ICCJ. Decizia nr. 1876/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1876/2011
Dosar nr. 49555/3/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 935/F din 10 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.F.D., împotriva sentinţei penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 49555/3/2010 la data de 14 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a arătat că a fost condamnat, fără să existe probe de vinovăţie împotriva sa, iar declaraţiile care l-au incriminat au fost date de numitul B.F.V. sub constrângere.
Prin referatul întocmit de către procurorul din cadrul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
În concluziile depuse la dosar, a arătat că prin sentinţa penală nr. 379 din 8 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5784/3/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.F.D., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi a art. 37 lit. a) C. pen.
Această pedeapsă a fost contopită în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 şi art. 35 C. pen. cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1319/2006 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani.
S-a reţinut în sarcina inculpatului B.F.D. că i-a cerut numitului B.F.V. să-i aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deţinut, cantitatea de 3,61 grame heroină.
Prin Decizia penală nr. 142 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin Decizia penală nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul acestuia ca nefondat.
Astfel, în referat s-a arătat că cererea petentului este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care reglementează în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În motivarea sa, petentul nu a putut indica fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, ci şi-a menţinut atitudinea de nerecunoaştere a săvârşirii faptei, criticile acestuia referindu-se la greşita apreciere a probelor. Aceste critici nu se încadrează însă în niciunul din cazurile de revizuire, putând fi invocate în căile de atac, apel şi respectiv recurs.
În vederea soluţionării cauzei, la dosar a fost ataşată copia sentinţei a cărei revizuire se solicită cu menţiunea că prin Decizia penală nr. 142 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 583 din 10 noiembrie 2009 pentru o pedeapsă de 15 ani închisoare.
Sentinţa penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3646 din 06 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a constatat următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 379 din 08 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5784/3/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.F.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
A fost contopită această pedeapsă, în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 şi art. 35 C. pen., cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1319/2006 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.F.D. i-a cerut numitului B.F.V. să-i aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deţinut, cantitatea de 3,61 grame heroină.
Pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, tribunalul a apreciat că trebuie ca motivele invocate de revizuient să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentinţe penale, prevăzute în mod expres şi limitativ în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Analizând motivele invocate de revizuient în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în nici unul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, aspectele invocate de către revizuientul condamnat în susţinerea cererii de revizuire, respectiv o reapreciere sau o prelungire a probatoriului, nu se încadrează în cazul prevăzut în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, nu constituie fapte şi împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au soluţionat în fond şi în căile de atac cauza a cărei revizuire se cere, iar, pe de altă parte, aceste aspecte nu sunt de natură a pune în evidenţă netemeinicia hotărârii de condamnare.
Constatând că motivele de revizuire invocate în cauză nu se circumscriu nici celorlalte cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.F.D.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel revizuientul B.F.D., solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat, apreciind ca îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., revizuientul susţinând că drogurile nu-i aparţineau, fiind ale nepotului său, B.F.V.
Ca urmare a admiterii apelului, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 8/A din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 935/F din 10 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligat revizuientul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că revizuientul urmăreşte readministrarea probatoriului, urmând să dovedească lipsa sa de vinovăţie sau să obţină o reducere de pedeapsă, aspectele invocate de acesta necircumscriindu-se motivelor enunţate în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul B.F.D., solicitând casarea hotărârilor, întrucât probele existente la dosar nu au fost analizate, pedeapsa aplicată fiind exagerată, iar martorii audiaţi nu au fost sinceri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac, are rolul de a constata şi înlătura erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Petentul, în cererea sa, a solicitat reevaluarea probatoriului administrat şi completarea acestuia, fără a învedera probe noi ori fără a susţine şi dovedi existenţa săvârşirii unei infracţiuni de mărturie mincinoasă, urmând a obţine constatarea lipsei sale de vinovăţie sau reducerea pedepsei definitiv aplicate.
Din conţinutul sentinţei penale nr. 379/F din 8 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5784/3/2009, prin care revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interdicţia drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art.25 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., Curtea a reţinut următoarele:
La data de 21 septembrie 2008, Penitenciarul Bucureşti Rahova a sesizat faptul că în aceeaşi zi, în jurul orelor 1430, 1a sediul penitenciarului s-a prezentat inculpatul B.F.V., pentru a beneficia de vizită cu deţinutul C.V.A.D.. În acest context, la controlul efectuat asupra inculpatului s-a descoperit în mâna stângă a acestuia o punguţă cu diametrul de cca 4 cm, sigilată la un capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.
Fiind sesizate organele de politie, aceştia au supus expertizării substanţa găsită, constatându-se ca probă cantitatea de 3,61 gr conţine heroină.
În faza de urmărire penală, inculpatul B.F.V. a precizat că unchiul său, respectiv inculpatul B.F.D. – deţinut la acea dată în Penitenciarul Rahova, aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea – i-a solicitat telefonic să se întâlnească cu concubina unui coleg de celulă pentru a lua un pacheţel ce conţinea droguri şi pe care urma să îl introducă în penitenciar, cu ocazia vizitei sale. A rezultat, totodată, din aceeaşi declaraţie că inculpatul B.F.D. i-a solicitat ca acest pacheţel, conţinând droguri, să îl remită deţinutului C.V.A.D.
În faza de judecată, inculpatul a revenit asupra acestor declaraţii, susţinând că ar fi fost presat de procuror să declare în acest sens, fiind totodată ameninţat de lucrătorii de poliţie.
Această susţinere a inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră, fiind considerată evidentă încercarea de a diminua sau înlătura răspunderea sa penală, nefăcând nici o dovadă a presiunilor pretins exercitate asupra sa. Mai mult decât atât, martorul C.V. a precizat că în mai multe ocazii a fost rugat de B.F.D. să iasă la vizite cu rudele sale şi el s-a conformat. În ziua respectivă a confirmat că a fost solicitat la vizită de B.F.V.
Inculpatul B.F.D. nu a recunoscut fapta comisă, susţinând că la rugămintea unui deţinut cunoscut sub porecla de „D." l-ar fi sunat pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu concubina acestuia, pentru a-i aduce un pachet cu droguri. Această afirmaţie a fost consemnată într-o declaraţie olografă susţinută în faţa organelor de cercetare penală pentru ca, ulterior, în faţa procurorului, dar şi în faţa instanţei de judecată să revină asupra poziţiei sale.
S-a apreciat ca nesinceră conduita inculpatului B.D.F., fiind contrazisă de celelalte probatorii administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului B.F.V. şi a martorului C.V.A.D.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.F.V., care la data de 29 septembrie 2008, s-a prezentat la Penitenciarul Rahova, deţinând cantitatea de 3,61 grame heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului B.F.D., care i-a cerut inculpatului B.F.V. sa îi aducă la Penitenciarul Rahova, unde era deţinut, cantitatea de 3,61 grame heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, conduita procesuală nesinceră, dar şi împrejurarea ca ambii inculpaţi erau recidivişti în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în cauza fiind incidente şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 34 si art. 35 C. pen., inculpatul B.F.V. având un rest de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2006, iar inculpatul B.F.D. se afla in executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1319/2006 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri de condamnare ce a avut la bază şi probatoriile enumerate în cererea de revizuire, au fost exercitate căi de atac, instanţele de control judiciar verificând aspectele de fapt şi de drept contestate.
Astfel, ceea ce învederează revizuientul nu reprezintă fapte probatorii noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci se tinde la o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi chiar la o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. De asemenea, nu s-a făcut dovada săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Faţă de aceste considerente, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar calea de atac ca nefondată, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1872/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1879/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
