ICCJ. Decizia nr. 185/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 185/2011
Dosar nr. 789/109/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Argeş a constatat că prin încheierea din 07 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosar nr. 1002/89/2007, s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Argeş, numai cu privire la inculpaţii D.M.M., S.I. şi G.I., iar prin încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. 6851/109/2006 s-au reunit cauzele privind dosarul nr. 33B/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Argeş şi dosarul nr. 97/D/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vaslui.
Prin sentinţa penală nr. 5 din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 63/R din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A respins cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpaţii D.M.M., şi S.I.M., la câte:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen.
În baza disp. art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaţilor perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 28 septembrie 2006 până la 29 septembrie 2008.
A condamnat pe inculpata G.I., recidivistă, la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen..
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În baza disp. art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 864 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 76 din 08 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosar nr. 1429/P/2003, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea separată a acestei pedepse; în total a executat 9 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen.
În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 28 septembrie 2006 la zi.
În baza disp. art. 19 din Legea 678/2001 a confiscat de la inculpaţi suma de 36.500 Euro.
A menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 16 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Argeş asupra autoturismului marca „Ford Sierra" proprietatea inculpatei G.I.
A respins acţiunile civile formulate de părţile civile: B.C.D., M.C. şi T.I.
A constatat că partea vătămată K.C. a renunţat la cererea de despăgubiri civile.
A luat act că părţile vătămate B.G.D., D.L.N., S.N.A., C.I., P.G.L. şi G.R.L., nu s-au constituit părţi civile.
În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 500 lei fiecare onorariu avocat oficiu către Baroul de Avocaţi Argeş pentru părţile vătămate, avocat P.D.M. delegaţia nr. 468 din 25 februarie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 5 aprilie 2006, partea vătămată K.C. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că inculpaţii D.M.M., S.I. şi G.I., au exploatat-o sexual în Spania în scopul obţinerii de foloase materiale de pe urma acestei activităţi.
În anul 1998 inculpata G.I. a determinat 6 persoane să practice prostituţia, activitate de pe urma căreia a obţinut foloase materiale, iar prin sentinţa penală nr. 76 din 08 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. 1429/P/2003 a fost condamnată la 3 ani închisoare în cond. art. 861 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen.; sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.
Din anul 2005, deşi a fost condamnată pentru infracţiunea de proxenetism, inculpata G.I., împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, au săvârşit alte infracţiuni de proxenetism şi trafic de persoane, aşa cum vor fi prezentate:
În luna februarie 2006, martorului F.A. îi propune inculpatul S.I.M. să trimită pe concubina sa K.C. în Spania să îngrijească de un copil pentru suma de 1500 EURO lunar; fiind de acord cu propunerea făcută, martorul se prezintă împreună cu partea vătămată la domiciliul inculpatei G.I. unde se afla şi inculpatul Stancu Mihai. Inculpaţii le-au dat părţii vătămate o sumă de bani pentru a-şi obţine paşaportul în regim de urgenţă, iar pe data de 21 februarie 2006 partea vătămată pleacă în Spania, unde este aşteptată de inculpata D.M.M., care o cazează într-un apartament şi îi spune că în realitate trebuie să se prostitueze. Partea vătămată a refuzat acest gen de activitate, dar inculpata a obligat-o să practice prostituţia cu motivarea că trebuie să scoată banii cheltuiţi până în prezent partea vătămată.
Partea vătămată K.C. a întreţinut raporturi sexuale din care a obţinut suma de 500 Euro pe care a ridicat-o inculpata D.M.M., după care i-a spus inculpatei că nu mai poate să practice prostituţia datorită unei intervenţii chirurgicale în urma căreia i-au fost extirpate organele genitale interne. Inculpata a obligat-o pe partea vătămată ameninţând-o cu un cuţit să practice sex oral în scopul de a obţine bani; după 3 săptămâni partea vătămată a reuşit să fugă şi să revină în ţară.
În luna mai 2005, inculpata D.M.M. i-a propus părţii vătămate M.C. să meargă în Spania la cules de căpşuni; partea vătămată a fost de acord iar inculpata s-a ocupat de plata taxelor pentru paşaport, i-a cumpărat haine, i-a vopsit părul; în Spania partea vătămată a fost cazată de inculpată care i-a spus că „patronul cu căpşuni" a dispărut şi ca atare trebuie să meargă „la produs".
