ICCJ. Decizia nr. 1868/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1868/2011
Dosar nr. 424/44/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172/F din 22 noiembrie 2010, a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. în calitate de administrator unic al persoanei vătămate SC P.F. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi, împotriva Rezoluţiei nr. 323/D/P/2009 din data de 13 octombrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi.
A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 323/D/P/2009 din data de 13 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii U.V., D.M. şi M.E. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, precum şi disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de făptuitorii U.V. şi D.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002, precum şi faţă de făptuitorul M.E. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galaţi a reţinut următoarele:
La data de 2 aprilie 2009, numitul U.P., în calitate de administrator unic al persoanei vătămate SC P.F. SRL Galaţi, a formulat o plângere penală adresată prin fax Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva „ofiţerilor U.V. şi D.M." (comisar şef, respectiv inspector principal de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi – Serviciul Investigaţii Fraude), sesizând textual că „aceştia are cunoştinţă de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) de către învinuitul M.E., funcţionar public şi în mod abuziv şi ilegal îl favorizează acoperind falsificarea unor înscrisuri oficiale ce conţineau bani la bugetul de stat. În dosarul cu nr. 5494/P/2008 a invocat termenul de prescripţie pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)".
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi iniţial sub nr. 509/VIII/1/2009, fiind înregistrată apoi în registrul de dosare penale al unităţii respective la data de 26 mai 2009, dispunându-se efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. şi de art. 264 alin. (1) C. pen.
La data de 12 iunie 2009 a fost audiat de către procuror numitul U.P., care a declarat că înţelege să formuleze plângere împotriva celor doi făptuitori susmenţionaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 din Legea nr. 656/2002, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. şi de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., motivat de faptul că, textual „întrucât în dosarul nr. 5494/P/2008 au acoperit documentele fiscale falsificate de învinuitul M.E.C. în perioada anilor 2000- 2004".
De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii U.P. a solicitat „înaintarea cauzeila D.I.I.C.O.T. Galaţi" în vederea efectuării de cercetări faţă de făptuitorii U.V., D.M. şi M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi spălare de bani prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 30/2003 şi de art. 23 din Legea nr. 656/2002, fără însă a preciza în ce ar consta din punct de vedere al situaţiei de fapt infracţiunile respective.
Ca atare, prin ordonanţa nr. 726/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată – Serviciul Teritorial Galaţi, unde a fost înregistrată sub numărul de mai sus.
În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a apreciat că fapta sesizată nu există în realitate.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", cu precizarea expresă că „nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".
Din cuprinsul plângerii penale iniţiale, formulată de persoana vătămată SC P.F. SRL Galaţi prin administrator U.P., s-a solicitat cercetarea făptuitorilor U.V. şi D.M. şi pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de favorizare a infractorului.
De asemenea, din declaraţia numitului U.P. rezultă că acesta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de făptuitorul M.E. precum şi faţă de cei doi lucrători de poliţie judiciară şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, respectiv pentru complicitate la această infracţiune, urmând a se dispune disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor raportat la toate aceste infracţiuni.
Având în vedere că făptuitorii U.V. şi D.M. sunt ofiţeri de poliţie, respectiv subcomisar şi inspector principal în cadrul I.P.J. Galaţi, iar prezumtivele fapte ar fi fost comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu, competenţa materială de soluţionare a acestei cauze revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, modificate prin art. 4 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale.
Pentru acest motiv s-a dispus declinarea competenţei după materie şi după calitatea persoanei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul, în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. civ. la procurorul ierarhic superior care, prin Ordonanţa nr. 19/D/P/2010 din 2 martie 2010 dată de procurorul şef al Serviciului Teritorial Galaţi – D.I.I.C.O.T., a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Nemulţumit de modul în care i-a fost soluţionată plângerea, petentul s-a adresat instanţei de judecată, în condiţiile art. 2781 C. proc. civ., care a apreciat plângerea petentului nefondată, neexistând vreo probă din care să rezulte că intimaţii, în desfăşurarea activităţii lor profesionale, ar fi încălcat în vreun fel legea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petiţionara SC P.F. SRL, fără a învedera criticile adresate acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. civ., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Soluţia dispusă în cauză, de neîncepere a urmăririi penală faţă de făptuitorii U.V., D.M. şi M.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe considerentul că fapta nu există, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., este legală şi temeinică, ca de altfel şi soluţia de disjungere şi declinare a competenţei după materie şi după calitatea persoanei.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, afirmaţiile administratorului SC P.F. neavând nici un suport faptic sau probator, neexistând date cu privire la existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de făptuitori sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit în cadrul căreia fiecare făptuitor să aibă un rol prestabilit.
Faţă de aceste considerente, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul petentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 172/F din 22 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1864/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Penal → |
|---|
