ICCJ. Decizia nr. 1910/2011. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1910/2011
Dosar nr. 946/88/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 55 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Tulcea, pronunţată în dosarul nr. 946/88/2009, în baza art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost condamnat inculpatul N.E., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost condamnat inculpatul P.D., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În conformitate cu art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor N.E. şi P.D. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au respins ca nefondate pretenţiile civile formulate de SC B.A.T.I. SRL.
S-a dispus confiscarea a 36.717 pachete ,,More", a 990 pachete marca „Viceroy" şi a celor 24 de genţi din rafie aflate la Camera corpuri delicte a I.J.P.F. Tulcea în baza dovezii seria S nr. 448840 din 28 noiembrie 2008 (pag. 126 dosar parchet).
S-a dispus confiscarea de la inculpatul N.E. a unei lotci de 6 m, de culoare verde, nr. I.S.C. şi a unui motor Honda de 5 C. pen., 4 timpi, culoare gri plus o pereche de rame, bunuri reţinute în Camera corpuri delicte în baza dovezi seria A nr. 18 din 12 decembrie 2008.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 27 noiembrie 2008 a D.I.I.C.O.T. asupra bunurilor inculpatului N.E. şi care nu i-au fost restituite.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Existând indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă cu ţigări, la data de 26 noiembrie 2008 inculpaţii s-au aflat sub supravegherea agenţilor poliţie care, patrulând în zona canalului ,,Zecheria", au observat în timpul zilei, barca de lemn, înmatriculată sub nr. I.S.C. 036, cu motor de 5 CP, aparţinând inculpatului N.E., ancorată în dreptul unor bărci pescăreşti.
La aceeaşi dată, în jurul orelor 17.45, echipajul format din agenţii R.A. şi V.M.C. din cadrul S.P.F. Isaccea şi I.J.P.F. Tulcea, aflându-se în portul Isaccea, au constatat faptul că cei doi inculpaţi au sosit în dană, îmbarcându-se într-o barcă tip Laguna 535 echipată cu motor Mercury de 15 CP şi s-au deplasat în amonte, pe Dunăre, spre canalul ,,Zecheria" aflat la aproximativ 300 m de portul Isaccea (conform declaraţiilor martorilor). Zona canalului Zecheria, fiind atent monitorizată de către agenţii de poliţie, s-a putut constata că în perioada critică, în jurul orelor 18.00, nu a fost observată nici o altă persoană sau ambarcaţiune, aspect confirmat şi de inculpaţi.
Din locul care se aflau, cei doi agenţi de poliţie au urmărit deplasarea inculpaţilor ascultând zgomotul motorului şi folosind aparatul de vedere pe timp de noapte pe care îl au în dotare (binoclu). Astfel, au constatat că ambarcaţiunea în care se aflau inculpaţii a pătruns pe canalul Zecheria. La scurt timp, de pe canal au ieşit două ambarcaţiuni care s-au deplasat motorizat în direcţia malului ucrainean al Dunării, fapt ce a confirmat suspiciunile agenţilor de poliţie care între timp s-au apropiat de zona urmărită, ascultând zgomotul motoarelor.
Astfel, au constatat că bărcile, după ce au traversat Dunărea, s-au oprit, zgomotul motoarelor încetând aproximativ 5 minute. După acest interval de timp, cele două bărci s-au pus din nou în mişcare apropiindu-se de canalul Zecheria.
Urmărind în continuare cele două ambarcaţiuni, agenţii de poliţie au constatat faptul că între ele era o anumită distanţă, datorită diferenţei de putere a motoarelor şi că, în ambele bărci se aflau bagaje voluminoase. Până la ajungerea agenţilor de poliţie pe malul canalului ,,Zecheria", inculpatul P.D., navigând cu putere sporită în barca ,,Laguna", a reuşit să arunce în apă şi pe mal partea de genţi pe care le adusese de pe malul ucrainean, lucrătorii operativi reuşind să-l intercepteze doar pe învinuitul N.E. în barca căruia se aflau încă 7 genţi.
