ICCJ. Decizia nr. 192/2011. Penal. Nerespectarea obligaţiilor de a nu transmite informaţii privind operaţiuni ce intră sub incidenţa Legii 656/2002 (Legea 656/2002 art. 24). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 192/2011
Dosar nr. 7383/1/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7388/1/2010, inculpatul Y.A. a formulat în baza art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestaţia în anulare împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei, petentul a învederat că instanţa de recurs a pronunţat Decizia nr. 2504 din 4 mai 2010, dar fără a-l asculta, fiind obligată la acest lucru conform disp. art. 38515 alin. (1)1 C. proc. pen.
Mai mult, pe parcursul desfăşurării procesului penal, toate actele i-au fost prezentate în limba română, deşi avea nevoie de un translator, deoarece nu stăpâneşte limba română. Practic lipsa interpretului, echivalează cu o lipsă de ascultare a inculpatului prezent la şedinţa de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând pe fond, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Y.A. o consideră neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin sentinţa penală nr. 705 din 13 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3994/3/2005, s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul Y.A. din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) şi art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), in art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul Y.A. la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 7 ani.
În baza art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 7 ani.
În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul Y.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durată de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. c) C. pen.
În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea în Siria a inculpatului Y.A.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.
În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durată de 7 ani.
În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii Y.A., D.G. şi A.M.A., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL, cu sediul în Jud. Ilfov si SC F.I. SRL, la plata a 1.149.827.417 ROL, în favoarea părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - ANAF, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, proprii sau în coproprietate, aparţinând inculpaţilor Y.A., D.G. şi A.M.A., precum şi părţilor responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL până la concurenţa sumei de 1.500.000.000 ROL în favoarea părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - ANAF.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, inculpatul A.M.A. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, la plata a câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Au fost respinse cererile formulate de experţii D.B., L.C. şi B.D.D. de suplimentare a onorariului de expertiză.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriile nr. 319/P/2003 şi nr. 65/P/2003 au fost trimişi în judecată inculpaţii H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Z.J., F.Z., A.A. s.a., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, art. 293 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., disjungându-se cercetările pentru inculpatul Y.A.
S-a mai reţinut că o parte din membrii grupării infracţionale aveau sarcina de a înfiinţa societăţi comerciale fantomă prin folosirea în faţa autorităţilor a documentelor de identitate false. După înfiinţare, aceste societăţi erau administrate în fapt şi de către inculpatul Y.A.
Inculpaţii menţionaţi anterior au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Aşa cum se retine prin sentinţa sus-amintită, inculpaţii K.A.Y. şi H.M.A., au acţionat prin folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei inculpatului K. pe paşaportul unei alte persoane, F.S.
Inculpatul K.A.Y., sub diferite identităţi, a înfiinţat mai multe societăţi comerciale, printre care şi societăţile SC G.I. SRL si SC T.C. SRL. (a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1661/2004 a TB definitivă prin Decizia 4453/2005 a I.C.C.J.).
Condamnatul K.A.Y. s-a folosit de identitatea falsă de S.F. pentru a înfiinţa SC G.I. SRL, fiind arestat preventiv în 10 octombrie 2003. Acest aspect nu a împiedicat desfăşurarea operaţiunilor prin societatea pe care o administrase şi nici retragerile de bani, pentru simplul motiv că administratorul de fapt era inculpatul A.M.A., inculpat în cauza de faţă.
Organele de poliţie au procedat la un filaj şi la oprirea în trafic a inculpatului care tocmai ieşise din E.B., sucursala Voluntari, în autoturismul său găsindu-se facturi în alb, ştampilate cu impresiunea SC G.I. SRL şi a altor societăţi constituite cu acte false de condamnatul K.A.Y.
Şi autoturismul inculpatului Y.A. a fost verificat, iar în interiorul său au fost găsite ştampilele societăţilor SC G.I. SRL, SC S.G. SRL, SC A.S. SRL, SC M. SRL, SC F.&Z. SRL, SC Z.K. SRL, precum şi facturi, cecuri în alb, toate cu impresiunile altor societăţi comerciale.
