ICCJ. Decizia nr. 2098/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2098/2011
Dosar nr. 49374/3/200.
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259/F din 31 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. b) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art.998 C. civ. a obligat pe inculpat la despăgubiri civile: 3000 lei către partea civilă C.R. şi 639 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni şi cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii la completa achitare a debitului.
A respins ca nefondată cererea privind prestaţia periodică faţă de partea civilă C.R.
A constatat că inculpatul a fost reţinut/arestat preventiv în prezenta cauză de la 07 octombrie 2008 la 07 octombrie 2009, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, în contul IBAN- RO62TREZ7045032XXX003561; Cod fiscal 4340633 deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 31 iulie 2008, inculpatul B.A.A. se afla în prezenţa martorilor N.M. şi I.C. zis R. într-o parcare, toţi trei consumând alcool. La un moment dat, în jurul orelor 23,30, inculpatul, însoţit de cei doi martori au plecat către restaurantul fast-food Dynos, situat pe Calea Văcăreşti, pentru a mânca. În timpul deplasării, potrivit declaraţiilor martorilor inculpatul mergea în spatele acestora. Victima G.C., în vârstă de 57 de ani, era o persoană fără adăpost, fiind plecat din locuinţa de domiciliu-oraşul Hunedoara. În seara de 31 iulie 2008 acesta a consumat singur bere la terasa SC C. SRL, cunoscută sub numele „La Timişoreana".
După ce a părăsit terasa, victima s-a deplasat pe Calea Văcăreşti şi în apropierea staţiei RATB Abator, s-a aşezat pe o bancă, loc în care s-a intersectat cu inculpatul şi martorii N.M. şi I.C.C.
În momentul în care inculpatul a ajuns în dreptul victimei, acesta din urmă l-a rugat pe inculpat să-i dea o ţigară fapt ce l-a înfuriat, devenind agresiv verbal. În acest context victima s-a ridicat de pe bancă şi în încercarea de a se îndepărta de inculpat, s-a angajat în traversarea străzii, deplasându-se printre două autoturisme parcate în scuarul staţiei RATB Abator.
În acest moment, inculpatul a ocolit unul din aceste autoturisme, ieşind astfel în faţa victimei. Văzând acest lucru, victima s-a întors cu spatele către inculpat, încercând astfel în continuare să se îndepărteze de acesta, în faţa atitudinii vădit agresive a inculpatului.
Când victima s-a întors cu spatele către el, inculpatul B.A.A. i-a aplicat o lovitură cu genunchiul piciorului drept în zona toracică posterioară, lovitură în urma căreia victima a fost practic proiectată cu partea superioară a corpului peste plafonul unuia dintre autoturismele parcate.
Apoi victima a căzut pe carosabil, în urma căderii suferind un traumatism cerebral grav (hematom subdural cu dilacerare cerebrală), traumatism care a dus la decesul victimei (survenit la data de 01 august 2008, ora 1930, la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni Bucureşti).
Urmare intervenţiei martorului N.M. inculpatul s-a reîntors spre victimă, care a reuşit să se ridice singură de pe caldarâm, continuându-şi deplasarea pe Calea Văcăreşti, oprindu-se la un magazin non – stop, numit „După Colţ" victima relatând martorilor T.D., P.S.C., D.A.A., prezenţi în incinta magazinului, că a fost agresată, detaliind în mod concret situaţia de fapt.
În acest context, martorul T.D.V. a apelat numărul de urgenţă 112, reclamând agresiunea victimei şi solicitând ajutor medical.
La scurt timp, la sediul magazinului „După Colt" s-a deplasat un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei 14 şi o ambulanţă care a şi acordat victimei primele îngrijiri , context în care victima a relatat din nou situaţiunea de fapt.
În drum spre spital, echipajul de poliţie a oprit în dreptul terasei „La Timişoreana" verificând dacă printre consumatori se afla autorul agresiunii.
Din concluziile raportului medico-legal nr. A3/1237/2008 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" (filele 7-10) rezultă că „moartea a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural strâng şi dilacerare cerebrală operată. Leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce la data de 31 iulie/01august 2008, cel mai probabil prin lovire de corp dur; între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată; la autopsie s-au mai constatat leziuni traumatice faciale, la nivelul membrelor, pectoral şi mamar stânga (echimoze, excoriaţii, plagă buză superioară) ce s-au putut produce la data de 31iulie/01 august 2008, prin lovire cu şi de corp dur".
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu raportul de expertiză medico – legală, privind cadavrul victimei, planşa foto, proces - verbal de conducere în teren însoţit de planşa foto şi harta locului comiterii infracţiunii, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut fapta, negând că ar fi avut vreun conflict cu victima.
Aceeaşi poziţie de negare a faptei a adoptat-o inculpatul şi cu ocazia audierii de către instanţa de fond.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.A.A.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând că în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, cât şi sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, în condiţiile în care instanţa de fond nu a dispus citarea în cauză a celor doi copii majori ai victimei.