Se impune precizarea faptului că, în momentul în care ambarcaţiunea în care se afla inculpatul P.D. a intrat pe canalul Zecheria, agenţii de poliţie au continuat supravegherea, urcându-se pe o movilă de pământ pentru a urmări barca inculpatului N.E. care încă se deplasa pe Dunăre şi, în momentul intrării pe canalul Zacheria, a oprit motorul, deplasarea fiind făcută din inerţie. Pentru a opri barca în care se afla inculpatul N.E., agenţii de poliţie au făcut somaţii repetate, fapt care i-a permis inculpatului P.D. să-şi dea seama de prezenţa în zona a acestora şi să se depărteze în grabă, el fiind depistat la o distanţă de aproximativ 1 km de locul unde aruncase ţigările.
Procedându-se la controlul bărcii, s-a găsit sub o plasă monofilament o fâşie de rafie, ce nu era prinsă în acea plasă, cu caracteristici asemănătoare toartelor genţilor de rafie găsite pline cu ţigări în dreptul bărcilor pescăreşti şi cu privire la care inculpatul P.D. nu a putut da nici o explicaţie. Ulterior, respectiva fâşie de rafie a fost examinată criminalistic, concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice traseologice şi fizico-chimice atestând cu certitudine că aceasta a făcut corp comun cu una din toartele genţilor cu ţigări găsite pe mal, rupându-se cel mai probabil atunci când acestea au fost aruncate de către inculpatul P.D. din barca.
În apropierea locului în care a fost oprită barca inculpatului N.E. au fost găsite, în apă, 4 genţi de rafie cu ţigări, iar pe mal încă 16 genţi, în toate cele 27 de genţi fiind ţigări cu timbre ucrainene, 36.730 pachete marca More şi 1000 pachete marca Viceroy.
Locul interceptării inculpatului N.E. de către agenţii de poliţie se afla în spatele celorlalte 20 de genţi de rafie cu ţigări găsite pe mal, ceea ce demonstrează că acestea au fost aruncate din barca condusă de către inculpatul P.D., iar cele 4 găsite în apă fuseseră aruncate de către primul după momentul în care şi-a dat seama că a fost observat de către agenţii de poliţie, cu precizarea că în zonă, aşa cum au declarat inclusiv cei doi inculpaţi, nu s-a aflat nici o altă persoană sau/şi ambarcaţiune în perioada critică, nici învinuitul I.I. şi nici învinuitul D.P., nefiind observaţi aici în timpul turei agenţilor de poliţie.
În baza declaraţiilor inculpatului N.E., echipa operativă s-a deplasat la locul unde acesta a pretins că a găsit respectivele genţi cu ţigări, conformaţia terenului infirmând faptul că acestea au putut fi găsite în acel loc, aspect întărit şi de faptul că fundul genţilor era curat, iar zona respectivă era înnoroiată, datorită precipitaţiilor anterioare şi a valurilor, lipsind orice cărare de urme ori alte aspecte care să denote că acolo s-ar fi putut afla genţile cu ţigări.
De asemenea, în baza relaţiilor de cooperare pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii trans-frontaliere, la data de 27 noiembrie 2008, în echipa mixtă româno-ucraineană, lucrătorii operativi din cadrul I.J.P.F. Tulcea au participat la cercetarea comună a zonei de frontieră de pe malul ucrainean de unde au fost luate şi traficate în România ţigările de contrabandă. Raportul şi schiţa întocmite în urma cercetării vădesc faptul că pe malul ucrainean s-au desfăşurat activităţi de descărcare şi încărcare a ţigărilor de contrabandă în cele două ambarcaţiuni, plecate de pe malul românesc spre cel ucrainean şi retur, în perioada critică.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor P.D. şi N.E. – care, la data de 26 noiembrie 2008, au părăsit ilegal teritoriul naţional în zona localităţii Isaccea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României; faptele celor doi inculpaţi de a intra pe teritoriul Republicii Ucraina prin trecerea ilegală a frontierei acestui stat, constituie infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de către cetăţenii români sau de persoane fără cetăţenie, domiciliate în România; faptele inculpaţilor P.D. şi N.E. de a introduce în ţară 37.730 de ţigări marca More şi Viceroy, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, constituie infracţiunea de contrabandă, în formă agravantă, prev. de art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prejudiciul mare ce s-ar fi putut cauza statului, faptul că inculpaţii sunt căsătoriţi, au familii, nu au antecedente penale şi înţelegând atitudinea lor, de negare a vinovăţiei, ca o manifestare a dreptului lor la apărare, astfel că pedepsele au fost orientate spre minimul special, chiar egale cu acest minim.
