ICCJ. Decizia nr. 2286/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2286/2011

Dosar nr. 2858/112/2009

Şedinţa publică din 7 iunie 2011

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 30 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia penală, a fost condamnat inculpatul L.P.M., fiul lui V. şi F., în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b, art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 14 septembrie 2009 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate-parte civilă H.M., 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (pentru daune materiale).

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.L., 4.000 lei pentru daune materiale şi 50.000 lei pentru daune morale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile H.M. 500 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 2130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu din faza de urmărire penală Z.Z.I.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul L.P.M. a fost căsătorit, până în cursul lunii februarie 2009, cu numita L.P.S., însă au continuat să locuiască în acelaşi apartament, dar separaţi în fapt, împreună cu fiul lor. Fosta soţie avea o relaţie cu victima K.R. încă din anul 2008, relaţie pe care nu a ascuns-o, ceea ce a cauzat o stare de frustrare inculpatului. Cu toate acestea, între cei doi bărbaţi nu au fost incidente violente, cu excepţia unuia, din cursul anului 2009, care a constat doar într-o ceartă.

În seara de 13 septembrie 2009, numita L.P.S. a fost adusă la domiciliu cu maşina de victima R.K., cu care şi-a petrecut cea mai mare parte a zilei. Conform înţelegerii dintre cei doi, victima urma să aştepte ca femeia să intre în scara blocului şi să plece atunci când va observa aprinzându-se lumina în camera unde locuia.

În aceeaşi zi, în intervalul orar 19,30 - 20,30, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul „M.", local amplasat „vis-a-vis" şi oblic de blocul în care domicilia, împreună cu martorul F.T. Potrivit declaraţiei martorului, inculpatul a consumat circa 200 ml alcool.

Se mai arată în actul de sesizare că inculpatul a părăsit localul în jurul orei 20,40 (cu eroare de câteva minute), cu intenţia de a se deplasa la domiciliu, însă, anterior intrării în scara blocului în care locuia, i-a văzut pe victima R.K. şi fosta soţie, ocazie în care a luat hotărârea de a-l ucide pe R.K., probabil din cauză că se simţea permanent umilit de aceştia. în scopul de a crea un aparent „act provocator" sau chiar aparenţa unei „legitime apărări", inculpatul a telefonat la serviciul „112", reclamând faptul că victima se află lângă bloc, după care a ieşit din apartament, înainte ca fosta soţie să ajungă în locuinţă, deplasându-se la locul unde R.K. aştepta ca prietena sa să aprindă lumina în dormitor, ceea ce avea semnificaţia faptului că „a ajuns bine, că totul este în regulă".

Se mai arată în rechizitoriu că inculpatul a aşteptat ca victima să fie singură, apoi a lovit-o cu cuţitul, fără ca asupra sa să fie exercitate violenţe, procurorul apreciind că dovadă în acest sens este faptul că, în urma examinării la data de 14 septembrie 2009 de către medicul-legist, inculpatul nu prezenta nici o urmă de agresiune.

Întrucât nu au rezultat probe concludente în sensul că inculpatul a luat cu mult timp în urmă hotărârea de a suprima viaţa victimei R.K., procurorul a menţionat în actul de acuzare că nu se va reţine în sarcina acestuia infracţiunea de omor calificat în „varianta premeditării", dar nici circumstanţa atenuantă a provocării. în fine, procurorul a mai precizat în cuprinsul rechizitoriului că nu este exclus (raportat la declaraţia martorului A.B.P.) ca victima să se fi întâlnit cu inculpatul în apropierea blocului şi tot acolo să o fi lovit, având în vedere că martorul a relatat că cei doi traversau strada A.M. dinspre stânga spre dreapta. S-a apreciat însă, cu certitudine, că incidentul a avut loc undeva în intervalul 20,50 (ora apelării de către inculpat a serviciului de urgenţă 112) şi 21,30, ora la care „S." (P.S.) a apelat telefonul victimei fără a mai primi răspuns, întrucât era deja înjunghiată.

În actul de sesizare se mai arată că decesul victimei R.K. a fost violent, datează din 13 septembrie 2009, acesta datorându-se hemoragiei interne şi externe masive, consecutive unei plăgi tăiate/înţepate, penetrante în cavitatea abdominală dreaptă, cu secţionarea venei cave inferioare şi a aortei abdominale, aspect reţinut în baza raportului de constatare medico-legală nr. 2313/111/340/2009 din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud.

Partea vătămată S.L. s-a constituit parte civilă (fila 18) cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale şi 4.000 lei reprezentând daune materiale. Partea vătămată a invocat că victima R.K. a fost unicul fiu, ucis în floarea vârstei şi care trebuia să fie sprijinul ei la bătrâneţe. A susţinut că uciderea fiului ei i-a cauzat suferinţe fizice şi psihice, pe fondul cărora i s-au agravat bolile de care suferă. în ce priveşte daunele materiale a relevat că reprezintă cota parte din costul înmormântării, diferenţa fiind suportată de tatăl victimei, partea vătămată H.M.

Partea vătămată H.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei reprezentând costul înmormântării victimei, declarând că nu solicită daune morale (fila 26). Ulterior, părţile vătămate H.M. şi S.L., au afirmat că, costul total al înmormântării victimei a fost de 8000 lei şi că au suportat în mod egal această sumă, respectiv câte 4.000 lei, iar inculpatul a fost de acord să despăgubească părţile vătămate cu această sumă, în sensul de a plăti fiecăreia câte 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare (daune materiale).

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (f. 88-89), asistat de apărător, inculpatul a relatat că a fost căsătorit cu numita P.S. timp de 29 de ani, de care a divorţat în cursul lunii februarie 2009, din cauza unor neînţelegeri dar şi pentru că fosta soţia avea un prieten, despre care în noiembrie 2008 i-a spus că ar fi „viitorul soţ". Cu ocazia divorţului a aflat că acel bărbat se numeşte R.K. şi că acesta, în cursul lunii iunie 2009, a venit la blocul în care locuieşte şi a făcut scandal, inculpatul relatând că i-a cerut să plece, ca de altfel şi un vecin care deranjat de comportamentul victimei a ieşit afară şi i-a strigat acelaşi lucru. Inculpatul a mai declarat că după divorţ a continuat să locuiască cu fosta soţie în acelaşi apartament de bloc care constituia fostul domiciliu comun, precum şi cu fiul lor D., în vârstă de 29 de ani.

