ICCJ. Decizia nr. 983/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 983/2011
Dosar nr.4134/113/2009
Şedinţa publică din 14 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 26 aprilie 2010, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondată, cererea formulată de reprezentantul M.P. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.M. din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în complicitate la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B.G. de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M. (fiul lui L. şi A.) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, împotriva victimei D.D.D., faptă săvârşiră la data de 10 noiembrie 2009.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată, a dedus durata reţinerii de 24 ore din data de 11 noiembrie 2009 ora 22,00 până la 12 noiembrie 2009, ora 22,00.
În baza art. 57 C. pen. a dispus executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei aplicată inculpatului B.M.
În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.:
- a condamnat pe inculpatul B.G. (fiul lui L. şi A.) la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat împotriva victimei D.D.D., faptă săvârşită la data de 10 noiembrie 2009.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa principală de 20 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre a dedus durata reţinerii de 24 ore din data de 11 noiembrie 2009 şi durata arestării preventive din data de 12 noiembrie 2009 până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.G.
În baza art. 57 C. pen. a dispus executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului B.G.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.G. în folosul statului a cuţitului corp delict cu mâner din aluminiu inscripţionat P. cu lungimea lamei de 15,5 cm şi lăţimea de 2 cm. aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila la poziţia 70/2009 din Registrul de Corpuri delicte.
În baza art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 - privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.G. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis pretenţiile civile formulate în cauză astfel:
A obligat pe inculpatul B.G. să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:
1.- părţii civile D.D.E., suma totală de 104.600 lei, din care suma de 4.600 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale, respectiv 1/2 din cheltuielile făcute cu înmormântarea victimei D.D.D. pomenile făcute potrivit tradiţiei creştin-ortodoxe până la această dată şi cu monumentul funerar iar suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale.
2.- părţii civile D.G.E. suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma de 1.770 lei reprezentând suma prestaţiilor periodice aferente perioadei 11 noiembrie 2009 - 23 aprilie 2010 (de la data comiterii faptei până la data pronunţării prezentei hotărâri) şi în continuare câte 322 lei lunar, prestaţie periodică reprezentând contravaloarea întreţinerii acordată de victimă părţii civile, cu începere de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul părţii civile, respectiv până la data de 04 noiembrie 2009.
3.- părţii civile M.C. suma totală de 104.600 lei din care suma de 4.600 lei reprezintă despăgubirile pentru daune materiale, respectiv 1/2 din cheltuielile făcute cu înmormântarea victimei D.D.D., pomenirile făcute potrivit tradiţiei creştin-ortodonxe până la această dată şi cu monumentul funerar iar suma de 100.000 lei reprezintă despăgubirile pentru daune morale.
4.- părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila suma de 848,80 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei D.D.D. în perioada 10-11 noiembrie 2009 în cadrul Secţiei Chirurgie II - Corp A (conform F.O. nr. 52747/2009).
5.- părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila suma de 478,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical acordate victimei D.D.D. la data de 10 noiembrie 2009.
A respins cererea părţilor civile D.D.E., D.G.E. şi M.C. de obligare a inculpatului B.M. la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 189-191 C. proc. pen. a stabilit obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:
- a obligat pe inculpatul B.G. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu;
- a obligat pe inculpatul B.M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu dosar urmărire penală.
Dispune avansarea din fondul M.J. a sumei de 700 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu către Baroul Brăila suma de 600 lei reprezentând două onorarii de avocat dosar urmărire penală către avocat H.D. în baza delegaţiilor de asistenţă judiciară obligatorie nr. 3532 din data de 11 noiembrie 2009 şi nr. 3533 din data de 11 noiembrie 2009 eliberate de Baroul Brăila şi suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru discutarea menţinerii măsurii arestării preventive către avocat C.B.G. în baza delegaţiei de asistenţă judiciară obligatorie nr. 3755 din 07 decembrie 2009 eliberată de Baroul Brăila.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii B.M. şi B.G., sunt fraţi, nu au loc de muncă, locuiesc în comuna Zăvoaia, judeţul Brăila şi sunt cunoscuţi în comunitatea locală ca persoane violente, certate cu legea.
Astfel, din adresa din 8 februarie 2010 a Poliţiei oraşului Însurăţei - Postul de Poliţie Zăvoaia rezultă că împotriva inculpatului B.G. s-au formulat, în perioada 2005 - 2009, un număr de 7 plângeri pentru port fără drept de armă albă (cuţit), ultraj la poliţist, distrugere şi violare de domiciliu (fila 68 dosar fond).