B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii N.E. şi P.D.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului N.E., astfel cum au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 23 septembrie 2010, s-a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătându-se că deşi din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul N.E. nu a săvârşit faptele care i se reţin în sarcină, a fost condamnat de către instanţa de fond la o pedeapsă de 5 ani închisoare. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei de fond şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 – fapta nu există şi pentru art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind o contravenţie.
În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost depuse în scris, s-a solicitat achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, ca efect al aplicării principiului „in dubio pro reo", iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor spre minimul general prevăzut de lege, ca urmare a aplicării circumstanţelor personale ale inculpatului; în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, aplicarea prev. art. 86¹ C. pen., dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului P.D., astfel cum au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 23 septembrie 2010, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina acestuia nu au fost săvârşite de el, considerând că hotărârea primei instanţe se bazează exclusiv pe rapoartele şi procesele-verbale ale celor doi martori R.A. şi V.M.C.. Or, în raportul întocmit de către organele de poliţie când s-au deplasat pe malul ucrainean nu este consemnat că s-au găsit urme, iar inculpatul P.D. avea atribuţii să efectueze verificări asupra persoanelor care făceau braconaj, cu atât mai mult cu cât în barca acestuia s-au şi găsit două plase monofilament. Motivarea primei instanţe referitor la primele două infracţiuni se bazează pe afirmaţiile celor doi agenţi de poliţie, reţinând că aceştia au avut la dispoziţie aparate optice de supraveghere, însă există contradicţii între cele afirmate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond. În concluzie, s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul P. a săvârşit faptele, solicitându-se achitarea acestuia pentru toate infracţiunile, impunându-se aplicarea principiului „in dubio pro reo".
În apel au fost audiaţi martorii V.M.C. (f.40-41) şi R.A. (f.42-43).
Prin Decizia penală nr. 91/P din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii N.E. şi P.D. împotriva sentinţei penale nr. 55 din data de 23 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 946/88/2009, care a fost desfiinţată iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) – art. 10 lit. c) C. proc. pen., au fost achitaţi cei 2 inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin.(1) din OUG nr. 112/2001.
S-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) C. pen. la câte 3 ani închisoare fiecare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat.
Conform art. 862 C. pen., s-a fixat termenul de încercare de câte 5 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) urmând ca pe durata acestuia, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se comunică serviciului stabilit la lit. a).
Conf. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la art. 864 C. pen. referitor la revocarea suspendării.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim. C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile instanţei de fond cu privire la concursul de infracţiuni, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 privind intrarea sau ieşirea din ţară, respectiv dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei de stat, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi pe procesul - verbal şi rapoartele întocmite de agenţii de poliţie R.A. şi V.M.C., din cadrul S.P.F. Isaccea şi I.J.P.F. Tulcea, din care a reieşit că aceştia au urmărit activitatea celor doi inculpaţi folosind aparate de vedere pe timp de noapte (binocluri) pe care le aveau în dotare, constatând astfel că ambarcaţiunile conduse de inculpaţi au ieşit din canalul Zecheria, aflat la 300 metri de Portul Isaccea şi s-au îndreptat spre malul ucrainean al Dunării, iar după 5 minute, cele două bărci s-au pus din nou în mişcare, apropiindu-se de canalul Zecheria, în ambele bărci aflându-se bagaje voluminoase.
Constatând că agenţii de poliţie frontieră R.A. şi V.M.C. nu au fost audiaţi nemijlocit nici de către organele de cercetare penală şi nici de către instanţa de fond, instanţa de apel i-a audiat la termenul din data de 23 septembrie 2010.