Ca atare parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate şi în ceea ce priveşte pedeapsa complimentară, a solicitat şi interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, iar ca pedeapsă accesorie să se interzică doar dreptul de a fi ales şi celelalte drepturi prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În apelul inculpatului a fost criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit a fost condamnat, cât timp nu rezultă vinovăţia sa din probele administrate în cauză, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 199/A din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 259 din 31 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, în fond, rejudecând:
În baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A.A., fiul lui Antonie şi Lucia, născut în anul 1985 în România, la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămări cauzatoare de moarte.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.A.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Ministerului Public au rămas în sarcina statului.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie a reţinut instanţa de prim control judiciar că doar apelul parchetului este întemeiat.
Astfel, apreciază instanţa de apel că faţă de gravitatea deosebită a faptei, lipsa de sinceritate a inculpatului, se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat.
Cu privire la apelul inculpatului, reţine instanţa de prim control judiciar că este nefondat, probele administrate în cauză înlăturând orice incertitudine cu privire la vinovăţia inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A.A., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - arătând că nu el este autorul faptei.
În subsidiar, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prev. de disp. art. 861 C. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpat, nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect apreciind instanţa de fond că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină, rezultând că în noaptea de 31 iulie 2008/1 august 2008, pe Calea Văcăreşti sector 3, în scuarul staţiei R.A.T.B. „ABATOR", inculpatul B.A.A. i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G.C. în vârstă de 57 de ani, lovitură în urma căruia acesta a căzut suferind leziuni grave, urmare cărora a decedat la data de 1 august 2008 la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar - Arseni Bucureşti.
Relevante în susţinerea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile martorilor N.M. şi I.C.C., care l-au însoţit în seara incidentului pe inculpat.
Astfel cei doi martori au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că se deplasau în Calea Văcăreşti, iar inculpatul a rămas mai în urmă şi când au întors capul, l-au văzut pe acesta discutând cu o persoană, iar la un moment dat acel bărbat a vrut să traverseze strada moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură de picior în spate în urma căreia a căzut peste o maşină parcată, după care a căzut jos.
Cei doi martori oculari au descris în amănunţime atât momentul, locul săvârşirii infracţiunii cât şi atitudinea agresivă a inculpatului exercitată asupra victimei.
Este adevărat că între declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză există unele contradicţii referitoare la vârsta agresorului sau la obiectele vestimentare ale victimei sau la locul unde a fost agresată victima, însă aceste aspecte nu pot determina înlăturarea declaraţiilor martorilor oculari, declaraţii care de altfel au fost constante, aşa cum au menţionat pe parcursul procesului penal.
Relevantă în dovedirea vinovăţiei inculpatului este şi declaraţia martorului A.M.C., vânzător la terasa C., care a arătat că i-a văzut în seara respectivă pe cei trei, respectiv pe inculpat şi pe martorii I. şi N. şi în momentul în care alerga spre ei a văzut pe jos un bărbat căzut şi întrebându-i pe cei trei ce s-a întâmplat i s-a spus că inculpatul l-a lovit pe acel bărbat. La circa 20 de minute de la acel incident ducându-se la terasa C. unde lucrează, arată martorul că victima a venit acolo pentru a identifica agresorul.
Arată martorul că persoana văzută de el căzută la pământ este una şi aceeaşi cu persoana care a venit la bar să identifice agresorul.
Poziţia manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu reprezintă altceva decât o încercare a acestuia de a fi absolvit de răspundere penală. Astfel, deşi în faza de urmărire penală a arătat că victima s-a dezechilibrat şi a căzut datorită stării de ebrietate în care se afla, în faza de cercetare judecătorească a negat chiar şi prezenţa martorului I.C., spunând în continuarea declaraţiei că nu îşi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale, întrucât a fost lovit de procuror, iar cu privire la declaraţia martorului N.M. în sensul că el ar fi avut o altercaţie cu victima arată că este posibil ca şi martorul să fi fost forţat sau influenţat.
Chiar dacă, în abstract, ar fi să admitem această apărare a inculpatului este curios faptul că martorul N.M. niciodată nu a menţionat că a fost forţat de anchetatori să declare într-un anume mod şi chiar mai mult el şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, declarând în amănunţime modalitatea de comitere a faptei.
Toate argumentele prezentate conduc la concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., astfel încât apărările inculpatului în sensul achitării sale ori în baza disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., ori în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. neputând determina adoptarea unei soluţii contrare celei dispusă de instanţa de fond.
Nici cealaltă critică a inculpatului nu este întemeiată.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criticilor reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în mod corect instanţa de apel aplicând inculpatului o pedeapsă într-un cuantum majorat faţă de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 5 şi 15 ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă de care a dat dovadă inculpatul care a lovit victima, aparent, fără niciun motiv producându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Nu poate fi omisă poziţia oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, el încercând să prezinte diferite variante cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, ca în cele din urmă să nege orice incident cu victima.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanţa de apel care a orientat pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege, ori această împrejurare nu poate fi determinată în aplicarea unei pedepse cât timp lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate pentru orice individ.
Ca atare, pedeapsa aplicată de instanţa de apel este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, neexistând alte elemente care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei putând fi atins doar prin privare de libertate.
Natura infracţiunii comise, modalitatea de comitere, rezultatul infracţiunii constând în decesul victimei sunt împrejurări ce impun un regim sancţionator sever.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2101/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
