ICCJ. Decizia nr. 2000/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2000/2011
Dosar nr. 3957/1/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 4 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 8391/99/2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T.C., în prezent deţinut în Spitalul Penitenciar Rahova.
În baza dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.C., în prezent deţinut în Spitalul Penitenciar Rahova, urmând a fi verificată până la expirarea termenului de 60 de zile.
Dispoziţia instanţei a fost comunicată locului de deţinere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în urma analizei tuturor actelor dosarului se constată că măsura arestării preventive a fost dispusă, prelungită şi apoi menţinută cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce reglementează această măsură preventivă.
Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul T.C. reţine instanţa de fond că nu au apărut elemente noi care să fi determinat o încetare a temeiurilor arestării iniţiale.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în raport de starea de sănătate precară, faţă de împrejurarea că materialul probator a fost administrat, în mod greşit instanţa de fond a menţinut starea de arest, fapt pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului T.C. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de Curtea de Apel Iaşi este legală şi temeinică, în mod corect menţinând starea de arest a inculpatului, în raport de împrejurarea că motivele avute în vedere la arestarea iniţială subzistă, nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, reţine Înalta Curte că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2010, aflându-se în iarmarocul din oraşul Podu Iloaiei a agresat victima S.V., căreia i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, după care l-a înjunghiat cu un cuţit în abdomen, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 23-30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
În raport de natura şi gravitatea faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, în mod corect a apreciat instanţa de fond că se impune menţinerea în continuare a stării de arest preventiv, perioada în care inculpatul s-a aflat în detenţie preventivă, neputând fi apreciată că ar fi depăşit o durată rezonabilă.
Reţine Înalta Curte, de asemenea, că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 142 din 8 martie 2011 de Tribunalul Iaşi la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, astfel încât nici din acest motiv nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, fără însă ca în acest mod să fie afectată prezumţia de nevinovăţie consacrată de disp. art. 52 C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Reţinând că soluţia dispusă de Curtea de Apel Iaşi este legală şi temeinică Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 8391/99/2010/a1.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 20/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 2005/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