Victima D.D.D. locuia în comuna Zăvoaia, era căsătorit cu D.D.E. şi avea un copil minor în întreţinere: D.G.E., D.D.D. lucra ca agent de pază la Primăria comunei Zăvoaia şi a intrat de mai multe ori în conflict cu inculpaţii datorită îndatoririlor sale de serviciu.
Inculpaţii nu au loc de muncă şi sunt cunoscuţi în comunitatea locală că sustrag cu căruţa de pe câmp produse agricole şi datorită acestor activităţi ilicite între D.D.D. care lucra ca agent de pază la Primăria comunei Zăvoaia şi inculpaţi exista un conflict mai vechi.
La data de 10 noiembrie 2009 inculpatul B.G. a lucrat la tăiat de resturi vegetale de porumb la un consătean pe nume U.I. până în jurul orelor 19,30 iar inculpatul B.M. a tăiat lemne cu drujba împreună cu martorul G.D.
În jurul orelor 19,30 inculpaţii s-au întâlnit acasă şi împreună cu martorul G.D. au consumat nişte vin.
În jurul orelor 21,00, (afară era întuneric), cei doi inculpaţi împreună cu martorul G.D. s-au deplasat cu şareta acestuia la localul A.F.V. din comuna Zăvoaia pentru a cumpăra ţigări şi bere. G.D. a oprit şareta în apropierea localului, inculpatul B.G. a mers în local pentru a cumpăra ţigări şi bere, iar inculpatul B.M. împreună cu G.D. au rămas la şaretă.
În timp ce inculpatul B.G. se afla în local, lângă şareta celor doi vine cu maşina marca D.S. victima D.D.D. împreună cu martorul G.V.
Inculpatul B.M. a avut o atitudine ostilă faţă de D.D.D. reproşându-i: „Ce te uiţi mă, aşa urât la noi?". Victima i-a reproşat inculpatului că umblă noaptea cu căruţele pe câmp şi fură produse agricole şi de la această discuţie cei doi s-au luat la ceartă şi s-au înjurat reciproc.
În acest timp inculpatul B.G. a ieşit din bar cu trei sticle de bere în mână şi s-a îndreptat spre şaretă unde fratele său se certa cu D.D.D. B.G. a lăsat sticlele de bere în şaretă şi a intervenit în conflictul verbal de partea fratelui său adresându-i înjurături victimei.
În timpul conflictului, inculpatul B.M. a luat un băţ din şaretă şi s-a îndreptat ameninţător spre D.D.D., însă între cei doi s-a interpus martorul G.V. care i-a despărţit. D.D.D. a luat din maşină o bâtă de base-ball pentru a se apăra şi a pulverizat spray lacrimogen în direcţia inculpaţilor fără a cauza vătămarea acostora.
Inculpaţii s-au urcat în şaretă şi împreună cu martorul G.D. s-au deplasat la domiciliu. Ajunşi acasă inculpatul B.G. a coborât din şaretă, a intrat în curte a înhămat calul său la propria şaretă, a pus în şaretă o furcă şi un băţ şi a mai luat din casă un cuţit pe care l-a ascuns în buzunarul de la pantaloni. B.G. a ieşit cu şareta din curte şi a spus celor doi care îl aşteptaseră la poartă să-l însoţească.
Inculpatul B.G. a plecat cu şareta sa spre localul lui A.F.V. fiind urmat la o distanţă de 15-20 m de B.M. şi G.D. cu şareta acestuia.
B.G. a ajuns primul în faţa localului a sărit din şaretă, a luat din şaretă furca pe care o luase de acasă şi a lovit cu putere capota maşinii victimei D.D.D. Ca urmare a loviturii aplicate furca inculpatului s-a rupt în două bucăţi. Când a auzit lovitura D.D.D. împreună cu G.V., B.V. şi alţi martori au ieşit din local să vadă ce se întâmplă. Când martorul G.D.D. a văzut că B.G. a lovit cu furca maşina victimei, bănuind că iese scandal a întors şareta şi a plecat acasă.
Ieşind din local D.D.D. a văzut că inculpatul B.G. i-a lovit maşina cu furca şi s-a îndreptat spre acesta să-i ceară socoteală. Cei doi s-au luat la ceartă, iar martorul G.V. a intervenit între ei şi a luat cele două bucăţi rezultate din furca inculpatului (furca s-a rupt în două la momentul când inculpatul a lovit capota maşinii victimei) şi a încercat să-i despartă, însă fără succes. La un moment dat, B.G. îl aleargă pe D.D.D. în jurul maşinii cu intenţia de a-l lovi.
