ICCJ. Decizia nr. 1852/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1852/2011
Dosar nr. 3850/1/2011
Şedinţa publică din 07 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.D. pe o durată de 5 zile, de la data de 4 mai 2011 până la data de 8 mai 2011 inclusiv.
Prima instanţă a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis, în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, semnalarea Biroului S.I.R.E.N.E. România pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului European de arestare emis de către autorităţile judiciare austriece, faţă de cetăţeanul român T.D.D.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile austriece au emis împotriva persoanei solicitate un mandat European de arestare la data de 22 aprilie 2011, pentru comiterea infracţiunilor de furt în mod calificat şi tâlhărie, iar la data de 04 mai 2011, urmare sesizării transmisă prin Biroul SIRENE România, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 04 mai 2011, ora 1000, până la 05 mai 2011, ora 1000.
Faţă de cele reţinute, s-a constatat că în cauză este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă, pe baza semnalării transmise de Biroul SIRENE România, procedură prevăzută de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 04 mai 2011, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, asigurându-se, totodată, că aceasta a fost informată despre motivul reţinerii sale (această împrejurare rezultând şi din procesul verbal întocmit de către procuror).
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, dacă persoana solicitată a fost reţinută potrivit art. 883 din aceeaşi lege, instanţa trebuie să dispună asupra arestării sale pe o perioadă de 5 zile sau cu privire la obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, până la transmiterea mandatului European de arestare.
Sub acest aspect, s-a constatat că reţinerea persoanei solicitate s-a făcut în baza semnalării în sistem informatic emisă de Biroul SIRENE România, evidenţiindu-se existenţa unui mandat European de arestare emis la data de 22 aprilie 2011 de autorităţile judiciare austriece (Procuratura Graz), în baza unui mandat intern din 25 martie 2011 (conform verificărilor efectuate prin intermediul aceluiaşi birou – fila 3 dosar parchet).
Din actele şi lucrările dosarului înaintate de Parchet reiese că mandatul European de arestare este emis pe numele T.D.D., persoană identificată cu nume, prenume, data şi locul naşterii, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prin efracţie şi în formă continuată, prevăzute de art. 127, art. 129 şi art. 130 din Codul penal austriac, pedepsite cu închisoare de maxim 10 ani.
În fapt, s-a reţinut că această persoană este suspectată că, în calitate de membru al unei asociaţii criminale, a comis furturi calificate în formă continuată, fiind acuzată de cel puţin trei infracţiuni, faptele susţinându-se că au fost comise împreună cu G.P., R.I.B. (deja arestaţi) şi cu F.D. şi L.S. (urmăriţi separat prin S.I.S.).
Astfel, pe data de 27 noiembrie 2010, persoanele în cauză au furat din incinta firmei K., unde au ajuns prin tăierea gardului din ochiuri de sârmă, un tractor marca Class ca şi un motostivuitor telescopic marca Class, în valoare totală de 144.224 Euro, în continuare încercând să fure un încărcător marca Sauerburger, faptă rămasă în stadiu de tentativă. De asemenea, au mai încercat să fure, prin efracţie, două camioane second-hand, în valoare de 25.000 Euro din incinta firmei Ferstl.
Între 08-09 decembrie 2010, persoanele în cauză au furat un tractor marca Steyr şi o maşină autopropulsoare marca JCB, cu o valoare totală de 100.000 Euro, forţând intrarea pe la poarta principală şi două porţi ale garajului.
La 11 februarie 2011, persoanele mai sus menţionate au furat un excavator robot în valoare de 122.000 Euro, pe carel-au pornit cu o cheie obţinută ilegal, ca şi un laminor, din incinta societăţii Pusterhomfer, unde au intrat sărind peste o poartă glisantă.
S-a arătat că faptele mai sus reţinute constituie infracţiunea de furt calificat, prin efracţie, în formă continuată, prevăzută de art. 127, art. 129 şi art. 130 din Codul penal austriac, pedepsită cu închisoare de până la 10 ani.
Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, Curtea a apreciat că, în pofida circumstanţelor personale învederate de persoana solicitată (unele probleme de sănătate, lipsa antecedentelor penale – hotărârea sa de condamnare pronunţată de instanţele din România sub aspectul săvârşirii altor infracţiuni nefiind definitivă), pentru a se asigura soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a prezentei cauze (cu atât mai mult cu cât persoana solicitată a învederat că locuieşte, în fapt, în Italia), este necesară arestarea sa, pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului European de arestare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată T.D.D., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi municipiul Bucureşti până la predarea către autorităţile străine.
În motivarea recursului, persoana solicitată arată că nu are antecedente penale, este integrată în societate, are un copil de 14 ani, are reşedinţa în Italia de peste 15 ani, la data când s-au comis faptele se afla în alte locuri şi anume în Bucureşti şi Italia.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului rezultă că există o semnalare în sistem informatic emisă de Biroul SIRENE România pentru punerea în executare a unui mandat European de arestare emis la data de 22 aprilie 2011 de autorităţile judiciare austriece pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin efracţie şi în formă continuată, prevăzută de art. 127, art. 129 şi art. 130 din Codul penal austriac.
Persoana solicitată a fost reţinută în conformitate cu dispoziţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004, iar instanţa a dispus în mod întemeiat arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 90 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta are reşedinţa în Italia, este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată în România pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, măsura fiind necesară pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate şi în bune condiţii.
Recurentul a arătat în motivarea recursului său că la data când se susţine că s-ar fi comis pretinsele fapte de furt reţinute în sarcina sa s-ar fi aflat în alte locuri, astfel că nu avea cum să le comită.
Înalta Curte nu poate cenzura însă legalitatea şi temeinicia acuzaţiilor ce au stat la baza emiterii mandatului European de arestare, ci doar să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru executarea acestuia.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată T.D.D. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4181/2/2011 (1722/2011).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1850/2011. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1864/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
