ICCJ. Decizia nr. 2089/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2089/2011

Dosar nr. 412,3/42/2007

Şedinţa publică din 23 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dâmboviţa, prin Sentinţa penală nr. 316 din 11 octombrie 2006, a condamnat pe inculpaţii:

1. T.I., la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta de pretindere şi primire de la C.M., denunţător, de bani şi bunuri în valoare totală de 26.000 RON, la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare şi neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinaţiei contractelor de creditare către SC G.C. SRL).

Sus-numitul inculpat, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptă denunţată de I.D.), precum şi sub aspectul săvârşirii a trei (3) infracţiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapte constând în acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare şi neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinaţiilor contractelor de creditare a SC X. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 78/2000, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata de 3 ani şi 6 luni.

În baza dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen., inculpatul a fost obligat să restituie denunţătorului C.M., suma de 26.000 RON;

2. C.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, precum şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 78/2000, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani;

3. Inculpata M.M., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeaşi lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte privind SC X. SRL), precum şi sub aspectul săvârşirii a câte trei (3) infracţiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte privind pe SC G.C. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL).

4. Inculpatul M.D. în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat sub aspectul complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 10 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus, în ce-l priveşte pe acest inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel:

- din infracţiunea prevăzută art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu raportare la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) acelaşi cod, inculpatul fiind condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 10 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-l priveşte pe inculpat, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate (borderouri de achiziţii reţinute a fi fost falsificate).

Pe latură civilă, inculpatul M.D. a fost obligat să plătească părţii civile Direcţia Finanţelor Publice Dâmboviţa, suma de 47.943,21 RON impozit pe profit, cu majorări şi penalităţi, inclusiv dobânda aferentă.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a motivat că la 22 aprilie 2004, 26 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, această unitate a fost sesizată cu patru (4) autodenunţuri formulate de C.M., director al SC G.C. SRL Buciumeni, I.I., administrator al SC H.C. SRL Filipeştii de Târg, judeţul Prahova, I.D., împuternicit al SC X. SRL şi SC H. SRL Filipeştii de Târg, C.M., administrator al SC G.C. SRL Buciumeni, în legătură cu obţinerea a mai multor credite de la B.C.C. - Sucursala Târgovişte, în baza unor documente cu conţinut nereal, ce reprezentau activitatea economică a societăţilor şi situaţia patrimoniului diferită de realitate, creditarea având loc prin încălcarea normelor bancare şi prin oferirea a diferite sume de bani, în acest scop, directorului sucursalei bancare, inculpatul T.I..

La 6 octombrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale, verificările şi actele specifice acestei faze evidenţiind săvârşirea de infracţiuni de corupţie şi infracţiuni asimilate celor de corupţie privind procedura acordării de credite bancare, astfel:

A. Creditarea SC X. SRL - I.D., în octombrie 2002, cunoscându-l pe T.I., şef serviciu creditare la Sucursala Târgovişte a B.C.C., dorind să dezvolte o afacere, îl contactează pentru a se interesa în legătură cu obţinerea a 2 miliarde lei credit. Cel solicitat a răspuns în sensul că poate beneficia numai de 600 milioane de lei, plafon maxim de competenţa sucursalei, şi i-a relatat că este necesar să ruleze prin bancă mai multe sume de bani, i-a predat o listă cuprinzând documentaţia ce trebuie întocmită şi i-a garantat că va obţine creditul în 2 - 3 zile, în schimb pretinzând suma de 700 dolari USA. Inculpatul a primit documentaţia şi după ce a analizat-o sumar, i-a predat-o coinculpatei M.M., administrator de credite şi i-a cerut să întocmească referatul de creditare. Aceasta, prin respectivul document, a propus acordarea creditului în condiţiile în care documentaţia conţinea date nereale privind beneficiara creditului.

La 7 octombrie 2002, linia de credit a fost aprobată pentru 600 milioane de lei, dată la care inculpatul T.I. a primit cei 700 dolari USA. După acest moment, inculpaţii nu au urmărit respectarea destinaţiei creditului; pentru suma de 568.405.359 RON ridicată în numerar şi plătită către SC H. SRL neexistând acte reale, respectiv borderouri de achiziţii, state de plată avans chenzinal, facturi emise.