Din declaraţiile luate, în calitate de martor, agenţilor de poliţie de frontieră V.M.C. (f.40-41) şi R.A. (f.42-43), instanţa de apel a reţinut aspecte importante, de natură a infirma cele consemnate în procesul verbal şi în rapoartele întocmite de către aceştia (f. 6-7, 8, 9 d.u.p.).
Astfel, din declaraţia de martor a agentului de poliţie V.M.C. (f.40-41), instanţa de apel a reţinut că acesta a precizat: „la noi aveam un binoclu pe timp de zi, nu aveam binoclu de vedere pe timp de noapte (f.40)…pe rând, atât eu cât şi colegul meu R.A., am folosit binoclul cu vedere pe timp de zi, când ne aflam în Portul Isaccea şi am văzut silueta bărcii cu care cei doi inculpaţi au plecat din acest port. Nu i-am văzut pe cei doi inculpaţi traversând Dunărea spre malul ucrainean al Dunării, acest lucru neputându-se observa din zona portului ci se poate face o asemenea constatare doar prin ascultare. După ce cei doi inculpaţi au ajuns în zona canalului Zecheria am auzit zgomot de barcă care s-ar fi deplasat dinspre canalul Zecheria spre malul ucrainean al Dunării, în acel moment mă aflam încă în port cu R.A.…Cu acel binoclu nu am urmărit barca în care se aflau inculpaţii până au intrat pe canalul Zecheria ci doar prin ascultare. În momentul în care inculpaţii au plecat din Portul Isaccea se întuneca însă nu era întuneric în totalitate. Barca inculpaţilor nu era prevăzută cu vreun far (f.41)".
Din declaraţia de martor a agentului de poliţie R.A. (f.42-43) instanţa de apel a reţinut următoarele: „După ce au plecat din Portul Isaccea, nu ştiu ce au făcut cei doi inculpaţi. În acea seară aveam la noi un aparat tehnic de observare noaptea. În acea seară nu am folosit acel aparat tehnic pentru a-i observa şi identifica pe cei doi inculpaţi…Din Portul Isaccea nu se poate vedea malul ucrainean al Dunării … în zona insulei. Mai aveam la mine şi un binoclu care se foloseşte pe timp de zi. M-am uitat cu acel binoclu şi am văzut doar în ce direcţie a plecat barca cu cei doi inculpaţi…Maşina cu care ne-am deplasat din Portul Isaccea spre canalul Zecheria era condusă de Vişan…Pe timpul acestei deplasări am văzut că urca un împingător de barje în amonte şi nu am auzit huruitul unui motor de barcă… Procesul verbal a fost scris de către colegul meu V.C. şi menţin cele declarate astăzi (f. 42 verso)…Procesul verbal întocmit de către V. a fost citit în final de către acesta şi nu am dat importanţă aspectelor legate de modalitatea de observare a celor doi inculpaţi, având în vedere că eu îi spusesem lui V. că-i văd, iar el îmi spusese la fel că îi vede…Nu-mi aduc aminte dacă am văzut plecând două ambarcaţiuni din zona canalului Zecheria către malul ucrainean al Dunării, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal întocmit la data de 25 noiembrie 2008, în prezent îmi aduc aminte că am văzut barca cu cei doi inculpaţi se îndreptau din Portul Isaccea către canalul Zecheria. În prezent nu-mi aduc aminte nici că am văzut două bărci venind dinspre canalul ucrainean către canalul Zecheria astfel cum s-a menţionat în procesul verbal de la dosar" (f.43).
Instanţa de apel a constatat că agenţii de poliţie frontieră R.A. şi V.M.C. sunt singurii martori direcţi cu privire la săvârşirea de către cei doi inculpaţi a infracţiunilor prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 privind intrarea sau ieşirea din ţară, respectiv dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei de stat, iar prin declaraţiile date în faţa instanţei la termenul din data de 23 septembrie 2010 se infirmă unele aspecte de fapt esenţiale privind săvârşirea acestor infracţiuni consemnate în procesul verbal şi în rapoartele întocmite de către cei doi agenţi de poliţie frontieră.
