ICCJ. Decizia nr. 1912/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1912/2011
Dosar nr.5253.1/30/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 504 PI din 1 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5253.1/30/2010, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N., la 14 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 66 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 18 martie 2010 până la zi.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat un cuţit tip briceag cu prăselele de culoare roşie, în lungime totală de 21 cm, iar lungimea lamei de 10 cm şi lăţimea lamei de 1,8 cm ce are pe lamă sigla STAINLESS; un cuţit tip briceag cu prăselele de culoare maro, în lungime totală de 19 cm, lungimea lamei de 9 cm, lăţime a lamei de 2,2 cm ce are pe lamă inscripţia USASA STAINLESS STEEL, prevăzut cu agăţătoare, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiş.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea următoarelor bunuri: o bucată faţă de plapumă de culoare crem cu motive florale; o căciulă din material textil de culoare neagră; fragmente de lână decupate prin tăiere de pe un cojoc de cioban; un pulover din material textil de culoare maro cu dungi albastre; o pereche de pantaloni de camuflaj de culoare verde cu curea maro; giacă din piele de culoare vişinie deteriorată; giacă din material de fâş de culoare gri deteriorată; un pulover din material textil de culoare albastru cu dungi albe, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiş.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 6000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de 1244 lei reprezentând costul operaţiunilor medico legale se varsă în contul IML RO06TREZ6215009XXX000389 Trezoreria Municipiului Timişoara; s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorar avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 199/P/2010 din data de 23 iunie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 28 iunie 2010 sub număr unic de dosar 5253.1/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 10/11 martie 2010, l-a agresat cu un cuţit pe numitul G.P., provocându-i leziuni ce au condus la decesul victimei.
În probaţiune a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 199/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, s-a luat declaraţie inculpatului, s-au audiat martorii R.I.L. şi S.M.F. şi s-au administrat probe cu înscrisuri.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În luna iulie 2009, numitul R.I.L., proprietar de oi, a angajat ca cioban pe G.P., astfel că acesta stătea într-o rulotă la stâna acestuia, situată pe fostul izlaz al comunei Sacosu Turcesc, pe partea stângă a ieşirii din comună spre satul Icloda, la aproximativ 500 m distanţă de DC 154. Numitul R.I.L. îi cumpăra ciobanului mâncare şi ţigări, recompensându-l uneori cu sume mici de bani.
Anterior datei de 11 martie 2010, numitul R.I.L. a mai angajat ca cioban pe D.N., care urma să stea în altă încăpere din acea rulotă. Inculpatul D.N. a mai lucrat în această meserie în zonă, la martorul B.N., astfel că cei doi ciobani se cunoşteau, uneori mai consumau împreună băuturi alcoolice pe care le cumpărau din sat. Proprietarul stânei (numitul R.I.L.) le-a cumpărat inclusiv bricegele pe care aceştia le foloseau la diferite activităţi în meserie, bricege destul de asemănătoare.
În data de 10 martie 2010, martorul R.I.L., care îi furnizase lui G. şi un telefon mobil, pentru a supraveghea cele ce se întâmplă la stână, l-a sunat pe acesta în jurul orelor 20oo-203o, acesta i-a răspuns, asigurându-l pe proprietar că la stână totul e în regulă.
A doua zi, în jurul orelor 6oo-7oo, R.I.L. l-a sunat pe G., de mai multe ori, acesta nu a răspuns, fapt pentru care, a venit din Timişoara până la Sacoşu Turcesc şi apoi, a luat-o peste câmp la stână. Acolo, văzând oile în ţarc, a crezut că ciobanii s-au îmbătat şi nu s-au trezit încă. A urcat în rulota unde stăteau ciobanii, unde l-a găsit pe G., în încăperea sa, într-o poziţie prăbuşită, transversal pe pat, sprijinit cu spatele de peretele rulotei şi cu picioarele pe podea, având capul lăsat pe piept. Atunci martorul s-a speriat şi părăsind rulota a anunţat poliţia, care a venit la faţa locului urmată fiind de salvare.
Medicii au constata că G.P. era decedat, prezentând o mare plagă tăiată în zona gâtului.
