, în solidar, să plătească acestuia suma de 15.000 Euro în echivalent lei la data plăţii, respinge restul pretenţiilor civile ale părţii vătămate.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat declaraţia autentificată sub numărul 177 din 27 ianuarie 2006 de BNP Z.D.F. (f:222), cartea de identitate falsificată şi livretul militar falsificat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul BA Arad a sumei de 300 lei, onorariu avocat din oficiu.

S-a respins cererea părţii vătămate privind cheltuielile judiciare ca nedovedită.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în fapt următoarele.

În luna mai 2005, inculpatul R.A.V., în calitate de împrumutat, a încheiat un contract de împrumut, pentru suma de 15.000 Euro, cu partea vătămată N.I. Contractul este autentificat sub numărul 2084 din 27 mai 2005 de Biroul Notarului Public F.T. şi este garantat de inculpat cu imobilul său situat în Arad, înscris în C.F. nr. 63710, nr. top 384.2880/16/V. Se intabulează dreptul de ipotecă de rang I al părţii vătămate asupra imobilului inculpatului.

Prin contract inculpatul şi partea vătămată au stabilit şi modul în care urmau a fi restituiţi banii: trei rate de câte 2000 Euro, scadente la data de 27 august 2005, 27 noiembrie 2005 şi 27 februarie 2006, restul de 9000 Euro urmând a fi restituiţi la data de 27 mai 2006.

Concomitent cu încheierea contractului de ipotecă, creditorul ipotecar anterior al inculpatului, B.G., a consimţit prin declaraţia autentificată sub numărul 2082 din 27 mai 2005, la radierea ipotecii constituite asupra imobilului inculpatului.

După încheierea contractului cu partea vătămată, inculpatul R. nu-şi respectă obligaţia contractuală de restituire parţială a împrumutului, respectiv cele trei rate de câte 2000 Euro, iar în cursul lunii ianuarie 2006, dorind să contracteze un nou împrumut, pentru că ,,avea nevoie de bani”, şi nu mai avea cu ce să îl garanteze, imobilul său fiind deja ipotecat, neputând obţine o sumă mare de bani în lipsa unei garanţii, la contactat pe inculpatul H.A.F. pe care îl cunoştea dintr-un club de internet şi i-a cerut acestuia să-l ajute însoţindu-l la notar pentru a declara că el este N.I. şi că consimte la radierea ipotecii, fără alte pretenţii.

Inculpatul H.A.F. a acceptat şi i-a înmânat inculpatului o carte a sa de identitate, seria AR 058609, pe care o declarase pierdută şi livretul săi militar pe care de asemenea îl declarase pierdut. Inculpatul R.A.V. i-a înmânat aceste documente unei persoane a cărei identitate nu a putut fi stabilită şi care le falsifică înlocuind doar numele inculpatului H. cu numele părţii vătămate N.I., atât în cartea de identitate cât şi în livretul militar menţionate.

În data de 26 ianuarie 2006, inculpatul R.A.V., însoţit de inculpatul H. s-a prezentat la Borul Notarului Public Z.D.F., căreia i-a înmânat cartea de identitate falsificată şi solicită pregătirea unei declaraţie de primire a plăţii împrumutului şi consimţire la radierea ipotecii în numele lui N.I., prezentându-i-l acesteia pe H.A.F. ca fiind N.I.

A doua zi cei doi inculpaţi s-au prezentat din nou la notar, inculpatul H. a susţinut că nu mai are cartea de identitate asupra sa, prezintă notarului public livretul militar falsificat şi susţine că este N.I., numele indicat şi în cartea de identitate prezentată cu o zi înainte şi fotocopiată de notar dar şi în livret. Notarul public Z.D.F., convinsă fiind că inculpatul H., potrivit susţinerilor celor doi inculpaţi dar şi documentelor prezentate este N.I., autentifică declaraţia de primire a împrumutului şi consimţire la radierea ipotecii sub numărul 177 din 27 ianuarie 2006 (f:20).