Prin verificarea încrucişată la SC E.B., sucursala Voluntari, şi la birourile unor notari publici şi la Autoritatea pentru Străini, s-a constatat că la banca sus-amintită aveau deschise conturi şi desfăşurau activităţi comerciale următoarele societăţi comerciale:
SC A.S.I. SRL, respectiv aceeaşi societate comercială ale cărei ştampile au fost găsite în posesia inculpatului Y.A. Deschiderea de cont a fost operată pe numele persoanei N.F., cu utilizarea unei procuri false.
SC M.I. SRL, deschidere de cont efectuată pe numele unei terţe persoane prin utilizare de procură falsă şi legitimaţie provizorie de şedere falsă.
SC Z.K. SRL cu utilizare de procură falsă;
SC F. & Z.C. SRL cu utilizarea unei legitimaţii de şedere provizorie falsă.
SC G.I. SRL deschidere de cont realizată (ca şi societatea însăşi) pe baza unui paşaport falsificat.
În afară de aceste societăţi ale căror ştampile s-au găsit asupra inculpatului Y.A., au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe baza de acte false, privitor la următoarele societăţi: SC S.G.I. SRL, SC T.C. SRL, SC I.E.D. SRL, SC M.I. SRL, SC M.K.S.I.G. SRL, SC S.I. SRL.
De reţinut şi că semnătura autorizată la SC E.B. pentru SC F. & Z. SRL, prin împuternicit T.E., este aceeaşi cu cea a persoanei care a deschis conturile pentru SC T.C.I. SRL şi SC G. SRL după cum rezultă din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit în cauză.
Tribunalul a constatat că prin societăţile administrate de facto de către inculpatul Y.A. se efectuau transferuri externe de valută, sumele depăşind 3 milioane dolari SUA. Din raportul de supraveghere întocmit de BNR nr. VIII/1/MP/7448 din 21 iunie 2004 (fila 407 dos. urm. pen. vol. 3), rezultă că plăţile au fost efectuate către aceleaşi firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, sub formă de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente care să ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri plăţile externe s-au efectuat către bănci din jurisdicţii necooperante sau care nu au reglementari adecvate în domeniul prevenirii şi spălării banilor, respectiv Indonezia, Cipru, Dubai, Hong Kong.
Inculpatul Y.A. a deschis mai multe circuite financiare fictive prin intermediul societăţilor constituite cu acte false pe care le administra în fapt, cu societăţi administrate de alţi doi coinculpati din cauza, respectiv numiţii A.M.A. şi I.B.R.
Aceştia din urmă au avut o participaţie mult mai mică în cadrul grupului infracţional, urmărind doar să-şi justifice mărfurile cumpărate fără documente legale şi pe care le comercializau.
S-a constatat că schema infracţională era relativ simplă, deşi implica mai mulţi paşi şi o încredere majoră între membri grupului infracţional.
Potrivit declaraţiei dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm. pen. vol. 1), inculpatul M.A.M. a precizat cu exactitate că a fost racolat de către inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul firmelor fantomă, în schimbul unui comision. Totodată, a detaliat asupra mecanismului infracţional descris anterior, care schematic prezentat, consta în cumpărarea de mărfuri de la engrosişti fără documente justificative de către M.A., revânzarea la clienţi de încredere (vechi, după cum îi numeşte inculpatul), obţinerea de facturi justificative de la firmele fantomă ale lui A., efectuarea de plaţi către acestea, scoaterea banilor de către A. şi restituirea lor lui M.A. în schimbul unui comision de 2%.
Inculpatul Y.A. a procedat în mod similar şi în ceea ce priveşte raporturile cu coinculpatul I.B.R.
Şi acesta din urmă a profitat de oportunitatea oferită de inculpatul Y.A., introducând în contabilitatea societăţii pe care o administra, respectiv SC D. SRL, documente fiscale false în scopul diminuării scriptice a profitului şi sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a TVA.
Inculpatul a introdus în contabilitate facturile seria BACS 9350752 cu valoare de 35.319.200.200 lei, BACS nr. 9350861 cu valoare de 39.371.150.000 lei, BACS nr. 9350852 cu valoarea 32.103.482.158 lei şi BACS 7104371 cu valoarea 5.200.300.000 lei, emise de SC F. & Z.C. SRL, SC E.T. SRL şi SC P.A. SRL.