Între timp, către stână se îndrepta martorul B.M.P., intrigat de agitaţia din zonă şi de prezenţa maşinii de poliţie. Acest martor a observat la o oarecare distanţă de stână, lângă un canal din apropiere, un cojoc tipic de cioban (şubă) aşezat pe jos, pe el aflându-se un bărbat, astfel că a anunţat poliţia. În locul respectiv a fost găsit inculpatul D.N. cu o rană mare la gât, în condiţie critică, fiind dus imediat la spital pentru a i se acorda îngrijiri.
Lângă inculpat au fost găsite două bricege, unul deschis lângă capul inculpatului, ce era culcat când a fost găsit şi unul închis, la picioarele inculpatului. Martorul R.I.L. a identificat bricegele în cauză, arătând că cel de la capul inculpatului este briceagul victimei, celălalt fiind cel al inculpatului. Briceagul deschis era acoperit cu o substanţă brun roşcată ce părea a fi de sânge.
În momentul stabilizării stării fizice a inculpatului D.N., acesta a declarat că după ce el şi P. (victima) au băut, în seara zilei de 10 martie 2010, au început să mănânce. P. a început să-l întărite, lovindu-l peste ceafă. Inculpatul, care mânca în camera lui P., cu briceagul victimei, a lovit enervat cu cuţitul în direcţia lui P., care a căzut pe pat. Inculpatul a examinat victima sumar, pe când acesta horcăia, s-a speriat şi schimbându-şi hainele în cămăruţa sa, şi-a luat şuba ciobănească, sticla de băutură şi cele două bricege şi s-a îndepărtat de rulotă, aşezându-se pe malul canalului din apropiere, la cca. 100 m, unde a fost ulterior găsit de către organele de poliţie. În timp ce se afla în acel loc, la un moment dat, speriat de coincidenţele faptei sale, inculpatul şi-a tăiat gâtul cu briceagul său, iar pe cel al lui P. l-a aruncat în nişte tufe (care erau poziţionate chiar lângă capul său).
Victima G.P. a fost transportată pentru autopsie.
Din raportul medico-legal de autopsie a reieşit că decesul victimei s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive hemoragiei interne survenite ca urmare a plăgii tăiate latero-cervicale pe partea stângă, cu secţiune de venă jugulară şi carotidă, produsă pentru acţiunea unui corp tăietor înţepător. Grupa de sânge a victimei era 0, iar decesul a putut proveni din data de 11 martie 2010.
În raportul medico legal de necropsie nr. 135/A3 din 12 martie 2010 au fost evidenţiate următoarele concluzii: moartea numitului G.P. a fost de natură violentă; ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii şi circulatorii acute, consecutive hemoragiei externe masive, ca urmare a plăgii tăiate latero-cervicale de partea stângă, cu secţiune de venă jugulară şi arteră carotidă, plata latero-cervicală de partea stângă s-a putut produce prin acţiunea unui corp înţepător – tăietor, iar infiltratul hemoragic epicranian s-a putut produce prin lovire cu şi sau de corpuri/planuri dure, în condiţiile ce vor fi stabilite de anchetă; grupa sanguină a victimei este O, moartea poate data din 11 martie 2010.
Din raportul de constatare medico-legal nr. 815 din 18 martie 2010 privind leziunile inculpatului a reieşit că acesta a suferit o plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară de aproximativ 10-12 cm., provocată cu un instrument tăietor înţepător, având aspect de leziune autoprovocată.
Pe briceag s-a găsit sânge uman, în cantităţi insuficiente pentru determinarea grupei sanguine. Pe diverse obiecte ridicate din locul de unde a fost găsit inculpatul, a fost găsit sânge uman, în general grupa A (a inculpatului). Pe obiectele ridicate din rulotă, a fost găsit de asemenea, sânge uman, grupa A, şi la faţa locului a fost găsit sânge uman, prelevat insuficient însă pentru determinarea grupei sanguine sau cu markeri antigenici distruşi.