B. Creditarea SC G.C. SRL:

Societatea amintită a fost înfiinţată în 2001, asociaţi şi administratori fiind soţii C.M. şi M., obiectul de activitate constând în producţia, prelucrarea, conservarea şi comercializarea cărnii.

În iunie 2003, C.M. dobândea calitatea de director, este împuternicit în relaţia cu băncile, el şi soţia lui având drept de semnătură în bancă.

Denunţul lor a vizat creditele acordate (47) pe documente în curs de încasare şi faptul că linia de credit pentru 45.091.000.000 RON au fost aprobate pentru că inculpatul T.I. a pretins şi primit sume între 3 milioane - 7 milioane lei, altele în valută, bunuri, servicii, în total 260.000.000 RON.

C.M. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul coinculpatului M.D., în iunie 2003 ei discutând în legătură cu posibilitatea de a obţine credite pe documente în curs de încasare.

După ce un prim credit i-a fost acordat, inculpatul T.I. şi-a manifestat dorinţa de a merge în deltă, soţii C. suportând, în august 2003, cheltuielile ocazionate de deplasare, cazare, masă şi ale familiei coinculpatului, suma fiind 20.000.000 RON.

În continuare, începând cu al doilea credit, inculpatul T.I. i-a dat de înţeles coinculpatului că pentru a se merge mai departe cu sumele cerute, trebuie să-i dea lui bani. Ca atare, înainte de primirea avizului de la centrala băncii, inculpatul C.M. i-a dat 5 milioane de lei, sumă acceptată şi primită efectiv.

Pentru următoarele credite, soţii C. i-au dat coinculpatului sume între 3 şi 7 milioane de lei sau în valută, aceasta şi pentru că inculpatul M.D. îl încunoştinţase pe C.M. că inculpatul T.I. cere şi primeşte de la 100 dolari USA sau mai mult, în funcţie de valoarea creditului.

În noiembrie 2003, inculpatul T.I. a cerut şi a primit de la C.M., doi porci în greutate de 80 - 100 kg.

De asemenea, inculpatul pretindea şi primea de la coinculpat, carne în valoare de 700.000 - 1 milion RON, produsul fiind ridicat de la puncte de desfacere deschise în municipiul Târgovişte.

Ca manieră de lucru, s-a stabilit că mita s-a pretins şi s-a primit pentru termenul scurt de acordare a creditului şi pentru modul defectuos de acordare, documentaţia primită fiind analizată sumar şi referatul de creditare cerut coinculpatei M.M. încălcând normele bancare: întocmirea cererilor de credite, asigurarea garanţiilor, prezentarea de documente justificative ce nu aveau la bază operaţiuni reale.

Totodată, după acordarea creditelor, coinculpaţii T.I. şi M.M., nu au urmărit destinaţia sumelor şi nici dacă s-a schimbat aceasta, perioada infracţională întinzându-se până în decembrie 2003.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.M., în aceeaşi perioadă infracţională, cu intenţie, repetat, a depus balanţe contabile semnate de el, cu conţinut nereal, iar în evidenţa financiară a societăţii s-au evidenţiat cecuri false şi facturi fiscale fictive, astfel denaturând rezultatele, el a uzat de acestea pentru a obţine nelegal credite (48), pentru unele schimbând şi destinaţia cu consecinţa creării unui folos necuvenit atât pentru societate cât şi pentru sine.

C. Creditarea SC N. SRL Târgovişte:

Societatea de mai sus îl avea, printre alţii, ca asociat şi pe inculpatul M.D., obiectul ei de activitate fiind producţia, prelucrarea şi comercializarea cărnii, inculpatul asigurând conducerea şi neprezentarea în relaţia cu băncile.

Inculpaţii s-au cunoscut încă din anul 2000, an în care T.I. era contabil şef la B.R.S. - Sucursala Târgovişte.