Scriptic, plăţile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de management şi comisioane. Aşa cum s-a arătat anterior, societăţile „prestatoare de servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodată astfel de activităţi şi de altfel nici nu aveau potenţa financiară sau de personal pentru a presta astfel de servicii manageriale.
În ceea ce priveşte prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus disjungerea datorită complexităţii expertizelor de specialitate.
Inculpatul I.B.R. a avut la rândul său un comportament sincer în faza de urmărire penală, decelând organelor de anchetă procedeul infracţional, aspect ce s-a reflectat şi în individualizarea pedepsei.
Ca şi în cazul celuilalt coinculpat, a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul Y., tot la E.B., acesta propunându-i să obţină bani cash din firme prin contracte fictive, inculpatul B. urmând să-i facă plaţi efective, iar banii scoşi din bancă de Y. şi înapoiaţi lui B. contra unui comision de 2% (fila 131 dos. urm. pen., vol.1).
Martorul G.C., casier la E.B. a arătat de asemenea că l-a recunoscut pe inculpatul Y.A. ca fiind persoana care în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a venit la bancă şi a efectuat operaţiuni bancare (fila 199 dos. urm. pen., vol.1), acesta venind la bancă chiar şi de mai multe ori pe zi, manipula înscrisurile remise de casier şi lua el însuşi banii ridicaţi, deşi inculpatul A. nu figura pe vreunul din acele acte.
În pofida acestui fapt, inculpatul D.G., manager operaţiuni la E.B., sucursala Voluntari, telefona martorului G.C. şi îl anunţa că va sosi numitul A. să ridice bani.
De asemenea, inculpatul D.G. remitea casierului şi bilete în care scria numele societăţii şi suma de bani ce urma să fie ridicată de A. Nici acest procedeu nu se regăseşte în fişa postului şi în nici un alt document care reglementează activitatea bancară. Printr-o astfel de modalitate inculpatul Dima voia să se asigure de inexistenţa oricărei piedici la ridicarea banilor de către inculpatul A., care nu era legitimat de nimeni, iar în condiţiile în care managerul de operaţiuni se interesa direct şi dădea ordine să fie efectuată plata, orice suspiciune a celor cu funcţie de execuţie era înlăturată.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul D.G. proceda la fel şi în cazul altor casieri.
Tot în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului D.G., instanţa de fond a reţinut că la momentul percheziţionării autovehiculului condus de inculpatul Y.A. a fost găsit, printre altele, şi un formular de dispoziţie de plată externă completat la poziţia ordonator cu denumirea SC F. & Z.C. SRL, având aplicată ştampila societăţii. Formularul nu era completat cu privire la valoarea tranzacţiei, descrierea şi justificarea acesteia.
Pe lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă şi una acoperită cu pastă albă, ambele semnate de aceeaşi persoană) formularul mai era semnat la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., aşa cum rezultă din raportul de expertiza grafologică întocmit în cauza (fila 306 dos.urm.pen.).
Referitor la încadrarea juridică, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului Y.A. de a adera la un grup infracţional format din inculpaţii M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., inculpaţi condamnaţi prin sentinţa penala nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin Decizia nr. 236/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, şi definitivă prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi din inculpaţii din prezenta cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
S-a considerat că grupul infracţional exista independent de condamnările din sentinţa susmenţionată. În dosarul de faţă inculpatul Y. avea o funcţie de conducere, utilizând actele false procurate în mod constant de la inculpaţii M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., a racolat pe funcţionarul bancar D.G., care avea drept atribuţii, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit şi asigurarea retragerilor bancare ilicite.
Inculpatul Y.A. a mai racolat şi pe inculpaţii A.M.A. şi I.B.R. , speculând dorinţa acestora de a obţine documente justificative pentru mărfurile fără provenienţă legală pe care le comercializau şi dorinţa acestora de a nu plăti impozit pe profit.