Timp de 3 luni partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia în favoarea inculpatei, obţinând pe zi între 100-300 Euro sume pe care de fiecare dată le lua inculpata.
Părţile vătămate nu aveau voie să discute cu membrii familiei despre ceea ce se întâmpla.
În intervalul celor 3 luni cât a stat partea vătămată în Spania, inculpaţii G.I. şi S.I. au venit de câteva ori şi se ocupau de supravegherea „fetelor" în timp ce acestea se aflau „la produs".
Se apreciază că suma produsă prin activitatea părţii vătămate este de 9000 Euro.
Martorul M.G. a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor prin care rezultă că partea vătămată B.G.D., concubina martorului a fost racolată de inculpata G.I., prin promisiuni mincinoase de a merge în Spania la cules de căpşuni, după ce a primit informaţii în acest sens de la martorul C.C., vecinul său.
Inculpata G.I. s-a ocupat de întocmirea actelor de călătorie şi în luna mai 2005, partea vătămată a plecat cu numita D.G.G. şi inculpata D.M.M. în Spania ieşind din ţară la 19 mai 2005.
Potrivit declaraţiilor martorilor, partea vătămată îi comunica prin convorbirile telefonice că este bine, lucrând la cules de căpşuni.
În realitate, partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia, câştigând peste 300 Euro pe zi.
Partea vătămată B.C.D. a aflat de la sora sa, partea vătămată B.G. că aceasta s-ar afla la cules de căpşuni şi câştigă bine şi în raport de aceste informaţii s-a hotărât să meargă în Spania.
Astfel, partea vătămată a căutat-o pe inculpata G.I. care a ajutat-o să obţină paşaportul şi i-a spus că va lucra ca menajeră.
De asemenea, partea vătămată a plecat în Spania şi cu partea vătămată T.I., cărora inculpata G. le-a cumpărat haine, le-a cosmetizat şi le-a spus că vor merge să practice prostituţia; în aceste condiţii partea vătămată B.C. a refuzat să mai plece, însă inculpata G. i-a spus părţii vătămate că datorează suma de 700 Euro pe care a cheltuit-o cu ea şi oricum era însoţită în permanenţă de un membru al familiei inculpatei.
În Spania, partea vătămată a fost cazată de inculpata D. într-un apartament din Barcelona în care mai erau cazate B.G.D., D.G., T.I. şi inculpata.
Inculpata le-a spus că trebuie să scoată minim 200 Euro pe zi din practicarea prostituţiei, iar în acea perioadă aprilie 2005, era sărbătoarea ramadamului şi clienţii de regulă pakistanezi, marocani şi indieni, erau foarte puţini şi drept urmare şi veniturile erau mici.
Inculpata le controla pe părţile vătămate în geantă şi în haine în momentul în care reveneau de pe stradă şi le obliga să sune rudele din ţară să spună că sunt bine.
Se apreciază că suma produsă de partea vătămată este de 20.000 Euro.
Partea vătămată T.I. a fost determinată prin promisiuni mincinoase de inculpata G.I. să plece împreună cu partea vătămată B.C., fiind cazată de inculpata D.M.M., după care a fost determinată să practice prostituţia, chiar şi în zilele în care se afla la ciclu menstrual. A lucrat pentru inculpată 3 săptămâni, perioadă în care a produs 7000 Euro.
Partea vătămată D.L.N. a fost racolată de inculpatele D.M.M. şi G.I. care i-au promis că o vor duce în Spania unde va câştiga bani buni, sens în care cele două i-au stabilit o convorbire telefonică cu o femeie care a afirmat că lucrează în Spania, are salariul mare şi o duce foarte bine.
Deoarece partea vătămată a fost de acord cu plecarea în Spania, inculpatele s-au ocupat de procurarea paşaportului, urmând ca pe data de 27 ianuarie 2006 să plece în Spania.