În perioada 13 august 2003 - 9 aprilie 2004, societatea amintită a primit de la B.C.C., Sucursala Târgovişte, 12 credite bancare în sumă totală de 8.820.000.000 RON, ele dându-i-se pe documente în curs de încasare (10), unul garantat cu cash colateral şi altul cu garanţii materiale.

Creditele bancare s-au acordat cu încălcarea normelor bancare privind întocmirea cererilor de creditare, asigurarea garanţiilor, pe documente ce conţineau date nereale şi nu s-au urmărit destinaţiile, iar altele s-au utilizat în alte scopuri.

Faptic, inculpatul T.I. primea cererile şi documentaţia şi după ce le analiza sumar, le preda coinculpatei M.M. şi îi solicita întocmirea referatului de creditare.

S-a reţinut că în toate cazurile, analiza documentaţiei, întocmirea referatului, verificarea garanţiilor, avizarea referatului de către director, susţinerea şi votarea acestuia în Comitetul de credite, solicitarea şi primirea avizului centralei băncii, angajarea contractului, aveau loc în decursul a câtorva ore, în aceeaşi zi.

Activitatea infracţională a inculpatului M.D. s-a întins pe perioada 12 august 2003 - 9 aprilie 2004 şi a constat în depunerea, cu intenţie, repetat, la sucursala băncii, de balanţe contabile semnate de el, cu conţinut nereal, borderouri de achiziţii cu conţinut nereal, el a uzat de acestea pentru a obţine nelegal 12 credite, unele schimbându-le destinaţia, modalitate prin care a creat folos necuvenit pentru firma sa şi pentru sine.

D. Creditarea SC C.C. SRL:

Asociat unic şi administrator al societăţii sus-numite, înfiinţată la 28 iulie 2003, era N.M., obiectul de activitate fiind comerţul cu amănuntul, în principal produse nealimentare.

Şi această societate comercială, în perioada 10 septembrie 2003 - 23 ianuarie 2004, a beneficiat de două (2) credite în sumă totală de 1.750.000.000 RON.

Ambele credite bancare au fost acordate cu încălcarea normelor bancare, pe baza unor documente justificative nereale şi nu au fost urmărite privind destinaţia, maniera de acordare, avizare referate, vot în şedinţele Comitetului de creditare, aprobare, astfel creându-se folos necuvenit.

La cercetarea judecătorească au fost audiaţi inculpaţii, martorii de la urmărirea penală, precum şi martori rezultaţi din dezbateri, respectiv A.N., C.M. şi C.I..

Totodată, la cererea inculpaţilor, s-a admis şi s-a realizat o expertiză contabilă, obiectivele acesteia fiind verificarea modului în care s-au acordat, de către B.C.C. - Sucursala Târgovişte, credite bancare societăţilor comerciale interesând cauza, cum s-au constituit garanţiile cerute de normele legale şi bancare, cum s-a efectuat urmărirea folosirii creditelor, comparativ stabilirii deficienţelor şi responsabilităţii pentru fiecare activitate în raport cu prevederile legale şi bancare în materia creditării.

Urmare cercetării judecătoreşti, s-a reţinut că în perioada octombrie 2002 - aprilie 2003, inculpatul T.I. a îndeplinit funcţia de şef serviciu creditare, ulterior, director al respectivei sucursale bancare, el, alături de atribuţiile revenite potrivit normelor bancare având sarcini specifice în materia acordării creditelor. Exemplificativ, inculpatul trebuia să consilieze solicitantul de credite, să avizeze referatul de credit, să voteze în Comitetul de credit, să verifice realitatea garanţiilor aduse. Ca director, atribuţiile sale includeau conducerea, planificarea, organizarea şi controlul activităţii sucursalei, să asigure relaţiile cu clienţii, conducerea şi coordonarea, în integralitate, a activităţii de creditare, aceasta fiindu-i direct subordonată, conducerea şi coordonarea activităţii de urmărire, de către administratorii de credite, a respectării destinaţiei creditului, de constituire a garanţiilor, astfel încât acestea să fie îndestulătoare comparativ sumei creditate, acestea să fie reale, urmărirea încasării la termen a ratelor creditului, a dobânzii, comisioanelor, avizarea referatelor de creditare în considerarea calităţii de membru de drept în Comitetul de credite, precum şi stabilirea verificărilor, de către personalul sucursalei, a activităţilor clienţilor beneficiari ai creditelor.

