ICCJ. Decizia nr. 1872/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1872/2011
Dosar nr. 1350/59/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/PI din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 190/P/2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea formulată, petentul F.N.I. a reclamat faptul că nu i s-a permis participarea la serviciul religios desfăşurat în Penitenciar în datele de 27-28 martie 2010, 15-16 aprilie 2010, 22-23 aprilie 2010.
Prin rezoluţia din 10 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara dată în dosarul nr. 190/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. – ofiţer din cadrul Penitenciarului Timişoara sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen. şi faţă de magistratul judecător C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 19 noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din dosarul nr. 1193/II/2/2010 s-a respins plângerea formulată de către petent.
Instanţa, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, a constatat că petentul s-a numărat printre persoanele care au participat la programul de educaţie moral creştină susţinut de C.C.A., iar selectarea persoanelor care urmau să participe la serviciul religios din 27 martie – 28 martie 2010 s-a realizat la 25 martie 2010, când petentul nu era prezent în penitenciar.
De asemenea, s-a considerat că magistratul C.M. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât soluţionarea cauzei de către aceasta s-a făcut pe baza probelor administrate la dosar, petentul având posibilitatea să formuleze căi de atac.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petentul F.N.I. fără a învedera criticile hotărârii atacate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petentului sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 10 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din această lege „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". per a contrario, hotărârilor pronunţate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispoziţiile noii legi, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac.
Sub acest ultim aspect, din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) şi alin. (13) ale art. 2781 C. proc. pen. au fost modificate în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentinţa recurată a fost pronunţată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunţată de judecător în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este definitivă, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constata că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva sentinţei penale nr. 35/PI din 10 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1876/2011. Penal → |
|---|