Astfel, instanţa de apel a reţinut din declaraţiile agenţilor de poliţie frontieră că, în seara de 26 noiembrie 2008, aceştia nu au folosit vreun mijloc de vedere pe timp de noapte pentru a observa activitatea inculpaţilor (neputând explica de ce s-a consemnat în această manieră în procesul verbal şi în rapoartele întocmite la data de 26 noiembrie 2008 - f. 6-7, 8, 9 d.u.p.), astfel că nu au observat ca din direcţia canalului Zecheria să se fi deplasat două bărci spre malul ucrainean al Dunării şi nici că ulterior două bărci ar fi venit dinspre malul ucrainean al Dunării către canalul Zecheria.
Cei doi agenţi de poliţie frontieră au declarat că au putut observa doar prin ascultare zgomotul unei bărci în zona canalului Zecheria, fără însă a putea identifica barca sau persoanele din ea.
De asemenea, instanţa de apel a constatat din schiţa locului faptei ( f. 33 d.u.p. ) că, din zona Portului Isaccea, nu se poate observa vizual malul ucrainean al Dunării din dreptul canalului Zecheria, datorită interpunerii în câmpul vizual a unei insule (aspect care reiese şi din declaraţiile celor doi agenţi de poliţie), astfel că din zona Portului Isaccea nu se putea observa (chiar dacă s-ar utiliza vreun mijloc de vedere pe timp de noapte) dacă vreo barcă care ieşea din canalul Zecheria ar fi acostat sau nu pe malul ucrainean al Dunării în zona cheiului de acostare indicat prin pct. 9 din schemă.
Faptul că din nota - raport încheiată la data de 27 noiembrie 2008 cu ocazia cercetării cu grănicerii ucraineni ( f. 32 d.u.p. ) reiese că, la punctele 4,5,6 de pe malul ucrainean al Dunării din dreptul canalului Zecheria ( f. 33 d.u.p.), au fost găsite urme de cauciucuri de maşină şi urme de încălţăminte, cu o vechime aproximată de 20 ore, nu conduce în mod cert la concluzia că vreunul dintre cei doi inculpaţi s-au aflat în seara zilei de 26 noiembrie 2008 pe malul ucrainean al Dunării, în lipsa unor alte mijloace de probă din care să reiasă că urmele de încălţăminte au fost produse de încălţămintea vreunuia dintre inculpaţi.
Faţă de considerentelor expuse, instanţa de apel a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese fără putinţă de tăgadă că cei doi inculpaţi au parcurs în seara zilei de 26 noiembrie 2008 traseul canalul Zecheria (de pe teritoriul statului român) – malul ucrainean al Dunării (pe teritoriul statului ucrainean) şi înapoi (traversând în mod ilegal frontiera dintre cele două state), fiind aplicabil astfel principiul „in dubio pro reo" cu privire la aceste infracţiuni, aspect care a atras reţinerea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Reţinerea acestui temei al achitării s-a datorat faptului că nu există probatoriul necesar pentru a constata că cei doi inculpaţi au intrat în posesia ţigărilor timbrate în Ucraina prin traversarea de către ei a frontierei de stat dintre România şi Ucraina, infracţiunile menţionate mai sus fiind strâns legate de infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, ţigările fiind introduse în România prin ieşirea din Ucraina, respectiv intrarea în România a unor persoane prin trecerea în mod ilegal a frontierei de stat dintre cele două ţări.