În acest timp, inculpatul B.M. ia din şareta fratelui său o coasă pe care o roteşte şi o agită în faţa persoanelor care ieşiseră din bar, după care, considerând că prin folosirea coasei ar putea produce consecinţe mult mai grave, lasă jos coasa şi ia din şaretă băţul ciobănesc luat de acasă de fratele său şi se îndreaptă spre locul conflictului pentru a-i aplica o corecţie victimei.
D.D.D. fiind ameninţat de cei doi inculpaţi fuge de lângă maşina sa, printre maşinile care erau parcate lângă local, pe lângă gardul localului înspre stânga, cum stai cu faţa spre local. El este urmărit de cei doi inculpaţi, B.M. având asupra sa băţul luat din şaretă, iar B.G. având un cuţit în mână pe care l-a luat de acasă. Când se termină bordura de lângă local, victima alunecă pe noroi (plouase în acea zi) şi se dezechilibrează, fiind ajuns din urmă de B.M. care i-a aplicat în zona spatelui 2-3 lovituri cu băţul, după care inculpatul merge la şareta cu care venise. Datorită acestor lovituri victima nu a mai putut înainta fiind ajuns din urmă de B.G. care s-a poziţionat în faţa lui şi i-a aplicat o lovitură cu cuţitul de jos în sus în zona coapsei interne a piciorului drept, după care l-a mai lovit odată cu cuţitul în zona abdominală şi victima a căzut la pământ.
Inculpatul B.G. s-a aplecat asupra victimei, cu mâna stângă l-a apucat de haine şi intenţiona să-i mai aplice o lovitură când a fost oprit de martorul G.V. care i-a reproşat: „Măi nenorocitule, l-ai tăiat. Lasă-l că-l omori", iar inculpatul având cuţitul în mână i-a răspuns că: „Poate îi tai şi gâtul". Inculpatul nu a mai lovit victima, s-a smucit din mâinile martorului şi a fugit la şareta unde se afla şi fratele său (B.M. a plecat la şaretă imediat după ce a lovit cu băţul pe spate victima) şi amândoi au plecat cu şareta acasă.
Cei care erau de faţă l-au luat pe D.D.D. şi l-au dus în localul A.F.V. şi s-a sunat la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila, salvarea a venit relativ repede, victima fiind dusă la spital unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. Victima a supravieţuit intervenţiei chirurgicale însă pe data de 11 noiembrie 2009 ora 7,00 a decedat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila.
Trebuie precizat că agresionarea victimei D.D.D. s-a petrecut pe timp de noapte, însă locul incidentului este luminat de un neon aflat pe un stâlp din apropierea localului, astfel că martorii au avut posibilitatea să vadă incidentul în condiţii de iluminat bune.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală (autopsie) din 2 decembrie 2009 de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Brăila (filele 92-95 dosar urmărire penală) moartea lui D.D.D. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, consecinţa unei plăgi înjunghiate profunde crurale, survenită în cazul unui politraumatism cu plagă înjunghiată superficială abdominală, mică plagă contuză pericraniană cu hematom difuz subiacent, echimoze şi zone escoriate restrânse multiple.
Leziunile ce au condus la moarte sunt produse prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor, obiectul corp delict putând fi un cuţit având lama cu vârf ascuţit şi una sau ambele marginii tăioase, lungă de minimum 15 cm şi lată de maximum 3 cm.
Celelalte leziuni constatate la autopsie sunt produse prin lovire activă cu corpuri dure (corp înţepător-tăietor, corp dur de formă alungită picior) şi prin cădere pe un plan dur şi nu au legătură de cauzalitate cu moartea (pentru vindecarea lor, în caz de supravieţuire, victima ar fi necesitat maxim 10 zile îngrijiri medicale), leziunile sunt produse prin lovire cu corp dur de formă alungită fiind cele de la nivelul capului şi probabil cele de pe faţa dorsală a umărului drept şi marginea cubitală a antebraţului stâng.
Se mai arată că tratamentul chirurgical administrat a fost cel indicat şi corect efectuat, în starea depăşită de şoc existentă încă de la primirea victimei în spital, victima fiind în afara posibilităţilor salvatoare.
