ICCJ. Decizia nr. 243/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 243/2011
Dosar nr. 4903/1/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă
În baza actelor şi lucrărilor instanţa retine următoarele:
Prin cererea formulată, revizuientul M.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7639/1/2007, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători.
În motivarea cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 394 lit. a), b), c), d) şi e) C. proc. pen., revizuientul arătând că hotărârea supusă revizuirii este nelegală şi netemeinică, întrucât a menţinut o hotărâre cu caracter mincinos pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa penală nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7639/1/2007 a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul M.I., în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 12 august 2007, dispuse în dosarul nr. 84/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de intimaţii D.C., C.G. şi D.S., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Soluţionând recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei sus-arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a respins ca nefondat recursul.
Cu referatul nr. 6632/2370/111/6/2010 din 20 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 4903/1/2010 din 4 iunie 2010, a fost înaintată cererea revizuientului M.I., privind revizuirea sentinţei penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine: potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care conţin o rezolvare a fondului cauzei, respectiv cele prin care s-a pronunţat o soluţie de condamnare, achitare sau de încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În speţă, în raport de obiectul sentinţei supuse revizuirii - plângere formulată împotriva rezoluţiilor procurorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile deciziei în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
În raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Prin urmare, faţă de cele învederate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7639/1/2007.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7639/1/2007.
Obligă revizuientul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 224/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