Fapta aceluiaşi inculpat de a sprijini pe inculpaţii A.M.A. şi I.B.R. la evidenţierea în actele contabile ale societăţilor comerciale, de cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării impozitului prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau în realitate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a invocat faptul că Tribunalul a pus în discuţie incidenţa acestui articol deşi nu sub forma expresă de schimbare a încadrării juridice, deoarece strict formal nu este o schimbare de încadrare în condiţiile în care această procedură ar implica două acte normative în vigoare, or în speţa de faţă Legea nr. 87/1994 s-a abrogat, conţinutul art. 11 lit. e) şi c), fiind preluat de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 sub forma complicităţii, însă pentru evitarea neclarităţilor în dispozitiv, şi pentru a se explicita existenţa aceste infracţiuni ce nu se regăseşte în rechizitoriu, s-a preferat inserarea în dispozitiv a incidenţei art. 334 C. proc. pen.
Fapta inculpatului de a transfera sume mari de bani, ştiind că provin din infracţiuni de evaziune fiscală, folosind documente justificative false în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, s-a apreciat că faptul de a fi dobândit sume mari de bani prin perceperile de comisioane din sumele transferate, ştiind că acestea proveneau din evaziune fiscală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele fiind concurente s-a reţinut şi aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atât inculpaţii Y.A., D.G., M.A.M. şi I.B.R., cât şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentant legal al Statului Român.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 165 din 1 iulie 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii Y.A., D.G. , M.A.M. şi I.B.R. împotriva sentinţei penale nr. 705 din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând.
I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 7 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului Y.A. prin sentinţa apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003;
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare a înlăturat-o.
A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Y.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului durata reţinerii şi perioada arestării preventive de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.
A înlăturat aplicarea măsurii de siguranţă prev. de art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului în Siria.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Y.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Y.A., solicitând achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar transcrierea cauzei pentru efectuarea expertizei solicitate pentru stabilirea certă a prejudiciului.
Prin Decizia penală nr. 2504 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul inculpatului Y.A.
Împotriva acestei decizii condamnatul Y.A. a formulat prezenta contestaţie în anulare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată susţinerile contestatorului sunt nefondate.
Astfel, pe întreaga desfăşurare a procesului penal, în faza recursului, aşa cum rezultă din conţinutul încheierilor din 24 octombrie 2009 (f.59), 21 ianuarie 2010 (f.81), 9 martie 2010 (f.102) şi 4 mai 2010 (f.156), inculpatul Y.A. a fost prezent la fiecare termen de judecată fiind asistat de apărători, fie aleşi, fie desemnaţi din oficiu (1 termen de judecată), iar translatorul de limbă arabă, d-nul D.B.) la fiecare termen a asigurat traducerea dezbaterilor.
Conform art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., „cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel".
Or, din analiza conţinutului încheierilor aflate în dosarele Tribunalului Bucureşti şi ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, care au judecat cauza în fond şi, respectiv apel, rezultă că inculpatul Y.A. a fost ascultat în prezenţa apărătorului ales, cât şi a interpretului de limbă arabă, care a fost de altfel prezent la fiecare termen de judecată ( fil.73 dosar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală). Faptul că la acest moment procesual, contestatorul Y.A., învederează Înaltei Curţi că nu a înţeles ceea ce s-a discutat la termenele de judecată, deşi a beneficiat de asistenţa atât a apărătorului ales, cât şi a unui interpret de limbă arabă (despre serviciile acestuia nu s-a plâns în niciun moment procesual), apare ca fiind nefondată o asemenea susţinere şi lipsită de suport probator.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost audiat anterior în prezenţa unui apărător şi a translatorului de limbă arabă, instanţa de recurs nu avea obligaţia să-l audieze pe inculpat, mai ales că în cauză nu pronunţase o hotărâre de achitare.
Nimic însă nu-l împiedica pe inculpat sau pe apărătorul acestuia să solicite instanţei de recurs audierea sa, dar acest lucru nu a fost solicitat.
De asemenea, în niciun moment procesual inculpatul nu a învederat instanţelor că nu înţelege limba română sau că este nemulţumit de serviciile translatorului, acesta a fost audiat de instanţele inferioare, respectându-i-se drepturile procesuale şi beneficiind de un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază contestaţia în anulare formulată de contestatorul Y.A. ca fiind neîntemeiată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul interpretului va fi suportat din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Y.A. împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 3994/3/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1923/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