Referitor la ziua de 13 septembrie 2009, în faza de urmărire penală inculpatul a relatat că a stat acasă până în jurul orelor 17,00 când a plecat la sora sa revenind la domiciliu în jurul orelor 20,10. După ce a ajuns acasă a observat că la câţiva metri de scara blocului unde locuieşte era parcată maşina lui R.K., în autoturism văzându-l doar pe acesta. Ca urmare, la ora 20,50, a sunat la poliţie, reclamând că „îi este teamă de K.", răspunzându-i-se că în situaţia în care va ieşi din casă (apartament) şi va fi atacat, se va interveni. Inculpatul a mai relatat că a ieşit din casă pentru a-şi cumpăra ţigări, întrucât nu I-a mai văzut pe R.K. în faţa blocului, însă luând cu el un cuţit cu plasele din corn de cerb pe care I-a învelit într-un ziar, cu gândul de a se apăra. Sub acest aspect inculpatul a relatat că a luat cuţitul asupra sa deşi R.K. nu-l ameninţase, acest lucru petrecându-se doar o dată, în primăvara anului 2009 când a primit un telefon de la victimă care i-a spus că îl va bate fără să-i spună din ce motiv.

Prin declaraţia dată la urmărire penală inculpatul a mai arătat că a traversat drumul şi a mers la barul „M." unde a consumat circa 100 ml votcă „S.". Când a ieşit din bar, de după un gard, a apărut victima R.K. care cu mâna dreaptă l-a prins de gât, iar cu cea stângă l-a lovit de câteva ori în abdomen. Atunci, de spaimă, inculpatul a declarat că a „dat cu mâna stângă" în care avea cuţitul în abdomenul victimei. După aplicarea loviturii, victima s-a întors, mergând înspre maşină, iar el s-a dus acasă şi a aşteptat până a venit poliţia. Inculpatul a mai declarat că de faţă la săvârşirea faptei nu a fost nicio altă persoană.

Prin declaraţia dată în instanţă, în faza de cercetare judecătorească (f. 20-22) inculpatul şi-a menţinut-o pe cea de la urmărire penală, cu precizările menţionate în continuare:

La ora 17,00 din ziua de 13 septembrie 2009, a plecat la sora sa, care locuieşte în Bistriţa, de unde a revenit în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă, până în jurul orei 20,30, a consumat vodcă împreună cu amicul său F.T., la un bar situat vis-a-vis de blocul în care locuieşte. Apoi s-a gândit să meargă acasă, împrejurare în care a văzut la scara B a blocului în care locuia parcată maşina lui R.K., în care mai era o persoană, care a dedus că era fosta soţie. Inculpatul a relatat că a traversat strada şi a intrat în apartament (situat la parter), constatând că nu era nimeni acasă. Pentru că nu „mai avea decât două ţigări" s-a hotărât să meargă să-şi cumpere un pachet de la magazinul „A." aflat în apropiere. Fiindu-i frică de R.K. care era o persoană atletică, agresivă şi cu 20 de ani mai tânăr decât el, a sunat la „112" şi a cerut sprijinul organelor de poliţie, crezând că ar putea fi agresat. A fost refuzat de organele de poliţie, care au apreciat că nu este vorba de un pericol concret. Apoi a fumat o ţigară pe geamul de la bucătărie şi a observat că maşina victimei a plecat înspre B-dul D. Inculpatul a relatat că după 7-8 minute a coborât din bloc şi fiindu-i frică a luat asupra sa un cuţit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se ca dacă îi va ieşi în cale R.K. şi îl va ataca, îl va putea spreia.

Inculpatul a mai declarat că a coborât din bloc, a traversat drumul şi-a cumpărat pachetul de ţigări, după care a intrat din nou în barul în care consumase alcool cu F.T., s-a aşezat singur la o masă şi a băut încă 100 ml de votcă pe durata a 20 minute.

După ce a ieşit din bloc, cu intenţia de a merge acasă, de după un gard ce împrejmuia barul, a apărut R.K. care îl aştepta. Acesta l-a prins de gulerul de la cămaşă şi i-a dat 3-4 pumni în abdomen. Inculpatul a afirmat prin această ultimă declaraţie că victima l-a întrebat insistent, de câteva ori „unde-i cuţitul" şi i-a cerut să o lase în pace pe fosta soţie. Inculpatul a relatat că a încercat să-l împingă cu mâna pe R.K., dar că nu a reuşit, astfel că în această învălmăşeală, având cuţitul în mână, l-a lovit undeva în zona abdomenului. A precizat că în momentul în care a aplicat victimei lovitura cu cuţitul acesta era „învelit în ziar aşa cum l-a luat de acasă".

După comiterea faptei, a declarat că a mers acasă, unde găsind-o pe fosta soţie i-a spus „l-am lovit cu cuţitul", aspect sub care a apreciat nereală menţiunea din rechizitoriu, aceea „ţi l-am înjunghiat". în faţa instanţei inculpatul a mai afirmat că nu a fost influenţat în vreun fel în săvârşirea faptei, de consumul de alcool din acea seară.

Prin aceeaşi declaraţie inculpatul a mai arătat că până în seara de 13 septembrie 2009, purta asupra sa un spray lacrimogen, în „general de frică" şi de teamă de R.K., dar că acel spray i-a dispărut cu câteva zile înainte. A mai susţinut că R.K., în data de 7 septembrie 2009, a agresat-o şi pe fosta soţie care din acest motiv a depus plângere la poliţie şi că nu poate să-şi explice de unde ştia victima că în seara de 13 septembrie 2009 avea asupra sa un cuţit.

Instanţa de fond, în final, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarea stare de fapt.

Inculpatul L.P.M. a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceştia divorţând în cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separaţi în fapt circa 6 ani, potrivit declaraţiei fostei soţii, din cauză că inculpatul se „manifesta violent, mai ales la beţie" (fila 64 -dosar urmărire penală). Cu toate acestea, inculpatul şi fosta soţie au continuat să locuiască în acelaşi apartament cu fiul lor, L.P.D.G., care audiat în faza de urmărire penală a relatat că principalul motiv de divorţ al părinţilor săi a fost acela că tatăl său obişnuia de mai muţi ani să consume băuturi alcoolice (fila 78- dosar de urmărire penală).

