ICCJ. Decizia nr. 2595/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2595/2011
Dosar nr. 37012/3/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 784 din 13 octombrie 2010 Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M. reţinând că motivele invocate de petent nu se regăsesc între cauzele de revizuire menţionate în mod expres şi limitativ de lege.
Împotriva acestei sentinţe revizuentul a declarat apel care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti. Curtea a reţinut că, în cererea de revizuire , condamnatul a invocat împrejurarea că este nevinovat fiind doar un consumator de droguri nu şi traficant şi că este neşcolarizat motiv pentru care nu a putut citi ceea ce s-a consemnat. Curtea apreciat că cele invocate de condamnat nu sunt motive de revizuire a sentinţei penale nr. 629/2009 a Tribunalului Bucureşti. Având în vedere şi decizia LX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în mod corect Tribunalul Bucureşti, respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi a sentinţei penale şi rejudecând să se admită cererea de revizuire arătând că este nevinovat sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri, el fiind, în realitate, consumator şi nu cunoaşte carte. Totodată recurentul a arătat că nu au fost audiaţi în faţa instanţelor martorii denunţători.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, şi ulterior condamnat prin sentinţa penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 12459/3/2009, la o pedeapsă totală de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri şi deţinerea de droguri pentru consum propriu. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului şi apoi a recursului promovat în cauză de către inculpat.
În sarcina inculpatului R.M. s-a reţinut că la data de 2 martie 2009 a intermediat vânzarea unei doze de 0,14 gr heroină între T.A. şi B.D., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000. Totodată s-a stabilit că, la aceeaşi dată, inculpatul a deţinut pentru consum propriu o seringă cu heroină, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000.
Împotriva sentinţei penale nr.629/2009 a Tribunalului Bucureşti condamnatul a formulat cerere de revizuire arătând că este nevinovat sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri, el fiind, în realitate, consumator şi s-a consemnat greşit că a recunoscut comiterea ambelor infracţiuni el fiind neştiutor de carte.
Cererea de revizuire a fost respinsă de Tribunalul Bucureşti, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 784 din 13 octombrie 2010, iar apelul declarat împotriva acestei hotărari a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cazurile în care o persoană poate formula cerere de revizuire sunt strict şi limitativ prevăzute de legiuitor în art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, respectiv contestarea vinovăţiei în ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri şi faptul că este neştiutor de carte, nu se regăsesc între cele cinci situaţii stabilite de legiuitor prin textul de lege anterior menţionat.
Faţă de împrejurarea că revizuentul nu cunoaşte carte, Înalta Curte, constată că pe întreg parcursul procesului penal condamnatul a avut asigurată asistenţa juridică, fiind consiliat de apărător desemnat din oficiu, iar în ceea ce priveşte contestarea vinovăţiei sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri, observă că acesta a recunoscut, încă de la urmărirea penală, că a intermediat vânzarea unei doze de heroină.
Referitor la neaudierea martorilor denunţători, de asemenea se constată că , la termenul de judecată din data de 18 iunie 2009, în faţa instanţei de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 12459/3/2009, atât reprezentantul parchetului cat şi condamnatul, prin apărătorul său, au renunţat la audierea acestora.
Fiind o cale de atac extraordinară, în procedura revizuirii nu se poate efectua o prelungire a probatoriului pentru ca revizuentul să îşi dovedească nevinovăţia în ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri cu privire la care instanţele de control judiciar s-au pronunţat deja în căile de atac ordinare promovate, de acesta, împotriva sentinţei penale nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen. îl va respinge.
În baza art. 192 alin. (2) din Codul de procedură va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul R.M. împotriva decizia penală nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2193/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2684/2011. Penal → |
|---|