În acest context, în iunie 2003, inculpatul l-a cunoscut pe C.M., acţionar la SC G.C. SRL, doritor să obţină credite, ceea ce s-a şi întâmplat, astfel că în perioada iulie - decembrie 2003, societatea obţinând 48 de credite cu valori între 157 milioane lei şi 2 miliarde 500 milioane lei, total 45.091.000.000 RON.

Pentru ca acordarea creditelor să se facă mai repede, în sensul că în aceeaşi zi în care s-au depus actele, inculpatul T.I., începând cu al doilea credit cerut şi aprobat, a primit de la coinculpat şi de la soţia acestuia, C.M., sume între 3 milioane - 7 milioane RON în condiţiile în care documentaţia nu îndeplinea, în totalitate, condiţiile reglementate de normele bancare de creditare.

S-a mai reţinut că inculpatul a mai primit, în noiembrie 2003, doi porci, iar săptămânal, cantităţi de carne valorând între 700.000 RON şi 1.000.000 RON, achiziţionarea făcându-se de la punctele de desfacere ale firmei coinculpatului, iar în august 2003, inculpatul şi familia lui, împreună cu cea a coinculpatului, s-au deplasat în Deltă, cheltuielile fiind suportate de C.M.. S-a stabilit că, în total, inculpatul a primit bani, bunuri şi servicii în valoare de 260.000.000 RON.

Cele reţinute au fost stabilite cu autodenunţurile inculpatului C.M., soţiei sale, declaraţiile acestora de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, declaraţii martori, acte de creditare.

Privind creditul acordat SC X. SRL, în sumă de 600.000.000 RON, acesta i s-a eliberat la 7 octombrie 2002, în perioada când inculpatul T.I. îndeplinea funcţia de şef serviciu creditare, dar I.D., director şi împuternicit al respectivei societăţi, referitor la suma de 700 DOLARI S.U.A. susţinut a i-o fi dat în birou, probatoriul, având în vedere şi contrazicerile denunţătorului, nu a stabilit, fără dubiu, dacă, în realitate, a avut loc luarea de mită.

Referitor faptelor inculpatului C.M., probatoriul a relevat că acesta a formulat personal cererile de acordare a celor 48 de credite, a depus documentaţia completată cu conţinutul nereal, fals şi a uzat de aceasta în vederea obţinerii sumei de 45.091.000.000 RON, total fiind cel care a schimbat destinaţia a peste 7 miliarde RON din credite.

În favoarea acestui inculpat s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 pentru că l-a autodenunţat şi prin declaraţiile date a facilitat identificarea şi inculparea lui T.I..

În ce o priveşte pe inculpata M.M., administrator de credite la Sucursala Târgovişte a B.C.C., în atribuţiile căreia figura întocmirea referatelor de acordare a creditelor pe baza documentaţiei depusă de solicitanţi, prezentarea acestora în şedinţele Comitetului de credite şi votarea pentru acordare, ulterior urmărirea respectării destinaţiei, s-a reţinut că ea a încălcat normele de creditare, dar nu s-a dovedit că a urmărit obţinerea de foloase sau bunuri, nu a cunoscut că inculpatul T.I. primea sume de bani, bunuri, servicii, nu a facilitat ca beneficiarii de credite să obţină foloase, astfel că în sarcina ei s-a dispus achitarea, în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, probatoriul a reţinut că aceeaşi soluţie, respectiv achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. operează şi pentru celelalte fapte pentru care fusese trimisă în judecată.

În altă ordine de idei, s-a mai probat că pentru abaterile de la normele bancare de creditare, organele specializate de control ale Băncii Carpatica le-au considerat a fi inerente începutului, de către inculpată, a activităţii profesionale.