Martorul C.M., prietenul părţii vătămate a aflat despre faptul că cei trei inculpaţi urmau să o transporte în Spania să practice prostituţia şi a reuşit să împiedice plecarea părţii vătămate, făcând apel la organele de poliţie.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare la inculpata G.I. au fost găsite formulate Money Gram de expediere a unor sume de bani pe numele acesteia şi actele de identitate ale părţilor vătămate S.N.A. şi C.I., care urmau să plece în Spania să practice prostituţia fiind cazate de inculpaţi. Ulterior cele două părţi vătămate au mers de bună voie în Spania, asupra acestora neexercitându-se nici o formă de constrângere.
Părţile vătămate P.G.L. şi G.R. au fost recrutate de C.L. care le-a transportat în Mun. Piteşti unde au fost vândute inculpaţilor S.I. şi G.I. care la rândul lor le-au transportat în Spania împreună cu inculpata D.M.M.
În Spania cele două părţi vătămate au fost exploatate sexual în perioada mai – octombrie 2005 folosindu-se violenţe şi ameninţări.
În drept, faptele inculpaţilor D.M.M., S.I. şi G.I., care în perioada mai 2005 – februarie 2006, au racolat, transportat şi cazat în Spania, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe părţile vătămate K.C., B.G.D., B.C., T.I., M.C., D.L.N., P.G.L. şi G.R.L., folosind acte de violenţă şi înşelăciune, în scopul exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Potrivit deciziei nr. XLIX din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, traficul de persoane comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp constituie o infracţiune unică în formă continuată iar nu mai multe infracţiuni în concurs.
Nu poate fi reţinută apărarea inculpaţilor în sensul că fapta acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., deoarece potrivit deciziei nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dispoziţiile art. 329 C. pen. apără bunele moravuri, iar săvârşirea faptei cu violenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoană şi nu de proxenetism.
În drept, fapta celor trei inculpaţi de a determina pe părţile vătămate S.N.A. şi C.I. la practicarea prostituţiei în scopul obţinerii de foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Apreciază instanţa de fond că nu se poate fi reţinută susţinerea procurorului în sensul că această infracţiune întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane deoarece fapta a fost săvârşită cu acordul părţilor vătămate, fără a se încălca dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, ci bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă în sensul decizie nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Faţă de cele reţinute s-a constatat că prin încheierea din 07 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosar nr. 1002/89/2007, s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Argeş, numai cu privire la inculpaţii D.M.M., S.I. şi G.I., iar prin încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. 6851/109/2006 s-au reunit cauzele privind dosarul nr. 33B/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Argeş şi dosarul nr. 97/D/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vaslui. Prin sentinţa penală nr. 5 din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 63/R din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Reţine instanţa de fond că se impune respingerea cererilor inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. şi ped. de art.12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de fond a dispus condamnarea pe inculpaţii D.M.M. şi S.I.M., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs, iar pe inculpata G.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., fapte aflate în concurs. S-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prin sentinţa penală nr. 76 din 08 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptul că cei trei inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, inculpata G.I., fiind chiar recidivistă în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M.
Parchetul a criticat soluţia pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra luării ori revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin Decizia penală nr. 50/R din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.
Toţi inculpaţii au criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 43/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M., împotriva sentinţei penale nr. 115 din 2 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 789/109/2009.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatei G.I , în prezent aflată în Penitenciarul Colibaşi.
A dedus detenţia preventivă la zi.
A obligat pe inculpata G.I. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpaţii D.M.M. şi S.I.M., la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu privire la apelul parchetului, reţine instanţa de apel că este nefondat, cât timp măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a fost luată pe parcursul judecăţii, măsură ce durează până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Legea procesual penală nu prevede posibilitatea prelungirii acestei măsuri preventive neprivative de libertate aşa încât, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul parchetului.
Faţă de apelurile declarate de inculpaţi reţine instanţa de apel că nu sunt întemeiate, pedepsele aplicate de prima instanţă realizând un echilibru între gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M.
În recursurile lor, inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M. au criticat Decizia atacată pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor, solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus, urmând a se da eficienţă mai mare circumstanţelor personale. De asemenea, au solicitat aplicarea disp. art. 861 C. pen. şi anume, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Inculpata G.I., de asemenea, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, orientat spre minimul prevăzut de lege.