Imediat după autentificarea acestei declaraţii, sub numărul 178 din 27 ianuarie 2006, acelaşi notar autentifică un nou contract de împrumut între inculpatul R.A.V. în calitate de împrumutat şi martorul S.I., pentru suma de 23.800 lei, constituindu-se în favoarea noului împrumutător o altă ipotecă de rang I pentru acelaşi imobil.

La data de 07 iunie 2006, văzând că nu i se restituie împrumutul, partea vătămată N.I. a solicitat eliberarea unui extras C.F. pentru imobilul asupra căruia ştia că are un drept de ipotecă, intenţionând să declanşeze executarea silită a creanţei sale. Din extrasul C.F. constată că nu mai are calitate tabulară de titular al dreptului de ipotecă. A comunicat cele constatate notarului Z.D.F. care a doua zi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad o plângere împotriva celor doi inculpaţi.

La data de 12 iunie 2006, inculpatul R. a vândut imobilul ipotecat martorului K.R., cu acordul noului său creditor, S.I., care a consimţit la radierea ipotecii, contractul fiind autentificat sub numărul 1016 din 12 iunie 2006 de către BNP S.N.

La data de 20 octombrie 2006, K.R. a vândut imobilul lui B.F. şi P.C.

La data de 23 februarie 2007, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva notarului Public Z.D.F. pentru abuz în serviciu, reclamând legitimarea lui ,,N.I.” din declaraţia de radiere a ipotecii, cu livretul militar.

Cele două plângeri a notarului şi a părţii vătămate au fost conexate şi trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care prin ordonanţa emisă la data de 12 martie 2008, în dosar nr. 242/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a notarului public Z.D.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), disjunge cauza cu privire la cei doi inculpaţi şi o declină Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Fiind ascultaţi cei doi inculpaţi au recunoscut comiterea faptelor dar cu unele rezerve.

Inculpatul H., ascultat doar anterior urmăririi penale, la data de 04 septembrie 2007 şi la data de 05 iunie 2008, apoi nemaifiind găsit, arată că inculpatul R.A.V. este cel care l-a contactat, că l-ar fi ameninţat şi l-ar fi presat pentru a fi de acord să se prezinte la notar cu identitatea părţii vătămate. Inculpatul H. nu relatează nimic despre martorul S. şi arată că a fost doar împreună cu inculpatul R. la biroul notarului public.

Inculpatul R. a declarat în cursul urmăririi penale, că nu a falsificat nici un act al inculpatului H., că l-a contactat pe martorul S. al cărui număr de telefon l-a luat dintr-un ziar şi acesta a spus că rezolvă el totul, că apoi i-a dus copia cărţii de identitate a lui H. şi livretul militar martorului S., care i-a însoţit pe cei doi apoi la biroul notarului public. În declaraţia dată în 04 decembrie 2006, inculpatul R. a arătat că el l-a contactat pe inculpatul H. şi că ştie că acesta practică dansuri populare.

În faţa procurorului, ascultat fiind înainte de a fi trimis în judecată, şi a instanţei, inculpatul R. a revenit şi a susţinut că nu l-a văzut de H. la notar, că el a dat martorului S. doar propria carte de identitate şi coala C.F. a imobilului său iar apoi s-a prezentat la notar pentru semnarea unui nou contract de împrumut. Întrebat cu privire la motivul modificării declaraţiei sale, inculpatul R. a susţinut că în primele declaraţii a fost presat de lucrătorii poliţiei să declare în acest mod, omiţând însă că a făcut aceleaşi declaraţii şi în faţa procurorului, şi la data de 28 mai 2009 şi la data de 10 iunie 2009, care nu l-a mai presat şi întrebat fiind de ce nu a menţionat în faţa acestuia noua stare de fapt relatată, nu a putut să indice instanţei un motiv plauzibil.