Instanţa de apel a reţinut însă că din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză se poate reţine fără putinţă de tăgadă săvârşirea la data de 26 noiembrie 2008 de către inculpaţii N.E. şi P.D. a infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, aceştia introducând în ţară mai multe pachete de ţigări marca „More" şi „Viceroy" timbrate în Ucraina, fără a se efectua controlul vamal.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.E., acesta a fost interceptat de către agenţii de poliţie frontieră R.A. şi V.M.C. pe malul canalului Zecheria având în barca sa 7 genţi de rafie, pe mal lângă barca acestuia alte 16 genţi de rafie şi în apă alte 4 genţi de rafie, în acestea fiind ţigări marca „More" şi „Viceroy" timbrate în Ucraina. Instanţa de apel a reţinut că nu este întemeiată apărarea inculpatului N.E. (care a pretins că a găsit ţigările întâmplător într-un anumit loc, pe malul Dunării), în procesul - verbal întocmit la 27 noiembrie 2008, ora 09.00 (pag. 23 dosar parchet) fiind consemnat modul de verificare a acestor susţineri, agenţii de poliţie cercetând atât malul cât şi locul de lângă un copac, indicat de inculpat, negăsind urme de barcă, încălţăminte sau de genţi (procesul - verbal fiind semnat de inculpatul N.E. fără a avea vreo obiecţie). De asemenea, instanţa de apel a mai constatat că acea conformaţie a terenului infirmă faptul că ţigările au putut fi găsite în acel loc, aspect întărit şi de faptul că fundul genţilor era curat, iar zona respectivă era înnoroiată, datorită precipitaţiilor anterioare şi a valurilor, lipsind orice cărare de urme ori alte aspecte care să denote că acolo s-ar fi putut afla genţile cu ţigări.
Referitor la inculpatul P.D., instanţa de apel a reţinut că vinovăţia sa cu privire la infracţiunea de contrabandă reiese din faptul că acesta iniţial a încercat să fugă de la faţa locului, urcând cu barca pe canalul Zecheria până la un loc unde acest canal era blocat şi unde a fost prins de către poliţiştii de frontieră, iar ulterior în barca acestuia a fost găsită o toartă de rafie, iar prin examinarea criminalistică a acestei toarte de rafie s-a concluzionat că această fâşie de rafie a făcut corp comun cu toartele genţii notată cu B, ridicată la data de 26 noiembrie 2008 din zona canalului Zecheria şi conţinând ţigări de provenienţă Ucraina (f.63 d.u.p.).
Sub un alt aspect, instanţa de apel a mai reţinut că individualizarea judiciară a pedepselor făcută de instanţa de fond nu este corespunzătoare, având în vedere că inculpaţii sunt infractori primari, au avut o conduita bună înainte de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, astfel că reţinând circumstanţa atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a redus (extinzând efectele apelului declarat de inculpatul N.E. şi faţă de inculpatul P.D.) sub minimul special pedeapsa prev. de art. art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 de la câte 5 ani închisoare la câte 3 ani închisoare potrivit art. 76 lit. b) C. pen., precum şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. de la 3 ani la câte 2 ani.
Totodată, instanţa de apel, având în vedere împrejurarea că în sarcina celor doi inculpaţi se reţine săvârşirea unei singure infracţiuni, că aceştia sunt infractori primari, că de la data săvârşirii faptei au trecut circa 2 ani în care cei doi inculpaţi nu au mai fost implicaţi în activităţi infracţionale, precum şi că sunt căsătoriţi, a apreciat că scopul preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. se poate realiza şi fără executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate. Constatând întrunite şi cerinţele art. 86¹ C. pen., instanţa de apel a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi inculpaţii nu vor mai săvârşi alte infracţiuni.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul achitări a inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001, precum şi pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor de către instanţa de apel, solicitând în esenţă menţinerea soluţiei instanţei de fond, pentru motivele arătate în scris şi dezvoltate oral.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată că recursul este nefondat.
1. Critica vizând greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 este nefondată, instanţa de apel dând dovadă de rol activ – prin audierea celor doi lucrători ai poliţiei de frontieră, neaudiaţi nici la urmărirea penală şi nici la cercetarea judecătorească - şi făcând apoi o analiză detaliată a materialului probator aflat la dosarul cauzei.