Încă din anul 2008, L.P.S. şi-a găsit un prieten în persoana numitului R.K. (fost „H."), din această relaţie ea nefăcând un secret, ceea ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soţie era adusă acasă, cu maşina, de către R.K., căruia îi dădea chiar şi din alimentele pe care le prepara. Totuşi, între cei doi bărbaţi nu au fost incidente violente, cu excepţia celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat şi martorul P.A. (vecin) prin declaraţiile date în instanţă (filele 21 şi 95).

În data de 13 septembrie 2009, în jurul orei 17,00, inculpatul a mers la sora sa, care locuieşte în Bistriţa, B-dul D. De la aceasta a plecat în jurul orei 19,00, însă înainte de a merge acasă s-a dus la barul „M." situat vis-a-vis de blocul în care locuieşte, loc în care s-a întâlnit cu amicul său, martorul F.T., împreună cu care a vizionat un meci de fotbal, timp în care fiecare a consumat circa 200 ml. votcă.

Inculpatul şi martorul au plecat din local în jurul orei 20,45, ora fiind indicată de martor, raportându-se la faptul că au părăsit barul de îndată ce se terminase prima repriză la meciul de fotbal. Ulterior, martorul a plecat spre casă, respectiv la un bloc situat la circa 200 m, iar inculpatul a trecut drumul pentru a merge la domiciliul său.

Tot cam în acelaşi timp, fosta soţie a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu maşina de R.K., care de această dată a oprit autoturismul chiar în faţa blocului în care locuieşte, astfel că cei doi au fost văzuţi de inculpat încă de când traversa strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului şi apoi în apartament, observându-i în autoturism pe R.K. şi fosta soţie. în scurt timp inculpatul a ieşit din apartament, aflat la parter şi a coborât pe scările de la intrarea în bloc unde a rămas foarte puţin, astfel că după ce a intrat din nou în locuinţă, R.K. şi L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu maşina în spatele blocului (fila 43 - declaraţia martorei L.P.S.). După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în maşină aproximativ 10 minute.

În acest interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „ 112" solicitând intervenţia poliţiei sub pretextul că în faţa blocului se află concubinul fostei soţii şi îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar urmări şi că I-ar fi ameninţat de mai multe ori (f. 143 - dosar de urmărire penală). Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situaţia în care va ieşi din apartament să-şi ia telefonul şi să apeleze din nou „112", în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliţia va interveni imediat.

După ce a fost refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgenţă 112", care a apreciat că nu este vorba de un pericol concret şi iminent, inculpatul a fumat o ţigară pe geamul de la bucătărie, observând că maşina victimei a plecat înspre B-dul D. (fila 21 - declaraţia inculpatului din faza de cercetare judecătorească). Ca urmare, a mai aşteptat câteva minute, după care a luat hotărârea să meargă să-şi cumpere ţigări de la magazinul „A." situat în apropiere, însă „peste drum" de blocul în care locuieşte. înainte de a ieşi din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuţit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieşi în cale" R.K. şi îl va ataca, va putea să-l sperie (fila 21- dosar fond).

Apoi, inculpatul a coborât din bloc, a traversat drumul, şi-a cumpărat ţigări, după care a intrat din nou (pentru a doua oară) în barul în care fusese mai devreme cu martorul F.T., s-a aşezat singur la o masă şi a consumat încă 100 ml votcă, pe durata a circa 20 minute.

Între timp, dar imediat după ieşirea inculpatului din apartament şi deplasarea sa la magazin pentru a-şi cumpăra ţigări, la scara blocului (intrarea din spatele blocului) a ajuns fosta sa soţie, însoţită de victima R.K. (fila 64-65 - declaraţie martor L.P.S. din faza de urmărire penală).

L.P.S. a intrat în scara blocului şi apoi în apartament, timp în care R.K. a aşteptat în spatele blocului până când a realizat că totul este în regulă (respectiv până când fosta soţie a inculpatului a aprins lumina în camera sa). în momentul în care L.P.S. a intrat în apartament a constatat că nu era nimeni acasă, astfel că s-a blocat în camera sa, fiindu-i teamă de inculpat, care era băut. Din probele aflate la dosar în baza cărora sa reţinut această stare de fapt, coroborate cu procesul verbal de la fila 62 - dosar de urmărire penală şi listingul convorbirilor telefonice purtate pe telefonul victimei, instanţa reţine că L.P.S. s-a aflat în apartament la ora 21²⁶, oră la care aceasta („S.") l-a apelat pe R.K., iar acesta a primit apelul.

După ce inculpatul a ieşit din bar, cu intenţia de a merge acasă, probabil de după un gard, a apărut R.K. Este posibil ca R.K. să fi ştiut, în urma discuţiei telefonice cu L.P.S., că inculpatul nu se afla în apartament şi să fi presupus că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul şi a mers în acel loc. In lipsa altor probe, instanţa de fond a reţinut că, văzându-l pe R.K. la ieşirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul pe care îl avea învelit în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă prăbuşindu-se pe şosea. Acest moment a fost observat de martorul A.B.P., care a declarat că l-a văzut în apropiere şi pe inculpat, care îşi ştergea cuţitul de o cârpă sau un ziar.

După săvârşirea faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu şi i-a spus fostei soţii ce s-a întâmplat, precum şi că l-a lovit cu cuţitul pe R.K. Cele spuse de inculpat au fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra în apartament a văzut victima căzută pe carosabil şi că îi curgea sânge din zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil şi l-a sunat pe R.K., însă acesta nu a mai răspuns (aspect care rezultă din lista convorbirilor telefonice înregistrate pe telefonul victimei, la pct. II „Apeluri pierdute").

În urma loviturii cu cuţitul aplicată de inculpat, victima R.K., în vârstă de 42 de ani, a decedat. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 14 septembrie 2009, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (filele 34-39) s-au concluzionat următoarele: moartea victimei R.K. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe şi interne masive, consecutive unei plăgi tăiate-înţepate, penetrante în cavitatea abdominală, cu secţionarea venei cave inferioare şi aortei abdominale; leziunea tanatogeneratoare directă (descrisă la p. 10), s-a putut produce prin lovire activă cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţitul - corp delict); între leziunea traumatică tanatogeneratoare şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; sângele recoltat de la victimă nu conţine alcool.

