ICCJ. Decizia nr. 20/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 20/2011
Dosar nr. 7/1/2011
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 160/8 C. proc. pen. s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
In temeiul art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie de sub control judiciar formulate de inculpaţii A.F.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că prin încheierea nr. 3793 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii nr. 26/MP din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia şi s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru o durată de 30 zile faţă de inculpaţii A.F.N. şi P.T.N., începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă nr. 9/U din 27 octombrie 2010 şi nr. 10/U din 27 octombrie 2010, măsură prelungită prin încheierea nr. 30/MP din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia încă 30 zile până la data de 24 octombrie 2010 şi menţinută în prezent prin încheierea instanţei de fond de la 14 decembrie 2010 în temeiul art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 92/P din 8 decembrie 2010 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
- A.F.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen.; favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., raportate la art. 17 din Legea nr. 78/2000 şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- P.T.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; complicitate la favorizarea infractorului prevăzută de art. 26 raportat la art. 264 C. pen.; complicitate la reţinere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 raportat la art. 272 C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată că în perioada 2006 -21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N. a efectuat mai multe acte de corupţie, de la pretinderea/primirea de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele acte materiale au fost săvârşite cu participaţia inculpatului P.T.N.
La data de 23 decembrie 2010 inculpaţii A.F.N. şi P.T.N. au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, susţinând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile care li se reţin în sarcină este de până la 18 ani închisoare şi nu sunt date care să justifice temerea că vor săvârşi o nouă infracţiune. Că nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, circumstanţele personale pledând în favoarea concluziei că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai ales având în vedere starea de sănătate a inculpatului A.F.N.
S-a reţinut de instanţa de fond că la puţin peste 2 luni de la arestare, când încă nu s-a început cercetarea judecătorească, faţă de gravitatea acuzaţiilor, datorită relaţiilor inculpaţilor cu martorii (prietenie, cumetrie, foşti colegi, colaboratori), cu ceilalţi inculpaţi, a sferei de influenţă a inculpaţilor în zona în care domiciliază, în acest moment procesual există riscul real că inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra martorilor şi celorlalte părţi din proces. S-a mai avut în vedere şi împrejurarea că au trecut numai 14 zile de la verificarea arestării preventive, când s-a constatat că nu sunt suficienţe garanţii pentru punerea în libertate a inculpaţilor, respectiv de la precedenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A., interval de timp în care situaţia inculpaţilor nu a suferit modificări, care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puţin restrictive.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii A.F.N. şi P.T.N., solicitând admiterea recursului şi punerea lor în libertate întrucât nu sunt date din care să rezulte că vor zădărnici aflarea adevărului iar scopul măsurii poate fi atins şi fără privarea de libertate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii A.F.N. şi P.T.N. sunt cercetaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de trafic de influenţă, reţinere sau distrugere de înscrisuri, favorizarea infractorului, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declaraţii şi complicitate la aceste infracţiuni, constând în aceea că în perioada 2006 -21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N. a efectuat mai multe acte de corupţie, de la pretinderea/primirea de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele acte materiale au fost săvârşite cu participaţia inculpatului P.T.N.
Împotriva celor doi inculpaţi s-a luat măsura arestării preventive la data de 27 octombrie 2010 prin mandatele de arestare preventivă nr. 9/U/2010 şi respectiv 10/U/2010 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani închisoare şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţi, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 160/2 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, la cerere, în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi dacă nu există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Faţă de datele existente la dosar din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpaţii sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetaţi, iar arestarea preventivă nu a depăşit perioada rezonabilă, în actuala fază a procesului, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi ca atare nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, împrejurările în care acestea au fost comise şi calitatea pe care inculpaţii au avut-o anterior sunt suficiente date din care să rezulte că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor şi a celorlalte părţi din proces.
Totodată, potrivit dispoziţiilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, lipsirea de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a se împiedica săvârşirea unui noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului penal.
Faţă de cele menţionate, recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A.F.N. şi P.T.N. împotriva încheierii din 28 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1628/36/2010.
Obligă recurentul inculpat A.F.N. la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat P.T.N. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2000/2011. Penal → |
|---|