Sângele recoltat de la victimă este grupa AB şi nu conţine alcool.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, a fost dovedită cu proces - verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, proces - verbal de reconstituire a faptei şi planşa foto aferentă, declaraţiile părţilor civile D.D.E. şi M.C., raport de constatare medico - legală, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Fiind, audiat, B.M. a avut o poziţie relativ sinceră, pe parcursul procesului penal, recunoscând că i-a aplicat victimei lovituri cu băţul pe spate şi în zona capului, negând însă că s-ar fi înţeles cu fratele său să suprime viaţa victimei.
Inculpatul B.G. a avut o poziţie oscilantă pe parcursul procesului penal, iar în faţa instanţei de fond a declarat că i-a aplicat victimei o lovitură cu cuţitul în coapsa piciorului şi una în zona abdomenului, prezentând însă o altă modalitate de derulare a evenimentelor.
Cu privire la încălcarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.M., reţine instanţa de fond că, în cauză, nu a fost dovedit ajutorul dat de inculpat fratelui său, respectiv inculpatului B.G. de a o ucide pe victimă, intenţia sa fiind doar de a a-i aplica o corecţie.
Ca atare, apreciază instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M., respingând astfel cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de parchet.
Instanţa de fond a respins şi cererea formulată de inculpatul B.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte apreciind că faţă de modalitatea de comitere a faptei, intensitatea loviturilor şi zona vizată, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit să suprime viaţa victimei a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, astfel încât este justificată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile D.G.E., D.D.E. şi M.C. şi a dispus obligarea inculpatului B.G. la plata daunelor materiale şi a daunelor morale către aceste părţi.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii B.M., B.G. şi părţile civile D.D.E., D.G.E. şi M.C.
În apelul inculpatului B.M. este criticată sentinţa fondului pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse cu amendă şi suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse.
Inculpatul B.G. a criticat sentinţa fondului pentru nelegalitate, arătând că încadrarea juridică a faptei este greşită, solicitând reţinerea disp. art. 183 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată sub minimul special prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
În apelul părţilor civile a fost criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei faţă de inculpatul B.M., solicitând a se reţine că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii civile au solicitat ca ambii inculpaţi să fie obligaţi, în solidar la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 127/ A din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile formulate de părţile civile D.D., D.G.E. (prin reprezentant legal D.D.), M.C., domiciliate în comuna Zăvoaia, judeţul Brăila şi de inculpatul B.G. (fiul lui L. şi A.) împotriva sentinţei penale nr. 76 din 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosar nr. 4134/113/2009 şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte, sentinţa penală nr. 76 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului B.M. din dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen. în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi în această nouă încadrare juridică a condamnat pe inculpatul B.M. (fiul lui L. şi A.) la 20 ani închisoare şi 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza prevederilor art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.M., în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
A înlăturat, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G. aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi pedeapsă complementară.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat în solidar pe inculpaţii B.M. şi B.G. la despăgubiri civile după cum urmează:
1. părţii civile D.D.E. suma totală de 104.600 lei din care suma de 4.600 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale iar suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale.
2. părţii civile D.G.E. suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma de 3.542 lei reprezentând suma prestaţiilor periodice aferente perioadei 10 noiembrie 2009 - 11 octombrie 2010 şi în continuare câte 322 lei lunar, prestaţie periodică cu începere de la data de 11 octombrie 2010 şi până la majoratul minorei (4 noiembrie 2022) dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor.
3. părţii civile M.C. suma totală de 104.600 lei din care 4.600 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale iar suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale.
4. părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila suma de 848,80 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei;
5. părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila suma de 478,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical acordate victimei D.D.D. la 10 noiembrie 2009.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a sumei de câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru judecata în fond.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
În baza prevederilor art. 383 alin. (11), (2) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului B.G. şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 11 noiembrie 2009 la zi.