Mai mult inculpatul R. ascultat fiind cu nouă luni înainte de ascultarea inculpatului H., în declaraţia din data de 04 decembrie 2006, dă amănunte personale despre acesta, respectiv că practică dansurile populare, împrejurare la care nu mai puteau să-l preseze poliţiştii pentru a o relata, necunoscând-o nici ei, ea fiind confirmată mult mai târziu de inculpatul H.

De asemenea deşi susţine că nu ştia nimic despre modalitatea juridică privind constituirea unui nou drept de ipotecă în favoarea domnului S., el neavând cunoştinţe juridice şi încercând să sugereze că are un intelect redus, şi că nu se pricepe la chestiuni juridice care,, ar fi fost instrumentate” de S., ,,cămătar de profesie”, potrivit susţinerilor acestui inculpat.

Analizând această declaraţie, făcută în faţa instanţei, dincolo de faptul că nu se coroborează cu nici o altă probă, este infirmată de propriile acte recunoscute de inculpat. Martorul S. declară că nu cunoaşte nimic în legătură cu inculpatul H. iar martorul I. îi indică, ca şi inculpatul H., pe inculpatul R. ca fiind cel ce s-a prezentat însoţit de inculpatul H.

Astfel inculpatul R. a fost antrenat într-un alt contract de împrumut cu ipotecă, cu împrumutătorul B.G., ipoteca fiind radiată la momentul încheierii contractului cu partea vătămată. Ştia deci deja că nu poate obţine un nou împrumut dacă imobilul său nu este liber de sarcini şi modul în care se poate obţine o astfel de radiere a ipotecii, prin simpla declaraţie autentificată a împrumutătorului. Inculpatul R. a relatat că a însoţit-o pe ,,M.”, persoană a cărei identitate reală nu o cunoaşte, la cabinetele notarilor publici S.D. şi T.F., unde aceasta s-a prezentat cu cărţi de identitate provizorii falsificate, împrejurări care toate dovedesc legăturile sale cu persoane care falsifică cărţi de identitate, care se prezintă în faţa notarilor, al căror nume şi amplasament al biroului îl cunoaşte (declaraţia 04 decembrie 2006) dovedind că nu se ocupă numai cu confecţionarea încălţămintei aşa cum susţine.

S-a adresat martorului S. pentru contractarea unui nou împrumut cu 6 luni înainte de termenul contractului cu partea vătămată, deci nu pentru restituirea împrumutului nescadent către aceasta ci pentru a avea timp să identifice persoana care i-ar împrumuta noi sume de bani, şi a parcurge procedurile necesare la notar.

Dacă faţă de aceste împrejurări instanţa a reţinut că inculpatul R. a acţionat cu intenţie directă şi vinovăţia acestuia în privinţa determinării inculpatului H. la prezentarea sa în faţa unui notar public, sub identitatea părţii vătămate, pentru a obţine astfel liberarea de sarcini a imobilului său, nu acelaşi lucru se poate susţine despre existenţa vinovăţiei sale la înşelarea părţii vătămate.

Din probele administrate nu a rezultat vreo acţiune de inducere în eroare a părţii vătămate N.I., pentru a-l determina pe acesta să încheie contractul de împrumut sau să dea inculpatului R. suma de 15.000 Euro, respectiv să execute acest contract.

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune, trebuie ca inculpatul să realizeze o acţiune de inducere în eroare care să determine partea vătămată să încheie sau să execute contractul. Nu există probe că N.I. ar fi fost indus în vreun mod în eroare, inducerea în eroare s-a făcut asupra notarului public, după 6 luni de la încheierea şi executarea contractului de către N.I., este adevărat că cu prejudicierea acestuia din urmă, dar existenţa prejudiciului nu este singurul element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, trebuind să existe şi acţiunea de inducere în eroare din partea inculpatului, acţiune care în cauză nu este dovedită.

Cu privire la inculpatul H. instanţa a reţinut de asemenea că acesta a acţionat cu intenţie directă, în baza înţelegerii avute cu inculpatul R., declarând pierdute acte autentice, CIP şi livret militar, pe care apoi le-a înmânat inculpatului R. spre a fi falsificate. Nu se vor reţine nici presiunile şi nici ameninţările din partea inculpatului R. asupra coinculpatului său, acestea nerezultând din nici o probă şi fiind evident că numai inculpatul H. ştia că se află în posesia unor documente reale pe care le-a declarat pierdute şi pe care le-ar putea falsifica.

