ICCJ. Decizia nr. 2101/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2101/2011
Dosar nr. 566/57/2010
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta S.P.F., domiciliată în SUA împotriva rezoluţiei din dosar nr. 1032/P/2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 02 februarie 2009 şi a menţinut rezoluţia din dosar nr. 243/II/2/2010 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 16 martie 2010.
A fost obligată petentă să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată la 27 iulie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor B.D.A., B.I., P.M.M.M.F. şi o persoană necunoscută pentru săvârşirea infracţiunii de furt a primilor doi şi fals în declaraţii precum şi anumitului S.D. pentru favorizarea infractorului.
Prin ordonanţa din 02 noiembrie 2009 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu motivarea că făptuitoarea M.F. are calitatea de avocat.
Prin rezoluţia din 02 februarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 1031/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că din verificările efectuate nu a rezultat că făptuitorii ar fi săvârşit vreo faptă penală, respectiv sumele de bani au fost retrase legal din contul defunctei S.M. iar făptuitorul S.D., ofiţer de poliţie şi-a exercitat legal atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 352/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 243/II/2/2010 din data de 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei soluţii, în baza disp. art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Prin sentinţa penală atacată a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara S.P.F. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din considerentele sentinţei, rezultând că nu pot fi identificate elemente care să confirme săvârşirea vreunei infracţiuni de către intimaţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara S.P.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie şi după calitatea persoanei, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea este contrară legii, s-a comis o gravă eroare de fapt, cauza s-a judecat fără citarea sa, motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, reţine Înalta Curte că recursul declarat de petiţionară nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond de menţinere a rezoluţiei nr. 1033/P/2009 din 2 februarie 2010 este legală şi temeinică, în mod corect, reţinând instanţa de fond că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat existenţa vreuneia dintre infracţiunile reclamate.
Astfel din actele premergătoare efectuate a rezultat că la data de 22 decembrie 2007 numita S.P.F., mama petiţionarei, a decedat, iar la data de 24 decembrie 2007, numitul B.D.A., nepotul defunctei a ridicat din contul mătuşii sale decedate suma de 14.508 lei pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare.
Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008 între partea vătămată S.P.F. şi unchiul său B.I. s-a încheiat o înţelegere autentificată în faţa avocatului M.F., prin care petiţionara a fost de acord cu cheltuielile efectuate de numitul B.I., declarând în mod expres că nu mai are nicio pretenţie de la familia unchiului său B.I.
În declaraţia dată, avocatul M.F. a confirmat faptul că a fost angajată de către petiţionară pentru a încheia un act de desocotire între ea şi făptuitori.
Intimatul S.D. a efectuat acte de cercetare penală în raport de aspectele reclamate de petiţionară, plângere ce a făcut obiectul dosarul nr. 352/P/2008, în raport de care acesta afirmă că cercetarea penală a fost muşamalizată de sub-inspectorul de poliţie S.D. pentru care solicită efectuarea de cercetări pentru infracţiunea de favorizare a infractorului.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă aspectele relevate de petiţionară, nici una din infracţiunile reclamate nu au fost dovedite sub aspectul întrunirii elementelor constitutive.
Cu privire la motivele de recurs invocate de petiţionară, reţine Înalta Curte că nu sunt fondate.
Astfel, deşi petiţionara invocă încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute aceste critici, competenţa instanţei de fond fiind atrasă de calitatea de avocat a intimatei M.F.
Nici critica referitoare la faptul că judecarea cauzei în primă instanţă sa făcut în lipsa ei, nefiind legal citată, nu este întemeiată, din analiza actelor existente la dosar rezultând că petiţionara a fost legal citată la domiciliul său din SUA.
Celelalte motive de recurs invocate de petiţionară nu au fost motivate de aceasta, fiind doar enumerate cazurile de casare reglementate de disp. art. 3859 pct. 172 şi 18 C. proc. pen., care privesc aspecte referitoare la pronunţarea unei hotărâri penale pe fond, fără a-şi găsi aplicarea în cazul soluţionării unei plângeri în baza art. 2781 C. proc. pen., când judecata se limitează la analiza actelor premergătoare şi a soluţiei dispusă în baza acestora.
Reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul petiţionarei.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.P.F. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală .
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2098/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2107/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