Referitor inculpatului M.D., reprezentant al SC N. SRL, acesta, în relaţia cu banca, a cerut acordarea de credite, el a depus documentaţia direct la coinculpatul T.I., acesta, după o analiză sumară, o solicita în biroul său, pe inculpata M.M. şi îi cerea să întocmească referatul de creditare. Astfel, în perioada 13 august 2003 - 09 aprilie 2004, SC N. SRL a obţinut 12 credite în valoare de 8.820.000.000 RON, 10 pe documente în curs de încasare, unul garantat cu cash colateral şi unul cu garanţii materiale.

La data judecării cauzei în fond, s-a constatat că suma creditată a fost rambursată.

Inculpatul, la cererea creditelor, a prezentat balanţe contabile, adesea, nereale şi a schimbat destinaţia unor sume astfel încălcând obligaţiile asumate prin contractele de creditare. Acelaşi inculpat, personal, a întocmit borderouri de achiziţii animale, a înscris preţuri mai mari, cu rezultatul înregistrării în contabilitatea societăţii, a sumei de 1.295.209.000 RON ca fiind cheltuită, deci reducând nereal profitul, bugetul statului fiind prejudiciat cu 338.366.500 RON.

Nu s-a reţinut ca inculpatul să fi dat bani, bunuri, foloase pentru a i se acorda creditele.

În ce priveşte reţinerea, în sarcina acestui inculpat, a trei infracţiuni de fals, uz de fals, evaziune fiscală, pentru că nu s-a probat că acestea sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, inclusiv raportul de expertiză contabilă stabilind că şi-a diminuat profitul impozabil, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 (întocmire incompletă, sau necorespunzătoare adevărului, a documentelor primare sau acceptarea de astfel de documente pentru împiedicarea verificărilor financiar-contabile, cu consecinţa diminuării veniturilor sau a surselor impozabile).

Împotriva sentinţei, până la decizia penală nr. 43 din 08 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii au declarat apel şi recurs, o ultimă decizie în calea de atac a recursului fiind cea cu nr. 2374 din 30 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În rejudecarea decisă de instanţa supremă, Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 43 din 08 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de către inculpaţii T.I., C.M. şi M.D., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 316 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, a descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC G.C. SRL).

Privind pe acelaşi inculpat, s-a decis schimbarea temeiului legal al achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (SC X. SRL, SC N. SRL, SC C.C. SRL).

Totodată, s-a decis limitarea conţinutului pedepselor accesorii şi al pedepsei complementare, la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c C. pen.

În baza art. 861 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei de 4 ani închisoare şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Conform art. 863 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 36 a deciziei.

Conform art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea sub supraveghere, a executării pedepsei.

Cu referire la inculpatul C.M., s-a decis descontopirea pedepsei rezultantă, de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Privind pe acelaşi inculpat, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi, respectiv, cea prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 81/1991, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a mai dispus limitarea pedepsei accesorii la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c C. pen.

În baza art. 861 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului menţionat, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 37 a deciziei.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Totodată, s-a înlăturat, în ce-l priveşte pe acest inculpat, a dispoziţiilor art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pedeapsa complementară pe durata a 2 ani.

Privind pe inculpata M.M., s-a schimbat temeiul legal al achitării, din dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege şi, respectiv, de art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru SC G.C. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL).

De asemenea, în ce o priveşte pe această inculpată, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeaşi lege (pentru SC X. SRL), în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., şi, respectiv din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru SC G.C. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL) în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracţiunile pentru care s-a schimbat încadrarea juridică.

Referitor la inculpatul M.D., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante, de 1 an şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente.

În continuare, s-a dispus schimbarea temeiului legal al achitării inculpatului pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru cea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.

S-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, cu referire şi la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pe latură civilă, s-a înlăturat obligarea acestui inculpat de la plata sumei de 47.943,21 lei cu dobânda legală aferentă, către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, constatându-se ca fiind acoperit prejudiciul adus acesteia.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

S-a mai dispus comunicarea hotărârii definitive, către Oficiul Registrului Comerţului Dâmboviţa.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recursuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de inculpaţii M.D., T.I., C.M., M.M. şi de către partea civilă ANAF Dâmboviţa prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

Parchetul şi-a motivat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susţinându-se că achitarea inculpatului T.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ce priveşte denunţul lui I.D., constituie o gravă eroare de fapt, de asemenea, tot consecinţa erorii de fapt o reprezintă greşita achitare a inculpatei M.M., iar în ce priveşte pct. 14, pentru toţi inculpaţii, pedepsele au fost netemeinic individualizate.