Împotriva sentinţei penale nr. 2075 din 02 noiembrie 2010 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, inculpatul R.A.V. şi partea civilă N.I.

Prin Decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, împotriva sentinţei penale nr. 2075 din 02 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. 8234/55/2009.

S-a desfiinţat sentinţa sus-menţionată, în latura penală şi, rejudecând.

În baza art. 215 alin. (3), raportat la alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.V., la:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa apelată, în componentele sale de:

- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în declaraţii;

- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale;

- 1 (un) an închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea;

- 2 (doi) ani închisoare, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual;

- 1 an închisoare, spor de pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul R.A.V. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art.215 alin. (3), raportat la alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.F., la:

- 4 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în contracte.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni, aplicată prin sentinţa apelată, în componentele sale de:

- 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale;

- 1an închisoare, aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea;

- 1 an închisoare, aplicată în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii;

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual;

- 3 luni închisoare, spor de pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul H.A.F. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art.379 alin. (1) pct.2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă N.I., în latura civilă, în sensul că s-a admis în parte, cererea de acordare a daunelor morale, urmând ca inculpaţii să fie obligaţi, în solidar, să plătească părţii civilei suma de 2000 Euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 379 alin. (1) pct.1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul – apelant R.A.V.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.A.V., la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 2075/55/2010, pronunţată de Judecătoria Arad a declarat apel peste termen inculpatul H.A.F. pe motiv că nu a avut cunoştinţă de proces în care a fost judecat şi condamnat, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Arad.

Prin Decizia penală nr. 66 din 4 octombrie 2011, Tribunalul Arad, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a recursului peste termen declarat de condamnatul H.A.F. împotriva deciziei penale nr. 39 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele :

Împotriva sentinţei penale nr. 2075 din 2 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad a declarat apel peste termen inculpatul H.A.F. solicitând prin memoriul depus în scris rejudecarea cauzei întrucât nu a avut cunoştinţă despre aceasta.

Examinând apelul declarat în cadrul dat de dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a constatat că inculpatul a exercitat calea de atac a recursului avându-se în vedere că Tribunalul Arad s-a pronunţat în apel prin Decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2011, astfel că a recalificat calea de atac ca fiind recurs peste termen.

Aşa fiind, avându-se în vedere dispoziţiile art. 281 C. proc. pen., în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a recursului peste termen în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, prin Decizia penală nr. 1748/R din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a apelului peste termen în favoarea Tribunalului Arad, cauza fiind trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a format dosarul nr. 8234/55/2009.

Se constată că în mod nelegal Tribunalul Arad a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Timişoara recalificând calea de atac din apel în recurs.

Împotriva sentinţei penale nr. 2075/2010 pronunţată de Judecătoria Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi partea civilă N.I., apeluri care au fost admise prin Decizia penală nr. 39 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad. Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul inculpatului R.A.V. care a fost condamnat în aceeaşi cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul R.A.V. şi partea civilă N.I., care au fost respinse prin Decizia penală nr. 789 din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul H.A.F. nu a fost prezent la judecarea cauzei, nu a declarat anterior apel împotriva sentinţei de condamnare şi aşa fiind acesta este îndreptăţit să beneficieze de judecarea cauzei sale în apel urmând a-şi face apărările necesare în această cale de atac. Instanţa de apel va fi în măsură să aprecieze dacă inculpatul H.A.F. a formulat apel peste termen în condiţiile prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii H.A.F. şi R.A.V., în favoarea Tribunalului Arad.

Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii H.A.F. şi R.A.V. în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1759/2011. Penal. Conflict de competenţă...  ICCJ. Decizia nr. 1786/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1781/2011. Penal