ICCJ. Decizia nr. 2116/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2116/2011
Dosar nr. 4261/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 201.
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost menţinută, între alţii, starea de arest a inculpaţilor V.G.G., G.N.A., M.M., B.G.E. şi C.G.F. toţi aflaţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Colibaşi.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 35 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Argeş au fost condamnaţi, între alţii, inculpaţii V.G.G. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 279 alin. (1) cu referire la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); G.N.A. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 279 alin. (1) cu referire la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2); art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); M.M. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 279 alin. (1) cu referire la art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.G.E. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 279 alin. (1) cu referire la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi C.G.F. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada 2006-2007 inculpaţii, împreună cu alte persoane condamnate în cauză s-au constituit în grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi manipularea pieţei de capital, prin folosirea unor acte false, au tranzacţionat ilegal acţiunile unor persoane şi şi-au însuşit fără drept contravaloarea lor şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii V.G.G., G.N.A., B.G.E., C.F. şi M.M. care au susţinut că măsura arestării lor preventive nu mai este justificată, că durata arestării şi a soluţionării cauzei a depăşit termenul rezonabil şi au solicitat revocarea acestei măsuri şi judecarea lor în stare de libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din analizarea actelor dosarului rezultă că arestarea inculpaţilor s-a dispus de Tribunalul Argeş în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. la data de 26 mai 2009 pentru recurenţii V.G.G., M.M. şi B.G.E., la data de 29 mai 2009 pentru recurentul G.N.A. şi la data de 23 noiembrie 2010 pentru recurentul C.G.F., existând motive verosimile de a bănui că, acestea au comis infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 294/2004; art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 290 şi art. 291 C. pen., constând în aceea că s-au constituit, împreună cu alte persoane, într-un grup infracţional organizat, că au obţinut informaţii privilegiate de la SC D.C. SA Bucureşti, cu privire la numărul de instrumente financiare libere deţinute de diverse persoane, că au vândut astfel de valori mobiliare prin folosirea unor documente false, s-au declarat împuterniciţi de persoanele înşelate reuşind să-şi însuşească banii din activitatea frauduloasă întreprinsă prejudiciind cu peste 200.000 RON un număr important de persoane din mai multe zone ale ţării.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Argeş a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepsele privative de libertate menţionate mai sus.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Piteşti, sesizată cu apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor şi din împrejurările comiterii lor.
Se mai constată că luarea unei măsuri alternative stării de detenţie ar fi de natură să pericliteze administrarea justiţiei respectiv soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârii de condamnare ar genera riscul ca inculpaţii să comită noi infracţiuni şi astfel să tulbure ordinea publică.
În sfârşit, referitor la alegaţia inculpaţilor în sensul depăşirii duratei rezonabile a soluţionării cauzei şi totodată a detenţiei, se constată că aceasta nu poate fi primită, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaţilor, părţilor civile şi părţilor vătămate, comportamentul acestora şi totodată faptul că nu au existat perioade de inactivitate imputabile autorităţilor.
În consecinţă, criticile formulate de inculpaţii recurenţi nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.G.G., G.N.A., B.G.E., C.F. şi M.M. împotriva încheierii din 5 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2320/109/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2113/2011. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2143/2011. Penal → |
|---|