Prin actul medico-legal menţionat s-a mai precizat că poziţia ipotetică victimă-agresor a putut fi „ambii în ortostatism", agresorul în faţa victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare şi că leziunile traumatice identificate pe corpul victimei, descrise la p.1-3 şi 5-9, respectiv p.4 s-au putut produce prin lovire cu şi/sau de corp dur, cu 3-4 zile anterior decesului şi că acestea nu au avut rol tanatogenerator.

În urma examinării medico-legale a inculpatului, care a afirmat că înainte de a lovi victima cu cuţitul, aceasta i-a aplicat „3-4 pumni în zona abdominală", s-a constatat că această susţinere nu corespunde realităţii, câtă vreme prin Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud se precizează că „Numitul L.P.M. - la data examinării nu prezintă leziuni traumatice corporale (fila 41 dosar de urmărire penală).

În opinia instanţei de fond, starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe:

Procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009, aflate la dosarul de urmărire penală (filele 5-25); procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoţit de planşele fotografice (filele 26-30); constatări preliminare privind cauza morţii victimei R.K., înregistrate şi emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Judeţean de Medicină-Legală Bistriţa-Năsăud (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 41 - dosar de urmărire penală); Adresa din 17 septembrie 2009 însoţită de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie 2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei R.K. (filele 42-46 din dosarul de urmărire penală); adresa din data de 5 noiembrie 2009 emisă de şeful Direcţiei pentru apel unic de urgenţă împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat şi serviciul Apeluri de Urgenţă 112 (filele 142-143 din dosarul de urmărire penală); Adresa din 26 octombrie 2009 emisă de Poliţia municipiului Bistriţa, din care rezultă că P.L.S. a depus o plângere la Poliţia municipiului Bistriţa împotriva concubinului ei R.K., raportul întocmit de Poliţia municipiului Bistriţa la data de 22 ianuarie 2009 referitor la această plângere, plângerea depusă de L.P.S. şi declaraţia acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voinţă a acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii de lovire şi ameninţare, declaraţia victimei R.K. referitor la fapta reclamată de L.P.S., ambele la dosarul de urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observaţie clinică generală a victimei R.K., emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa (filele 122-137); declaraţia părţii vătămate H.M. (fila 49 - dosar de urmărire penală şi fila 114 - dosar de fond); declaraţia părţii vătămate S.L. (fila 51 - dosar de urmărire penală şi fila 99-dosar de fond); procesul-verbal din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptei, însoţit de planşele fotografice, probe aflate la filele 57-61 dosar de urmărire penală; declaraţia martorei P.S. (fosta soţie a inculpatului) - filele 63-66 dosar de urmărire penală şi filele 43-44 dosar de fond; declaraţia martorilor A.B.P. (filele 67-70 dosar de urmărire penală şi fila 45- dosar de fond), G.O.A. (filele 72-73 dosar de urmărire penală şi filele 153-154 dosar de fond), O.V. (filele 74-76 dosar de urmărire penală şi fila 93 dosar de fond), L.P.D.G. (filele 77-78 - dosar de urmărire penală şi filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele 79-81 dosar de urmărire penală şi fila 46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar urmărire penală şi fila 65-dosar fond), B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire penală şi fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84 -dosar urmărire penală şi fila 69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire penală şi filele 95-96 dosar fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală şi fila 94 dosar fond), T.V. (fila 71-dosar fond), S.A. (filele 95-96 dosar fond), C.I. (filele 97-98 dosar fond), H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele 143-143 dosar fond), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176), H.A. (fila 177), R.I. (filele 178-179), audiaţi în faza de cercetare judecătorească.

În opinia instanţei de fond, toate aceste probe enumerate mai sus se coroborează, în parte, cu declaraţia inculpatului, care a recunoscut faptele săvârşite, însă a încercat, fără temei, să acrediteze ideea că s-a aflat în legitimă apărare sau cel puţin în stare de provocare.

Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev de art. 183 C. pen., nu a fost acceptată de instanţa de fond, cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că, în plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a victimei în aşa fel încât moartea acesteia, respectiv rezultatul faptei sale să fi depăşit intenţia sa. împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu cuţitul (instrument apt de a produce moartea), cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului dovedeşte că aceasta a urmărit să suprime viaţa victimei. Aceste aspecte, precum şi datele externe ale faptei (starea de frustrare şi nemulţumirea în care se afla din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, luarea cuţitului asupra sa, pe care l-a ţinut ascuns în ziar şi consumul unei alte cantităţi de alcool înainte de comiterea faptei) constituie de asemenea elemente de natură a demonstra că inculpatul a urmărit să ucidă victima şi, mai mult decât atât, chiar dacă nu există probe certe că a premeditat fapta, cu siguranţă a anticipat posibilitatea comiterii ei în seara de 13 septembrie 2009, dacă se va ivi acest prilej.

În opinia instanţei de fond, fapta de omor nu a fost săvârşită de inculpat nici în stare de legitimă apărare. Această apărare a fost înlăturată de instanţă, întrucât nu s-a dovedit că fapta a fost săvârşită de inculpat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, de natură să pună în pericol grav persoana sa. întâlnirea inculpatului cu victima la ieşirea din bar nu a constituit un atac de natura celui pretins de art. 44 C. pen., aspect dovedit prin aceea că nu s-au găsit asupra victimei obiecte contondente iar pe corpul inculpatului leziuni care să justifice afirmaţiile sale în sensul că ar fi fost lovit de 3-4 ori cu pumnul în stomac. De asemenea, nu există nici probe că vreodată victima l-ar fi agresat fizic pe inculpat, într-un mod care să-i creeze temerea că în acea seară de 13 septembrie 2009, acest lucru s-ar putea repeta. Sub acest aspect este relevantă declaraţia dată de inculpat cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă (fila 102 din dosarul de urmărire penală).