În baza prevederilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. durata reţinerii preventive din data de 11 noiembrie 2009.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.M. şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelul inculpatului B.G. este întemeiat numai sub aspectul greşitei interziceri a dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cât timp nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi tutore sau curator al vreunei persoane sau necesitatea de a-l împiedica în exercitarea unei astfel de însărcinări.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, reţine instanţa de apel, că fapta comisă de inculpatul B.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., intenţia inculpatului fiind aceea de a suprima viaţa victimei, fără a fi vorba de praeterintenţie specifică infracţiunii prev. de art. 183 C. pen. Reţine instanţa de apel că apelurile declarate de părţile civile cu privire la greşita încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.M. sunt întemeiate, impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu este la prima abatere fiind sancţionat cu amendă administrativă, este frate cu inculpatul B.G., locuiesc împreună şi cunoştea firea violentă a fratelui său, îşi bat părinţii şi sustrag produse agricole şi bunuri de la cetăţenii de pe raza comunei Zăvoaia, martorii audiaţi au declarat că în primul moment al conflictului şi inculpatul B.M. a ameninţat victima că îl va bate şi îl va omorî.
Apreciază instanţa de apel că, întrucât inculpatul B.M. a tăiat calea victimei care încerca să-şi asigure scăparea şi i-a aplicat două lovituri de ciomag pe spinare a anulat orice posibilitate de scăpare a acesteia aşa încât fapta inculpatului B.M. reprezintă o veritabilă complicitate la omor calificat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.G. şi B.M.
Apărătorul inculpatului B.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., urmată de aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico - legale sau avizarea expertizei de către Comisia superioară de avizare şi control.
Invocă, de asemenea, inculpatul B.G., cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., arătând că i s-a agravat situaţia în propria cale de atac.
Invocă recurentul inculpat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui motiv deşi a solicitata aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Recurentul inculpat critică Decizia instanţei de apel şi sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile.
Recurentul inculpat B.M. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, arătând că încadrarea juridică a faptei este greşită, solicitând a fi menţinute dispoziţiile din sentinţa instanţei de fond, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a criticat Decizia şi sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate şi, în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că doar recursul inculpatului B.M. este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa de cercetare judecătorească încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi este justă şi corespunde situaţiei de fapt reţinută.
În mod greşit a apreciat instanţa de apel că fapta comisă de inculpatul B.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
Faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei de către inculpatul B.M., Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul B.M., de către instanţa de fond, aceea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., este legală şi temeinică şi corespunde întregului ansamblu probator administrat în cauză.
Nu rezultă din probele dosarului că inculpaţii s-ar fi înţeles înainte, sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a suprima viaţa victimei, intenţia inculpatului B.M. a fost aceea de a-i aplica o corecţie.
Pentru existenţa complicităţii este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume prevederea de către complice a acţiunii sau inacţiunii ce urmează să fie executată de autor şi a urmărilor ei, alăturarea actului complicelui la acţiunea sau inacţiunea realizată de autor, acceptarea sau urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute şi contribuţia efectivă a complicelui la comiterea infracţiunii.
Or, din probele existente la dosar, nu se poate reţine că inculpaţii au acţionat în mod coordonat, acţiunile lor nu s-au intersectat, fiecare acţionând singular, iniţial victima fiind lovită de inculpatul B.M. şi, ulterior a venit lângă el inculpatul B.G., care i-a aplicat o lovitură fatală.
Faptul că inculpatul B.M. nu a cunoscut intenţia inculpatului B.G. de a suprima viaţa victimei, rezultă atât din declaraţiile martorilor oculari care au declarat constant că inculpatul B.M. alerga după victimă, fiind înarmat cu un băţ, cât şi din atitudinea sa în sensul că, deşi în căruţă existau obiecte tăietoare, apte să producă rezultatul letal, el nu a luat niciunul din aceste obiecte, ci doar un băţ împrejurare ce conduce la concluzia că nu a dorit decât să o lovească pe victimă.
Contribuţia a nu a fost de natură să-l determine pe inculpatul B.G. să acţioneze cu mai mult curaj ştiind că este ajutat de fratele său, cât timp, având în vedere comportamentul extrem de violent al inculpatului B.G., atât în familie cât şi în comunitate, chiar nu avea nevoie nici de sprijin moral şi nici de acţiuni conjugate ale fratelui său.
Argumentele prezentate de instanţa de apel în sprijinul soluţiei adoptate nu sunt atât de puternice încât să întărească convingerea instanţei că inculpatul B.M. a comis acte de complicitate la infracţiunea de omor.
