ICCJ. Decizia nr. 2096/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2096/2011
Dosar nr.10898/2/2010
Şedinţa publică din 23 mai 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 397 din data de 30 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 10898/2/2010 (2970/2010) Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut şi pus în executare sentinţa penală din 15 decembrie 2005 a Tribunalului din Roma, secţia a VI-a, şi a sentinţei penale din 9 iunie 2008 a Judecătorului pentru anchete preliminare din Tribunalul Roma, Biroul X, privind pe condamnatul B.M.F. (alias L.I.).
Totodată, instanţa de fond a constatat că B.M.F. are de executat pedeapsa de 18 ani închisoare, prin reducerea pedepsei rezultante iniţiale de 19 ani şi 9 luni închisoare, prin reducerea acesteia prin Decretul preşedintelui Republicii nr. 241 din 31 iulie 2006 (1 an 8 luni şi 24 zile), deducându-se reţinerea şi arestarea preventivă de la 12 decembrie 2005 la 15 decembrie 2005; de la 7 aprilie 2006 la 8 aprilie 2006 şi de la 13 noiembrie 2006 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea persoanei condamnate B.M.F. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare şi emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt :
Prin sentinţa pronunţată la data de 15 decembrie 2005 de Tribunalul Roma, secţia a V-a, B.M.F. a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin sentinţa din 6 iunie 2007 a Tribunalului Roma, secţia a VI-a, acelaşi făptuitor a mai fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de concurs la rezistenţa opusă unui funcţionar public, iar prin sentinţa pronunţată la data de 9 iunie 2008 de judecătorul pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Roma – Biroul X, numitul B.M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de concurs la omor calificat în formă continuată, pentru infracţiunea de concurs la tâlhărie calificată.
Prima instanţă a reţinut că în cauză este îndeplinită condiţia dublei încriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, modificată, şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strassbourg la 21 martie 1983.
S-a mai reţinut că hotărârile de condamnare sunt definitive, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană a transferării persoanelor condamnate şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004, iar persoana condamnată are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale.
Totodată, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 129 lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana condamnată este cetăţean român, îşi are domiciliul în România şi şi-a exprimat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul nerecunoaşterii în integralitatea lor a hotărârilor de condamnare.
Recursul este fondat.
Din actele aflate la dosar rezultă că B.M.F. a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare prin sentinţa penală din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Roma, la 5 luni închisoare prin sentinţa penală din 6 iunie 2007 a Tribunalului Roma şi la 18 ani închisoare prin sentinţa penală din 9 iunie 2008 a judecătorului pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Roma. Prin ultima sentinţă penală i-au fost aplicate persoanei condamnate pedepsele accesorii ale interdicţiei pe viaţă de a deţine funcţii publice, ale interdicţiei drepturilor şi suspendării autorităţii părinteşti pe durata pedepsei principale aplicate.
Conform actului de executare a pedepselor concurente emis la data de 27 februarie 2009 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Roma, cele trei pedepse aplicate au fost cumulate, rezultând pedeapsa finală de 19 ani şi 9 luni închisoare, pedeapsă redusă cu 1 an, 8 luni şi 24 zile prin Decretul Preşedintelui Republicii nr. 241 din 31 iulie 2006, astfel că B.M.F. urmează a executa 18 ani şi 6 zile închisoare.
În cazul transferării unei persoane condamnate, Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi legea internă nr. 302/2004 stabilesc două proceduri alternative de executare, între care statul de executare trebuie să aleagă, respectiv continuarea executării pedepsei aplicate sau conversiunea condamnării.
În procedura de continuare a executării reglementată de art. 10 din Convenţie şi art. 145 din Legea nr. 302/2004, statul de executare continuă activitatea începută de statul de condamnare, succedându-i în totalitate şi este legat de natura juridică şi durata sancţiunii, aşa cum rezultă ea din condamnare.
În cauză, s-a stabilit ca modalitate de transferare continuarea executării pedepsei şi ca atare nu se poate modifica durata pedepsei, statul român fiind continuatorul statului de condamnare.
Prin urmare, la examinarea îndeplinirii condiţiilor transferării prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 instanţa de judecată trebuia să se raporteze la întreaga durată a pedepsei ce se execută în Italia, astfel cum rezultă din documentele transmise de statul de condamnare, respectiv 18 ani şi 6 zile.
Este adevărat că în actul emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Roma se precizează că pedeapsa rămasă de executat este de 18 ani, însă aceasta este rezultatul deducerii celor 6 zile de arest preventiv, de la 12 decembrie 2005 – 15 decembrie 2005 şi 7 aprilie 2006 – 8 aprilie 2006. Prin dispoziţia instanţei de fond de transferare a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani şi deducerea celor 6 zile de arest preventiv se realizează practic o dublă computare a măsurii preventive.
Pentru aceleaşi argumente care ţin de obligativitatea respectării felului şi duratei condamnării se impunea recunoaşterea pedepselor accesorii aplicate condamnatului B.M.F. prin sentinţa penală din 9 iunie 2008 a Judecătorului pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Roma.
Tot sub acest aspect este de menţionat că Republica Italia, prin declaraţia dată conform art.3 paragraful 3 din Convenţia de la Strasbourg, a exclus procedura schimbării pedepsei prevăzută la art. 9 paragraful 1 şi 11 din Convenţie.
În raport de considerentele expuse, urmează ca recursul declarat să fie admis, să se caseze sentinţa atacată numai cu privire la durata pedepsei ce urmează a fi executată de persoana transferabilă. Se va deduce perioada arestării preventive, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 397 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind intimatul condamnat persoană transferabilă B.M.F. alias „L.I.".
Casează, în parte sentinţa penală atacată cu privire la durata pedepsei ce urmează a fi executată în urma recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti de condamnare pronunţate de autorităţilor judiciare italiene şi rejudecând.
Constată că pedeapsa ce urmează a fi executată de persoană transferabilă B.M.F. alias „L.I." este de 18 ani şi 6 zile închisoare, precum şi interdicţia pe viaţă a ocupării de funcţii publice, interdicţia drepturilor părinteşti şi suspendarea autorităţii părinteşti pe durata executării pedepsei.
Deduce prevenţia persoanei transferabile de la 12 decembrie 2005 la 15 decembrie 2005, de la 7 aprilie 2006 la 8 aprilie 2006 şi de la 13 noiembrie 2006 la 23 mai 2011.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2097/2011. Penal → |
|---|