Dimpotrivă, reţine instanţa de fond, s-a dovedit că pe fondul consumului de alcool şi al frustrărilor acumulate din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, inculpatul a luat asupra sa un cuţit cu intenţia de „a-l folosi" dacă îi va ieşi victima în cale. Din probele administrare rezultă indicii, mai degrabă, în sensul că inculpatul a lovit victima de îndată ce i-a ieşit în cale, fără nicio altercaţie prealabilă, din moment ce nimeni nu a văzut sau auzit săvârşirea faptei care a avut loc în stradă, în faţa unui bar, într-o zonă circulată, şi nu la o oră târzie. Acest raţionament este justificat şi de concluziile raportului de constatare medico-legală (p. 6) din care rezultă că „poziţia ipotetică victimă-agresor a putut fi ambii în ortostatism, agresorul în faţa victimei în momentul aplicării leziunii tanatogeneratoare" (fila 39 dosar de urmărire penală).

Faţă de aceste probe, instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că, anterior, victima l-ar fi agresat (dându-i „3-4 pumni în stomac") şi „în învălmăşeala" creată i-ar fi aplicat lovitura cu cuţitul în zona abdominală.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că împrejurarea că soţia inculpatului avea o relaţie cu victima, în circumstanţele cauzei, nu a constituit un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Sub acest aspect este de menţionat că inculpatul era divorţat şi cunoştea cu mult timp înainte despre relaţia fostei soţii, astfel că nu se poate aprecia că această împrejurare i-a creat o stare de puternică tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia a săvârşit fapta. în fine, s-a menţionat să că simpla bănuială a inculpatului cu privire la eventuala intenţie a victimei de a-l lovi, nu poate constitui un act de provocare de natură să atragă reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În final, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat pentru care este trimis în judecată „la limită" cu premeditarea. Semnificaţia dată de apărătorii aleşi ai inculpatului telefonului dat de acesta la „Serviciul Apeluri Urgenţă 112", pentru a justifica gestul clientului lor, nu a fost însuşită de instanţa de fond. Că inculpatul nu s-a simţit ameninţat de victimă, o demonstrează faptul că la scurt timp de la convorbirea cu dispecerul de la Serviciul de Urgenţă, după doar câteva minute (potrivit propriei declaraţii) acesta a ieşit din apartament cu un cuţit învelit în ziar pentru a-şi cumpăra ţigări de la un magazin şi apoi pentru a consuma din nou alcool la bar. Dacă inculpatului îi era într-adevăr frică de victimă (care nu l-a agresat fizic niciodată), cu siguranţă nu ar fi părăsit domiciliul atât de repede, până la sosirea fostei soţii în apartament întrucât ştia că în preajma blocului era R.K. care o însoţea.

Procedând la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârşite, circumstanţele în care au fost comise (pe fondul consumului de alcool), urmărire cauzate şi persoana inculpatului. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. La dozarea pedepsei s-a ţinut seama de referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (filele 168-172), dar şi de împrejurarea că fapta de omor reţinută în sarcina inculpatului este, oarecum, la limita cu premeditarea. Faptul că inculpatul are o vârstă înaintată nu constituie, în opinia instanţei de fond, un argument pentru a nu fi sancţionat în raport de gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. De asemenea, conduita inculpatului anterior comiterii faptelor deduse judecăţii (în familie, la locul de muncă şi în societate) constituie un comportament firesc şi civilizat care nu impune a se da o eficienţă mai largă circumstanţelor atenuante. în acest context s-a menţionat că oricum, datorită vârstei, în temeiul art. 60 alin. (2) C. pen. inculpatul poate beneficia de liberare condiţionată după executarea unei fracţiuni de pedeapsă mai redusă, comparativ cu cea care trebuie executată obligatoriu de persoane aflate în aceeaşi situaţie.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus, conform art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., ca inculpatul să plătească părţii civile H.M. suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând daune materiale), iar în favoarea părţii civile S.L., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi 4.000 lei cu titlu de daune materiale (în total 54.000 lei despăgubiri civile). Daunele materiale de câte 4.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul reprezintă cheltuieli cu înmormântarea victimei R.K., suportate de părinţi (H.M. şi S.L.) în mod egal, justificate în cauză prin declaraţiile martorilor audiaţi în latura civilă a cauzei precum şi prin actele depuse la dosar. De altfel, este de precizat că inculpatul a fost de acord cu suportarea cheltuielilor de înmormântare a victimei declarând că este de acord să plătească părţilor civile câte 4000 lei cu titlu de daune materiale. Daunele morale acordate mamei victimei, partea civilă S.L. vizează compensarea suferinţelor fizice şi psihice îndurate de aceasta în urma decesului fiului ei, R.K., în vârstă de 42 ani. Suma pretinsă cu titlu de daune morale a fost dovedită de partea civilă, până la concurenţa sumei de 50.000 lei, prin declaraţiile martorilor audiaţi sub aspectul laturii civile a cauzei dar şi prin actele medicale depuse la dosar.

S-a reţinut că partea civilă H.M. nu a solicitat daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.P.M. solicitând în principal, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, deoarece aceasta nu a motivat în cuprinsul hotărârii de ce s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive încălcându-i-se dreptul la apărare, cu dispunerea punerii sale în libertate. în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi judecând: în principal: să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen., şi respingerea pretenţiilor civile formulate de părţile civile H.M. şi S.L., iar în subsidiar a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., şi stabilirea unei pedepse în funcţie de noua încadrare juridică. în ultimul rând, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a arătat că deşi instanţa de fond a reţinut în mod legal şi justificat în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c), apreciază că nu a dat eficienţă corespunzătoare acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 46 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis în parte apelul declarat de către inculpatul L.P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care a desfiinţat-o numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Judecând cauza în aceste limite, curtea de apel a redus pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 5 (cinci) ani interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului L.P.M. la pedeapsa de 12 (doisprezeceani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a şi b C. pen., cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 1¹ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 14 septembrie 2009, până la zi.

Potrivit art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării inculpatului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000 lei către partea civilă S.L.