Inculpatul D.N. a recunoscut că el a fost cel care a suprimat viaţa victimei G.P., iar la reconstituirea efectuată în cauză a arătat derularea faptelor şi traseul parcurs. Inculpatul nu posedă antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor a fost sincer şi cooperant, recunoscând şi regretând fapta. În apărare, inculpatul a susţinut că a fost provocat de către victima G.P. în sensul că aceasta îl tachina şi chiar în momentele anterioare comiterii faptei victima l-a lovit cu pumnul după cap şi l-a înjurat (pentru că el – inculpatul, i-a spus proprietarului la telefon că este şicanat de G.), iar inculpatul s-a speriat şi a reacţionat lovindu-l cu briceagul pe victimă.
În raport de probele mai sus indicate, prima instanţă a apreciază că moartea violentă a victimei G.P. se datorează loviturii aplicate de inculpat urmate de căderea victimei, reţinând ca fiind concludente în acest sens declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală şi judecată, în care a recunoscut fapta şi a indicat detaliat împrejurările şi modul de săvârşire a faptei, coroborate cu declaraţiile martorilor R.I.L. şi S.M.F., date în faza de urmărire penală şi judecată, precum şi cu declaraţia martorului B.M.P., dată în faza de urmărire penală.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului privind împrejurarea că a fost provocat de atitudinea victimei care obişnuia să-l şicaneze şi chiar l-a lovit cu pumnul după cap, s-a reţinut că o asemenea atitudine a victimei de a-l şicana pe inculpat (conform susţinerilor inculpatului confirmate de declaraţia martorului R.I.L.), nu poate constitui un act de provocare de natură să-i producă inculpatului o stare puternică de tulburare sau emoţie în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se justifică reţinerea acestei circumstanţe atenuante.
Fapta inculpatului D.N. de a-l lovi pe partea vătămată G.P. cu un cuţit în zona gâtului, suprimându-i viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la urmărirea penală şi în faza de judecată a recunoscut fapta.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost comisă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al unei astfel de fapte violente şi persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, precum şi poziţia sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru fapta de omor comisă, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului preventiv educativ a pedepsei.
Nu a putut fi reţinută lipsa antecedentelor penale ca şi argument pentru acordarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât faţă de gravitatea deosebită a faptei inculpatului şi de consecinţele acestei fapte de suprimare a vieţii victimei, nu se justifică reţinerea ca şi circumstanţă atenuantă a acestei împrejurări cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, astfel că, această împrejurare a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei, în sensul stabilirii în concret a pedepsei de 14 ani închisoare, între limitele minimă de 10 ani şi maximă de 20 de ani, prevăzute de lege.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de spitalizare, s-a reţinut că acestea îl privesc pe inculpatul D.N., fiind ocazionate de spitalizarea acestuia ca urmare a leziunilor pe care şi le-a provocat singur, astfel că nu fac obiectul prezentei cauze în condiţiile în care nu au fost ocazionate de îngrijirile ori tratamentele medicale acordate victimei G.P.
B. Împotriva sentinţei penale nr. 504/PI din 1 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5253.1/30/2010 a declarat apel, în termenul legal, inculpatul D.N., apel înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 10 decembrie 2010.
Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, fiind susţinut oral, motivele vizând, în esenţă, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 18/A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinându-se arestarea preventivă a acestuia.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând, în esenţă, reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum în mod corect au apreciat instanţa de fond şi cea de apel, deoarece aceasta presupune comiterea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o conduită ce se circumscrie provocării din partea persoanei vătămate; or, acţiunea victimei, astfel cum este descrisă chiar de inculpat - injurii şi un pumn după ceafă -, survenită pe fondul consumului de alcool, nu poate avea valenţa circumstanţei atenuante a scuzei provocării, nefiind de natură a provoca o puternică tulburare inculpatului care, în mod obişnuit, consuma băuturi alcoolice împreună cu victima şi era obişnuit cu manifestările acesteia în stare de ebrietate.
Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune nici reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penală invocată de inculpat nu echivalează cu o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, iar pe de altă parte, atitudinea de recunoaştere a faptei nu atrage automat reţinerea circumstanţei atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei, aşa cum este cazul în speţă, pedeapsa fiind orientată către minimul social prevăzut de lege.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, astfel cum au fost ele invocate inclusiv în motivele de recurs. Prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 14 ani închisoare, a fost just dimensionată şi este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul D.N. privind greşita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 14 ani închisoare, asigură realizarea funcţiilor educativă şi de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2010 la 11 noiembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1910/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1916/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