În susţinerea recursurilor, inculpaţii invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedepse greşit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, dând o încadrare juridică corespunzătoare, faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în mod corect stabilind instanţa de fond că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar a făcut o analiză judicioasă a întregului ansamblu probator reţinând că inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M., în perioada mai 2005 – februarie 2006 au racolat, transportat şi cazat în Spania pe părţile vătămate K.C., B.G.D., B.C.M., T.I., M.C., D.L.N., P.G.L. şi G.R.L., folosind acte de violenţă şi înşelăciune în scopul exploatării sexuale.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că faptele comise de inculpaţi în privinţa acestor părţi vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Potrivit acestor dispoziţii legale, constituie infracţiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Aşa cum se poate observa, legiuitorul a reglementat mai multe modalităţi alternative de realizare a laturii obiective a acestei infracţiuni care, fără a se exclude una pe cealaltă, oricare dintre ele poate reprezenta elementul material al infracţiunii de trafic de persoane.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, inculpaţii inducând în eroare părţile vătămate în sensul oferirii unor locuri de muncă bine retribuite în Spania, în domeniul agriculturii sau menaj, sau creşterea unor copii în familii de spanioli au recrutat părţile vătămate, le-au transportat în Spania şi le-au cazat după care, prin ameninţări şi violenţe le-au determinat să practice prostituţia, ei încasând toţi banii pe care îi obţineau de-a lungul unei zile, aceste activităţi realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Faţă de părţile vătămate C.I. şi S.N.A., care au declarat că au fost de acord să meargă în Spania, iar inculpaţii nu au executat nicio formă de constrângere, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, reţine Înalta Curte că instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare juridică a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), realizând o proporţionalitate între cuantumul pedepselor şi gradul de pericol social ridicat al faptelor comise şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Este adevărat că inculpaţii D.M.M. şi S.I.M. sunt la primul conflict cu legea penală însă aceste circumstanţe nu pot determina aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus fără a avea în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv modul în care le-au obligat pe victime să întreţină relaţii sexuale cu scopul vădit de a obţine în mod ilicit sume de bani.
Inculpaţii făceau „ tranzacţii" cu privire la părţile vătămate „cumpărându-le" cu diverse sume de bani, aşa cum s-a întâmplat în cazul părţilor vătămate P.G.L. şi G.R.L., pe care „le-au cumpărat" de la C.L. după care le-au transportat în Spania şi le-au obligat să se prostitueze.
Motivele ce i-au determinat pe inculpaţi să comită astfel de fapte în scopul de a obţine bani prin obligarea părţilor vătămate să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, fiind ameninţate şi lovite în acest sens şi chiar obligate să întreţină relaţii sexuale chiar şi în zilele în care se aflau la ciclu menstrual sunt împrejurări care justifică pedepsele aplicate de instanţa de fond.
Cu privire la inculpata G.I. reţine Înalta Curte, că pedeapsa aplicată acesteia a fost bine dozată, având în vedere că a comis faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.76 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Argeş.
Inculpata G.I. a beneficiat de disp. art. 861 C. pen. pentru această pedeapsă şi, întrucât faptele din cauza dedusă judecăţii au fost comise în termenul de încercare stabilit conform art. 862 C. pen., instanţa de fond a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Este foarte important de remarcat că inculpata G.I. a fost condamnată anterior tot pentru fapte de acelaşi gen şi, deşi i s-a acordat o şansă să beneficieze de suspendarea executării pedepsei ea a continuat să comită fapte penale de acelaşi gen, împrejurare ce conduce la concluzia că nu există elemente în cauză care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpaţii au comise mai multe acte materiale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dând dovadă de perseverenţă infracţională, toate considerentele arătate justificând menţinerea pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
De altfel, aplicarea disp. art. 861 C. pen., solicitată de inculpaţii D.M.M. şi S.I.M., ar fi fost incidente numai în cazul reducerii pedepselor până la limita de 3 ani însă Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt just dozate şi în măsură să asigure scopul educativ şi coercitiv al pedepsei în conformitate cu disp. art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei G.I. prevenţia de la 28 septembrie 2006 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.I., D.M.M. şi S.I.M. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei G.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2006 la 21 ianuarie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi D.M.M. şi S.I.M. la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta inculpată G.I. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2011. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1850/2011. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