În baza art. 192 alin (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Instanţa de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente şi concludente respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, în data de 13 septembrie 2009, aflate la dosarul de urmărire penală (filele 5-25); procesul verbal din 14 septembrie 2009, efectuat în vederea completării cercetării locale însoţit de planşele fotografice (filele 26-30); constatări preliminare privind cauza morţii victimei R.K., înregistrate şi emise din 14 septembrie 2009 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 33 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină-Legală Bistriţa-Năsăud (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală); Raportul de constatare medico-legală din 14 septembrie 2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 41 - dosar de urmărire penală); adresa din 17 septembrie 2009 însoţită de planşele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia efectuării la 13 septembrie 2009 a examinării bunurilor găsite în interiorul articolelor de îmbrăcăminte ale victimei R.K. (filele 42-46 din dosarul de urmărire penală); adresa din data de 5 noiembrie 2009 emisă de şeful Direcţiei pentru apel unic de urgenţă împreună cu transcrierea convorbirii telefonice din 13 septembrie 2009, dintre inculpat şi Serviciul Apeluri de Urgenţă 112 (filele 142-143 din dosarul de urmărire penală); adresa din 26 octombrie 2009 emisă de Poliţia municipiului Bistriţa, din care rezultă că P.L.S. a depus o plângere la Poliţia municipiului Bistriţa împotriva concubinului ei R.K., raportul întocmit de Poliţia municipiului Bistriţa la data de 22 ianuarie 2009 referitor la această plângere, plângerea depusă de L.P.S. şi declaraţia acesteia referitor la fapta reclamată, cuprinzând manifestarea de voinţă a acesteia de a nu se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii de lovire şi ameninţare, declaraţia victimei R.K. referitor la fapta reclamată de L.P.S., ambele la dosarul de urmărire penală - filele 120-125; Foaia de observaţie clinică generală a victimei R.K., emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa (filele 122-137); declaraţia părţii vătămate H.M. (fila 49 - dosar de urmărire penală şi fila 114 - dosar de fond); declaraţia părţii vătămate S.L. (fila 51 - dosar de urmărire penală şi fila 99-dosar de fond); procesul-verbal din 14 septembrie 2009 referitor la ridicarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea faptei, însoţit de planşele fotografice, probe aflate la filele 57-61 dosar de urmărire penală; declaraţia martorei P.S. (fosta soţie a inculpatului) -filele 63-66 dosar de urmărire penală şi filele 43-44 dosar de fond; declaraţia martorilor A.B.P. (filele 67-70 dosar de urmărire penală şi fila 45-dosar de fond), G.O.A. (filele 72-73 dosar de urmărire penală şi filele 153-154 dosar de fond), O.V. (filele 74-76 dosar de urmărire penală şi fila 93 dosar de fond), L.P.D.G. (filele 77-78 - dosar de urmărire penală şi filele 40-42 dosar fond), F.T. (filele 79-81 dosar de urmărire penală şi fila 46 dosar fond), M.A.N. (fila 82- dosar urmărire penală şi fila 65-dosar fond), B.L.I. (fila 83 dosar de urmărire penală şi fila 64 dosar fond), C.L. (fila 84 -dosar urmărire penală şi fila 69-dosar fond), P.A.I. (fila 85 - dosar urmărire penală şi filele 95-96 dosar fond), L.E. (fila 86 - dosar urmărire penală şi fila 94 dosar fond), T.V. (fila 71-dosar fond), S.A. (filele 95-96 dosar fond), C.I. (filele 97-98 dosar fond), H.E. (fila 113 - dosar fond), I.V. (filele 143-143 dosar fond), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud (filele 168-172), martorul B.I. (fila 176), H.A. (fila 177), R.I. (filele 178-179), audiaţi în faza de cercetare judecătorească, a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi a infracţiunii de port ilegal de cuţit prev. şi ped. de art. 1¹ alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată.

Astfel, în esenţă, instanţa de apel a confirmat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond:

Inculpatul L.P.M. a fost căsătorit cu numita L.P.S. timp de 29 de ani, aceştia divorţând în cursul lunii februarie 2009, după ce anterior au fost separaţi în fapt circa 6 ani, însă atât inculpatul cât şi fosta soţie au continuat să locuiască în acelaşi apartament cu fiul lor, L.P.D.G. Din anul 2008, L.P.S. îl avea ca un prieten pe numitul R.K. (fost „H."), această relaţie nefiind secretă, ceea ce a dus la crearea unei stări de frustrare din partea inculpatului, cu atât mai mult cu cât fosta soţie era adusă acasă, cu maşina, de către R.K., căruia îi dădea chiar şi din alimentele pe care le prepara. Totuşi, între cei doi bărbaţi nu au fost incidente violente, cu excepţia celui din iunie 2009, care a constat intr-o ceartă, incident descris de inculpat şi martorul P.A. (vecin) prin declaraţiile date în instanţă (filele 21 şi 95).

În acelaşi timp, fosta soţie a inculpatului, L.P.S. era adusă acasă, cu maşina de victima R.K., care de această dată a oprit autoturismul chiar în faţa blocului în care locuieşte, astfel că cei doi au fost văzuţi de inculpat încă de când traversa strada pentru a merge acasă. Inculpatul a intrat în scara blocului şi apoi în apartament, observându-i în autoturism pe R.K. şi fosta soţie. în scurt timp inculpatul a ieşit din apartament, aflat la parter şi a coborât pe scările de la intrarea în bloc unde a rămas foarte puţin, astfel că după ce a intrat din nou în locuinţă, R.K. şi L.P.S. au luat hotărârea să meargă cu maşina în spatele blocului După ce au ajuns în spatele blocului, cei doi au rămas în maşină aproximativ 10 minute.

În acest interval de timp, când era singur în apartament, inculpatul a apelat nr. „112" solicitând intervenţia poliţiei sub pretextul că în faţa blocului se află concubinul fostei soţii şi îi este frică să iasă din casă, că acesta l-ar urmări şi că I-ar fi ameninţat de mai multe ori. Dispecerul cu care a purtat convorbirea i-a recomandat inculpatului, ca în situaţia în care va ieşi din apartament să-şi ia telefonul şi să apeleze din nou „112", în caz că se întâmplă ceva, împrejurare în care poliţia va interveni imediat.