Astfel faptul că inculpatul B.M. a fost sancţionat administrativ, este frate cu inculpatul B.G. şi cunoştea firea violentă a acestuia, precum şi împrejurarea că şi el a ameninţat în prima parte a conflictului că o va bate şi o va omorî pe victimă, (acestea fiind argumentele reţinute de instanţa de apel), nu sunt determinante în a apreciat că fapta comisă de inculpatul B.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Faţă de modul de derulare a evenimentelor rezultat din declaraţiile martorilor oculari care au arătat în mod constant pe parcursul procesului penal că inculpatul B.M. i-a aplicat victimei câteva lovituri peste spate, cu băţul, împrejurarea că acesta, iniţial a luat din căruţă o coasă pe care a abandonat-o, după care s-a înarmat cu un băţ pe care l-a folosit la agresarea victimei, producându-i leziuni ce ar fi necesitat pentru vindecare circa 10 zile de îngrijiri medicale, Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpatul B.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., fapt pentru care va menţine soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului B.M. de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, în mod just apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, poate fi atins doar prin privare de libertate, având în vedere şi contextul şi împrejurările comiterii faptei.
Referitor la recursul inculpatului B.G., Înalta Curte reţine că nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Critica adusă de inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptei nu este întemeiată, astfel că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Modul în care a acţionat inculpatul, pornind de la înarmarea sa cu un cuţit, intensitatea loviturilor aplicate, zona anatomică vizată şi instrumentul folosit, justifică încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., fiind evidentă intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.
Această intenţie a inculpatului a fost dovedită şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi în special a martorului G.V. care a intervenit pentru aplanarea conflictului luându-l pe inculpatul B.G. de pe victimă în momentul în care vroia să-i taie gâtul pentru a fi sigur că va muri.
Ceea ce diferenţiază cele două infracţiuni, respectiv de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 şi omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. este latura subiectivă a infracţiunii în cazul infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., rezultatul letal producându-se din culpă.
Or, în cauza dedusă judecăţii, având în vedere modalitatea de derulare a evenimentelor, intenţia inculpatului B.G. a fost, încă de la început, în sensul de a suprima viaţa victimei, intenţie ce a rezultat neechivoc din întregul ansamblu probator administrat în cauză.
Înalta Curte apreciază că nici cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize medico - legale sau avizarea expertizei de către Comisa de avizare şi control din cadrul I.M.C., cerere formulată de inculpatul B.G. nu este întemeiată.
Raportul de constatare medico - legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Brăila stabileşte în mod cert că moartea numitului D.D.D. a fost violentă, ea s-a datorat şocului hemoragic consecinţa unei plăgi înjunghiate profunde.
Se arată, de asemenea că leziunile ce au condus la moarte sunt produse prin lovire activă cu un corp dur tăietor - înţepător, putând fi un cuţit.
Expertiza medico – legală efectuată în cauză stabileşte fără echivoc faptul că există raport de cauzalitate directă între loviturile aplicate de inculpatul B.G. şi decesul victimei.
Susţinerea inculpatului B.G. în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel, privind redozarea pedepsei aplicate, nu este reală, instanţa făcând referire la motivele pentru care nu se justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Aspectele de netemeinicie ale pedepsei aplicate sunt invocate şi în faţa instanţei de recurs însă, Înalta Curte apreciază că nu este incident în cauză cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului B.G. corespunde circumstanţelor reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa de fond, având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 de ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul lovindu-o pe victimă cu cuţitul, în plină stradă, fără a se ţine seama de reacţia celor din jur, aspecte ce denotă o agresivitate deosebită a inculpatului fapt ce impune un regim sancţionator sever.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, atitudinea inculpatului înainte de comiterea faptei, fiind cunoscută ca o persoană violentă atât în familie cât şi în comunitate, cât şi după comiterea faptei, justificând pedeapsa ce i-a fost stabilită de instanţa de fond.
Numai în acest mod, apreciază Înalta Curte, poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen., privind scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Criticile referitoare la latura civilă a cauzei în raport de care inculpatul Bercu Georgel arată că i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, nu sunt întemeiate.
În raport de soluţia ce urmează a fi adoptată de menţinere a sentinţei instanţei de fond, apreciază Înalta Curte că această critică nu se mai justifică şi nici nu va fi supusă analizei.
De altfel, latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de fond, cuantumul daunelor morale, fiind în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de părţile vătămate ca urmare a decesului victimei.
Faţă de toate argumentele prezentate Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului B.M., va casa Decizia penală atacată şi va menţine sentinţa instanţei de fond.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul inculpatului B.G.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va menţine starea de arest a inculpatului B.G.
Văzând şi dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 76 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2009 la 14 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat B.G. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.M., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.
Obligă inculpatul B.G. la plata sumei de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părţi civile D.D.E., D.G.E. şi M.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 90/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1034/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