Partea civilă şi-a motivat recursul pe greşita înlăturare a obligării inculpatului M.D., de la plata sumei de 47.943,21 lei şi a dobânzii, chiar în condiţiile în care acesta a achitat respectiva sumă.

Inculpaţii M.D. şi T.I. şi-au motivat recursurile pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 1, 2, 9, 10 şi 18 C. proc. pen., respectiv nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, instanţa nu a fost sesizată legal, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe sau cereri esenţiale, de natură să influenţeze soluţia, s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă greşita condamnare.

În încheierea de la termenul de judecată 26 aprilie 2011, alături de dezvoltarea cazurilor de casare, apărătorul ales al inculpatului M.D. a considerat că faptele acestuia sunt prescrise.

Inculpatul C.M. şi-a motivat recursul pe aceleaşi cazuri de casare, apărătorul său ales susţinând, de asemenea, că faptele s-au prescris.

M.M., în recurs, a solicitat schimbarea temeiului legal al achitării în cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul M.D., apărătorul ales a susţinut şi că trebuie aplicat art. 741 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.

În ce priveşte cazul de casare invocat de parchet, art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii T.I. şi M.M., instanţa de fond şi cea de apel (apel inclusiv şi până la decizia recurată), şi-au motivat soluţiile de achitare prin coroborarea probatoriului administrat.

Astfel, în ce priveşte denunţul lui I.D., examinându-se probatoriul de la urmărirea penală şi cel de la cercetarea judecătorească, inclusiv depoziţiile acestuia, nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului T.I. privind infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, dubiul profitându-i.

Motivarea soluţiei este argumentată şi bazată pe aprecierea justă a probelor.

Referitor inculpatei M.M., de asemenea, instanţele, raportând situaţia de fapt la activitatea infracţională a acesteia, au motivat corect soluţiile de achitare, fie pe temeiul neîntrunirii elementelor constitutive, fie pe cel al temeiului fapta nu este prevăzută de legea penală, în cauză existând şi actul de control intern bancar, acesta referindu-se la analiza aspectelor proprii atribuţiilor ei de serviciu, concluzionând că sunt abateri disciplinare.

În ce priveşte cererea preliminară formulată şi motivată de către apărătorul ales al inculpatului M.D., reiterată şi cu ocazia dezbaterii recursurilor, sunt de evidenţiat următoarele:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340 din 11 noiembrie 2009, instanţa de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, să se pronunţe cu titlu preliminar, asupra unei întrebări ridicată într-o cauză şi care se referă la solicita validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute în art. 35 parag. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauza pendinte.

Conform alin. (2) al textului indicat, dacă cererea este formulată în faţa instanţei de recurs, solicitarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de a se pronunţa cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză.

În art. 35 pct. 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată, se arată că instanţa Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene are jurisdicţie sub rezerva condiţiilor stabilite în acest text, de a da sentinţei preliminare asupra valabilităţii şi interpretării deciziilor-cadru şi deciziilor, asupra interpretării convenţiilor stabilite potrivit acestui titlu, precum şi asupra valabilităţii şi interpretării măsurilor pentru implementarea lor.

Din interpretarea coroborată a textelor amintite, se reţine că pentru sesizarea Curţii de Justiţie trebuie să existe prezumţia de pertinenţă a întrebărilor preliminare, altfel spus, instanţa naţională poate să trimită o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare numai atunci când apreciază că dezlegarea întrebărilor pe care şi le pune în legătură cu interpretarea sau soliditatea dreptului Uniunii aplicabil în cauză, îi este necesară pentru a soluţiona cauza cu care a fost sesizată.

Or, cele două întrebări puse de inculpat şi apărătorul său, respectiv: 1) art. 37 din Legea nr. 82/1991 este în conformitate cu prevederile art. 8 şi ale art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

2) art. 10 din Legea nr. 87/1994 este conform prevederilor şi garanţiilor instituite de art. 6 pct. 1 din Convenţie şi art. 8 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acestea nu întrunesc prezumţia de pertinenţă a unei întrebări preliminare.