După ce a fost refuzat de dispecerul de la „Serviciul Apeluri Urgenţă 112", care a apreciat că nu este vorba de un pericol concret şi iminent, inculpatul a fumat o ţigară pe geamul de la bucătărie, observând că maşina victimei a plecat înspre B-dul D. acesta a mai aşteptat câteva minute, după care a luat hotărârea să meargă să-şi cumpere ţigări de la magazinul „A." situat în apropiere, însă „peste drum" de blocul în care locuieşte. înainte de a ieşi din apartament, inculpatul a luat asupra sa un cuţit pe care l-a învelit într-un ziar, gândindu-se că dacă „îi va ieşi în cale" R.K. şi îl va ataca, va putea să-l sperie.

După ce inculpatul a ieşit din bar, cu intenţia de a merge acasă, a apărut R.K.. Este posibil ca Robert Kelin să fi ştiut, în urma discuţiei telefonice cu L.P.S., că inculpatul nu se afla în apartament şi să fi presupus că se afla la bar, din moment ce a traversat drumul şi a mers în acel loc. Văzându-I pe R.K. la ieşirea din bar, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul pe care îl avea învelit în ziar. în urma loviturii primite în abdomen, victima s-a deplasat haotic pe carosabilul din apropierea blocului în care locuia inculpatul, în cele din urmă prăbuşindu-se pe şosea. Acest moment a fost observat de martorul Anca Bogdan Paul, care a declarat că l-a văzut în apropiere şi pe inculpat, care îşi ştergea cuţitul de o cârpă sau un ziar.

După săvârşirea faptei, inculpatul s-a dus la domiciliu şi i-a spus fostei soţii ce s-a întâmplat, precum şi că l-a lovit cu cuţitul pe R.K. Cele spuse de inculpat au fost confirmate în scurt timp de fiul acestuia, P.D.G., care înainte de a intra în apartament a văzut victima căzută pe carosabil şi că îi curgea sânge din zona abdominală. După de P.D.G. a spus mamei sale că pe „R. îl luase salvarea", L.P.S. a luat telefonul mobil şi l-a sunat pe R.K., însă acesta nu a mai răspuns în urma loviturii cu cuţitul aplicată de inculpat, victima R.K., în vârstă de 42 de ani, a decedat.

În opinia instanţei de apel este neîntemeiată solicitarea apărătorului inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond pe motiv că instanţa a menţinut în baza art. 350 C. proc. pen. starea de arest a inculpatului fără a motiva de ce s-a menţinut această stare de arest şi că astfel că i s-ar încălcat dreptul la apărare al inculpatului şi, în consecinţă, ar fi incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece inculpatul a fost asistat de către apărător la fiecare termen de judecată la instanţa de fond, iar o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate a unui inculpat aflat în stare de arest preventiv implică menţinerea măsurii arestării fără a se motiva, in extenso, pentru că însăşi hotărârea de condamnare chiar dacă nu este definitivă prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C.E.D.O. constituie o detenţie legitimă.

De asemenea, în opinia instanţei de apel este neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi în consecinţă aplicarea unei alte pedepse. Aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond probele administrate relevă că, în plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a lovi sau a vătăma integritatea corporală a victimei în aşa fe/ încât moartea acesteia respectiv rezultatul faptei să fi depăşit intenţia sa. încadrarea juridică a unei fapte, după caz, ca infracţiune de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 C. pen. sau ca infracţiune de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. este determinată de forma vinovăţiei inculpatului care, în primul caz, este intenţia -intenţia de a ucide, iar în al doilea caz, praeterintenţia - intenţia de a lovi sau a produce o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei fără a prevedea rezultatul mai grav - moartea acestuia - deşi inculpatul ar fi trebuit şi ar fi putut să-l prevadă. împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu un cuţit, care este un instrument apt de a produce moartea, cu intensitate într-o zonă vitală a corpului, relevă că acesta a urmărit să suprime viaţa victimei. La stabilirea intenţiei cu care a acţionat inculpatul s-au avut în vedere drept criterii referenţiale obiectul folosit în speţă cuţitul, zona vitală spre care a fost exercitat actul de violenţă respectiv în abdomen cu consecinţa secţionării venei cave inferioare şi a aortei abdominale provocându-i hemoragie externă şi internă masivă ceea ce reflectă gravitatea leziunii cauzate pe fondul unei stări de frustrare şi nemulţumire în care inculpatul se afla din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă precum şi luarea cuţitului asupra sa pe care l-a ascuns într-un ziar şi consumul unei cantităţi de alcool înainte de comiterea faptei.

În opinia instanţei de apel nu sunt incidente nici disp. art. 44 alin. (3) C. pen. referitoare la legitima apărare şi conform cărora este în stare de legitimă apărare acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, şi este exclusă şi o soluţie de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. Pentru a fi reţinută legitima apărare ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei este necesar ca între atac şi apărare să existe o anumită proporţionalitate iar întâlnirea inculpatului cu victima nu a constituit un atac de natura celui pretins de art. 44 C. pen. având în vedere că nu s-au găsit asupra victimei obiecte contondente iar pe corpul inculpatului leziuni care să justifice afirmaţiile sale în sensul că ar fi fost lovit de 3-4 ori cu pumnul în stomac, de altfel nu există vreo probă că vreodată victima l-ar fi agresat pe inculpat într-un mod în care să-i creeze temerea că în aceea seară de 13 septembrie 2009 acest lucru s-ar fi putut repeta. Dimpotrivă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză s-a dovedit că pe fondul consumului de alcool şi al frustrărilor acumulate din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, inculpatul a luat asupra sa un cuţit cu intenţia de al folosi dacă victima îi va ieşi în cale ceea ce s-a şi întâmplat în sensul că inculpatul a lovit victima de îndată ce a ieşit din bar fără vreo altercaţie prealabilă.

În sfârşit, instanţa de apel a menţionat şi că împrejurarea că soţia inculpatului avea o relaţie cu victima, în circumstanţele cauzei, nu a constituit nici un act provocator în sensul art. 73 lit b) C. pen. deoarece inculpatul era divorţat şi cunoştea cu mult timp înainte despre relaţia fostei soţii, astfel că nu se poate aprecia că această împrejurare i-a creat o stare de puternică tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia a săvârşit fapta. în fine, simpla bănuială a inculpatului cu privire la eventuala intenţie a victimei de a-l lovi, nu poate constitui un act de provocare de natură să atragă reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, s-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice, urmările cauzate şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut şi săvârşirea faptei astfel că i-au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., însă a apreciat că pedeapsa nu a fost just dozată ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante raportat la referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Bistriţa Năsăud filele 18 - 187 raportat şi la vârsta inculpatului respectiv 67 de ani astfel că sub acest aspect apelul inculpatului a fost apreciat ca fiind fondat.