Este incontestabil că cei doi inculpaţi au fost depistaţi având asupra lor, în bărci sau în imediata vecinătate a acestora, o cantitate apreciabilă de ţigări de provenienţă ucraineană, care a fost introdusă în ţară pe calea apei, prin alte locuri decât cele reglementate de lege şi cu eludarea controlului vamal, motiv pentru care, în mod justificat s-a reţinut în sarcina acestora infracţiunea de contrabandă. Însă, atâta vreme cât singurii martori direcţi – cei doi lucrători ai poliţiei de frontieră -, au declarat în faţa instanţei de apel - într-o procedură care a permis inculpaţilor să-şi exercite dreptul la apărare, putând adresa întrebări acestora pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei -, că nu au perceput în nici un mod – vizual sau auditiv - ca cei doi inculpaţi să traverseze Dunărea şi să preia ţigările de pe malul ucrainean, întorcându-se apoi pe malul românesc, nu se poate presupune că acesta a fost modul de operare, deoarece altfel nu aveau de unde să procure ţigările. Atâta vreme cât nu există probe certe de vinovăţie, este corectă soluţia instanţei de apel care, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001.
Însuşirea susţinerii parchetului potrivit căreia se impune condamnarea inculpaţilor atâta timp cât nu există alt element care să demonstreze că o altă persoană a adus ţigările pe malul românesc şi inculpaţii le-au preluat, ar însemna o încălcare flagrantă a prezumţiei de nevinovăţie, nefiind în sarcina inculpaţilor să dovedească că alte persoane au adus ţigările pe malul românesc, în condiţiile în care principalele probe administrate de acuzare în faza de urmărire penală – procesul verbal şi rapoartele celor doi poliţişti de frontieră – s-au dovedit a fi insuficiente şi discutabile, iar reluarea administrării lor în instanţă a demonstrat, fără echivoc, că cei doi lucrători ai poliţiei de frontieră nu au văzut dacă cei doi inculpaţi au traversat Dunărea până pe malul ucrainean, nefiind echipaţi cu aparatură pentru vedere nocturnă sau nefolosind-o, perceperea acestui aspect fiind de altfel imposibilă atâta vreme cât în raza câmpului vizual se interpunea o insulă cu vegetaţie. Pe de altă parte, fundamentarea unei acuzaţii penale doar pe presupunerea că inculpaţii au încălcat cele două frontiere de stat, întemeiată pe percepţia auditivă a celor doi lucrători ai poliţiei de frontieră care ar fi auzit o barca traversând canalul Zecheria, infirmată de altfel în instanţă, este departe de a satisface cerinţele unui proces echitabil.
Ca atare, constatând că soluţia instanţei de apel este corespunzător motivată, reţinându-se o situaţie de fapt conformă materialului probator aflat la dosarul cauzei, apreciat inclusiv prin prisma probelor administrate nemijlocit de către această instanţă, Înalta Curte va respinge ca nefondată critica parchetului vizând greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile de intrare sau ieşire din ţară, respectiv dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei de stat.
2. În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat corect criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recursul parchetului nefiind întemeiat nici sub acest aspect.
Astfel, instanţa de apel a reţinut motivat în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduită bună a acestora înainte de săvârşirea faptelor - rezultată atâta din lipsa antecedentelor penale, cât şi din înscrisurile aflate la dosarul cauzei – şi, ca atare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., a redus corespunzător pedepsele sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Totodată, Înalta Curte constată ca fiind justificată şi modalitatea de executare spre care s-a orientat instanţa de apel – suspendare sub supraveghere - având în vedere împrejurarea că în sarcina celor doi inculpaţi se reţine săvârşirea unei singure infracţiuni, că aceştia sunt infractori primari, că de la data săvârşirii faptei au trecut circa 2 ani în care cei doi inculpaţi nu au mai fost implicaţi în activităţi infracţionale, precum şi că au familii organizate, date în raport de care a apreciat că scopul preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. se poate realiza şi fără executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate, fiind întrunite cerinţele art. 86¹ C. pen.
În concluzie, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de apel este justă atât sub aspectul cuantumului pedepselor cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de parchet, apreciind că pedepsele aplicate sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale recurate.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 91/P din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii N.E. şi P.D.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1912/2011. Penal → |
|---|