Această concluzie se impune deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 8 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului fac deja parte din dreptul intern urmare ratificării Convenţiei de către România şi respectarea este verificată de instanţa internă, iar, pe de altă parte, în cauză nu este incident niciun element de extraneitate.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că instanţele naţionale au suveranitate completă pentru aplicarea sancţiunilor penale, iar Curtea de Justiţie nu se poate pronunţa pe posibilitatea de a incrimina a statelor naţionale decât dacă trebuie interpretată o normă, ceea ce nu este cazul.

Cu referire la cazurile de casare invocate în recursurile inculpaţilor T.I., C.M., M.D. (art. 385⁹ pct. 1 şi 2 C. proc. pen.), potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie (fost Parchet Naţional Anticorupţie la data faptelor) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au săvârşit, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro ori o perturbare gravă (deosebit) a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei 9.500 euro (textul cuprinde toate actualizările în baza actelor normative modificatoare, publicate în M.O. al României până la 23 decembrie 2004).

De asemenea, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care reprezintă, fiecare, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Ca atare, într-o asemenea situaţie, dacă prin acţiunile sau inacţiunile inculpatului, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prejudiciul total depăşeşte suma de 2 miliarde lei (200.000 lei noi), ne găsim în prezenţa unei infracţiuni continuate cu consecinţe deosebit de grave.

Or, din economia textului sus-menţionat, rezultă că, în cazul infracţiunilor continuate, prejudiciul se calculează prin însumarea (aritmetic, sumă) tuturor prejudiciilor cauzate de actele materiale (în acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin decizia dată în recurs în interesul legii, nr. XIV din 22 mai 2006, deci înainte de sentinţa fondului).

Raportându-ne strict la activităţile infracţionale ale inculpaţilor, realizată prin săvârşirea infracţiunilor descrise în art. 10 lit. b) şi în art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rezultă că prejudiciul însumat cauzat depăşeşte cu mult valoarea de 100.000 euro reţinută în art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2000 în redactarea de la data săvârşirii faptelor.

Cu titlu exemplificativ, Curtea va reţine fapta inculpatului T.I. care, în calitate de director la Sucursala Târgovişte a B.C.C., în perioada iulie - decembrie 2003, cu intenţie şi în mod repetat, cunoscând că documentele depuse spre aprobarea creditărilor, nu îndeplinesc condiţiile legale şi pe cele bancare, a votat favorabil în şedinţele Comitetului de Credite, acordarea a 48 de credite în sumă totală de 45.091.000.000 lei către SC G.C. SRL

De asemenea, trebuie avut în vedere şi cursul euro al B.N.R. din luna decembrie 2003, respectiv 4,065 RON.

Faţă de cele arătate, apărările recurenţilor referitoare la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie şi nelegala sesizare a instanţei sunt nefondate.

De altfel, pe parcursul întregului proces penal, inculpaţii au criticat aspectele menţionate, critici respinse just şi legal.

În ce priveşte susţinerea, de către inculpaţii T.I., M.D., C.M., că faptele sunt prescrise, sunt de arătat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor C. pen. în materia prescripţiei răspunderii penale, aceasta înlătură răspunderea, dar, conform art. 124, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie arătat în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Or, cu privire la inculpatul M.D., întrucât ultimul act material al infracţiunilor de fals intelectual şi de uz de fals a fost săvârşit la data de 9 aprilie 2004, rezultă că termenul legal de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani şi 6 luni şi de împlineşte la 8 octombrie 2011.

De asemenea, pentru infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, în incriminarea prevăzută de legiuitor în art. 10 din Legea nr. 87/1994 (mai favorabilă aceluiaşi inculpat), termenul de prescripţie este tot de 7 ani şi 6 luni. Cum şi această faptă a fost săvârşită de inculpat în perioada 12 august 2003 - 09 aprilie 2004, rezultă că nu s-a împlinit termenul de prescripţie.