Împotriva deciziei, Ministerul Public şi inculpatul L.P.M. au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- motivele de recurs ale inculpatului, precum şi argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, sunt identice cu motivele de apel, cu excepţia renunţării la critica referitoare la nemotivarea menţinerii stării de arest;

- inculpatul a beneficiat de asistenţa unui avocat ales şi, înainte de a se trece la dezbateri, nici inculpatul personal, şi nici avocatul ales, nu au formulat cereri prealabile şi nici nu au solicitat probe noi pe situaţia de fapt;

- motivele de recurs ale Ministerului Public, care nu a declarat apel, au vizat exclusiv reducerea pedepsei de către instanţa de apel, apreciată ca fiind vădit neîntemeiată, solicitându-se casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.

Asupra fondului motivelor de recurs ale inculpatului cu privire la greşita nereţinere a stării de legitimă apărare şi, respectiv, greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.:

În primul rând, Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele de fapt şi de drept expuse în cele două hotărâri atacate, cu privire la inexistenţa condiţiilor legale ale legitimei apărări şi, respectiv, cu privire la intenţia de omor cu care inculpatul a acţionat, apreciind astfel că nu se impune reluarea acestora.

Totuşi, Înalta Curte apreciază ca necesare unele completări ale argumentelor deja prezentate:

1) potrivit regulii generale, care dă consistenţă juridică prezumţiei de nevinovăţie, acuzarea este obligată să probeze existenţa faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârşite, precum şi vinovăţia inculpatului. Cu toate acestea, în măsura în care inculpatul invocă împrejurări care tind la înlăturarea răspunderii sale penale, el este obligat să propună probe în dovedirea acestor împrejurări, nefiind suficientă simpla lor afirmare.

Aşa cum s-a menţionat în jurisprudenţa C.E.D.O., sarcina probei aparţine inculpatului atunci când acesta invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce a fost anterior dovedită de către organele judiciare, fără ca în acest fel să se încalce prevederile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. (Comisia Europeană, Decizia din 4 aprilie 1990, în cauza H. contra Marii Britanii).

Or, aşa cum au constatat ambele instanţe, la dosar nu există probe care să confirme starea de legitimă apărare, şi nici inculpatul nu a făcut demersuri probatorii în acest sens, această stare rămânând, în final, la nivelul simplelor afirmaţii ale inculpatului.

2) infracţiunea prevăzută de art. 183 din C. pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare corporală, nu de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind reţinut pe baza culpei, ceea ce constituie o formă mixtă de vinovăţie (intenţia depăşită). în cazul infracţiunii de omor, infractorul acţionează cu intenţia suprimării vieţii victimei, iar nu cu intenţia generală de vătămare corporală. Intenţia de omor este dedusă din împrejurările săvârşirii faptei şi din modul concret în care a acţionat infractorul. În practica judiciară, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere. De asemenea, în principiu, intenţia de omor nu se judecă prin prisma mobilului, deoarece acesta este de ordin intim şi acoperă anumite sentimente sau trebuinţe (gelozia, răzbunarea etc), care nu au relevanţa obiectivă. În practica judiciară se acceptă totuşi că mobilul, care contribuie într-o anume măsură la act, indică gravitatea faptei şi poate avea consecinţe asupra individualizării pedepsei.

Or, prin prisma acestor aspecte de practică judiciară şi doctrină, Înalta Curte constată că ambele instanţei au soluţionat corect chestiunea de drept referitoare la încadrarea juridică dată faptei reţinând, în sinteză, intenţia cu care a acţionat inculpatul prin intermediul unor criterii referenţiale cum ar fi: obiectul folosit, un cuţit, zona vitală spre care a fost orientat actul de violenţă, respectiv în abdomen, cu consecinţa secţionării venei cave inferioare şi a aortei abdominale, provocându-i victimei hemoragie externă şi internă masivă, ceea ce reflecta gravitatea leziunii cauzate pe fondul unei stări de frustrare şi nemulţumire în care inculpatul se afla din cauza relaţiei dintre fosta soţie şi victimă, precum şi luarea cuţitului asupra sa, obiect pe care l-a ascuns într-un ziar, şi consumul unei cantităţi de alcool înainte de comiterea faptei.

Asupra fondului motivelor de recurs ale inculpatului şi Ministerului Public cu privire [a individualizarea pedepsei:

În primul rând, Înalta Curte menţionează că îşi însuşeşte integral argumentele de fapt şi de drept expuse de instanţa de fond la secţiunea hotărârii privind individualizarea pedepsei.

Modul de concepere al faptei de omor - care, aşa cum a arătat instanţa de fond, este de natură să sugereze apropierea de limitele „premeditării" acesteia -dar şi modul concret de punere în executare a rezoluţiei infracţionale, astfel cum sunt expuse în hotărârea instanţei de fond, în esenţă confirmate de instanţa de prim control judiciar, relevă o periculozitate sporită a inculpatului, dar şi un ridicat grad de pericol social al faptei, ambele justificând imperativul aplicării unei pedepse corespunzătoare.

Pentru infracţiunea de omor calificat, legea prevede pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare, or, în condiţiile arătate, aplicarea de către instanţa de fond a unei pedepse de 14 ani închisoare - prin reţinerea unor circumstanţe atenuante - este de natură să răspundă atât principiului proporţionalităţii, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

per a contrario, critica inculpatului referitoare la cuantumul pedepsei este neîntemeiată, fiind însă întemeiată critica Ministerului Public referitoare la greşita dispoziţie a instanţei de apel de reducere a pedepsei aplicată de instanţa de fond.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) şi, respectiv, pct. l lit. b) din C. proc. pen. - va admite recursul Ministerului Public şi va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în sensul celor arătate, prin casarea deciziei şi menţinerea sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 46/ A din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine Sentinţa penală nr. 120 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2009 la 7 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1664/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 433/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2286/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2286/2011. Penal