Referitor la inculpatul T.I., s-a reţinut că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt sancţionate de legiuitor cu pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani închisoare, respectiv 5 şi 15 ani închisoare. Or, aplicând dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 124 C. pen., la data ultimului act comis, rezultă că prescripţia răspunderii penale se împlineşte cel mai degrabă în octombrie 2017.

Din aceleaşi considerente ca cele indicate deja, răspunderea penală pentru infracţiunile de fals reţinute în sarcina inculpatului C.M., se constată că termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d), raportat la art. 124 C. pen. se împlineşte în iunie 2011.

Referitor cazului de casare invocat, acela prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., cercetarea judecătorească a relevat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin analiza elementelor probatorii şi a textelor de lege incriminatoare. Astfel, instanţa de fond a evidenţiat activitatea infracţională pentru fiecare inculpat cu raportare la documentaţia aferentă, declaraţiile martorilor, expertiza contabilă, fişele posturilor, documentele societăţilor comerciale, bonurile de achiziţii animale.

Privind recursul inculpatei M.M., aceasta susţinând că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), s-a reţinut că aceasta a încălcat normele de creditare pentru creditele acordate societăţilor comerciale din cauză, a întocmit referate de acordare de credite cu date nesusţinute de documentele justificative, a propus acordarea creditelor contrar normelor de creditare şi a votat favorabil în şedinţele Comitetului de Credite, nu a urmărit respectarea în totalitate a destinaţiei sumelor, dar nu a urmărit obţinerea pentru sine de bunuri sau foloase, nu a cunoscut că inculpatul T.I. primea bani, bunuri, servicii, dar faptele fie nu întruneau latura subiectivă, fie nu erau prevăzute de legea penală, cum s-a mai arătat, unele fapte fiind dezincriminate, art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege (Legea nr. 69/2007). Sub acest aspect, şi privindu-i pe alţi inculpaţi, pentru infracţiunile menţionate deja, achitarea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (inculpaţii T.I., C.M., M.D.).

În ce priveşte reţinerea, în favoarea inculpatului M.D., a art. 741 C. pen. introdus prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, deci anterior pronunţării prezentei, a constatat că acest text foloseşte o terminologie ambiguă, imprecisă, de natură a lipsi de previzibilitate norma, astfel încălcându-se prevederile constituţionale referitoare la un proces echitabil, el nu se corelează cu prevederi C. pen. cât şi cu altele reglementate în legi speciale la care se face trimitere, şi ca atare, s-a decis că dispoziţiile art. 741 C. pen. sunt neconstituţionale. Cum deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, ea se aplică şi inculpatului.

Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la pedepsele aplicate inculpaţilor, pedepse suspendate sub supraveghere sau condiţionat, deci fără privare de libertate, instanţa de fond şi instanţa de apel au acordat valenţe corespunzătoare criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., semnificaţie pericolului social al faptelor inculpatului T.I., calităţii acestuia, şef serviciu credite şi director bancar, împrejurărilor comiterii lor, respectiv continuat, dar şi datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, în afara lui C.M., în parte acesta, ceilalţi nerecunoscând activitatea infracţională.

Cu referire la recursul declarat de partea civilă, din chiar motivarea acestei căi de atac (invocă art. 385¹ C. proc. pen.), partea susţinând că se impune menţinerea obligării inculpatului M.D. la plata despăgubirilor deşi s-a constatat a-i fi acoperit prejudiciul (Dosar Î.C.C.J.), potrivit dispoziţiilor art. 14 (3) lit. b) C. proc. pen., repararea pagubei făcându-se prin plată (aceasta a avut loc), acţiunea civilă fiind exercitată alături de acţiunea penală, inculpatul nu mai poate fi obligat să acopere un prejudiciu deja acoperit, şi, deci, legal s-a constatat dezdăunarea părţii civile.

Pentru considerentele expuse, decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, recursurile parchetului, părţii civile şi ale inculpaţilor fiind nefondate, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Potrivit art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, partea civilă recurentă şi inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii M.D., T.I., C.M., M.M. şi de partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva Deciziei penale nr. 43 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 615/2011. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 4004/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2028/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2042/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2078/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 249/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3619/2011. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs