ICCJ. Decizia nr. 1954/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1954/2011
Dosar nr. 1592/100/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 446 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul T.S.V., la următoarele pedepse: 500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 147 din Lega nr. 85/2006 şi la 600 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 600 lei amendă penală.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Maramureş a sumelor reprezentând penalităţi aferente debitului principal de 4.075 lei, calculate începând cu data de 27 martie 2009 şi până la data când acesta a fost achitat efectiv.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a sentinţe o copie a fost comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul T.S.V. a deţinut calitatea de asociat unic al SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, aceasta având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii (fila 74 dosar urmărire penală).
Prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 al Tribunalului Maramureş a fost admisă cererea creditoarei SC P. România SRL Bragadiru şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC S.G. SRL Sighetu Marmatiei, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în conformitate cu art. 35 din Legea 85/2006, ca în termen de 10 zile de la comunicare, SC S.G. SRL să depună la dosar actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ (fila 173 dosar urmărire penală).
Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar C.T. I.P.U.R.L. a notificat SC S.G. SRL, reprezentată de inculpatul T.S.V. cu privire la obligaţia de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 (fila 175 dosar urmărire penală), notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 01 august 2008 şi 28 noiembrie 2008 (filele 188,189,190 dosar urmărire penală).
Prin raportul din data de 20 noiembrie 2008, administratorul judiciar C.T.I.P.U.R.L. a precizat că inculpatul în calitate de administrator al SC S.G. SRL Sighetu Marmaţiei nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-i pune la dispoziţie documentele solicitate, fiind astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei societăţii debitoare şi a propus intrarea acesteia în procedura simplificată (fila 192 dosar urmărire penală).
Prin sentinţa civilă nr. 4137 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a constatat că raportul privind cauzele insolvenţei nu a putut fi depus de administratorul judiciar deoarece acesta nu a primit actele prevăzute de lege de la inculpat şi s-a dispus începerea procedurii simplificate de faliment a debitoarei SC S.G. SRL, confirmând în calitate de lichidator pe C.T.I.P.U.R.L. şi stabilind obligaţia de predare către acesta a tabelului definitiv al creanţelor şi a listei creditorilor (fila 194 dosar urmărire penală).
Potrivit raportului din data de 26 februarie 2009 al lichidatorului judiciar C.T.I.P.U.R.L. inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a actelor şi documentelor contabile, împiedicând desfăşurarea procedurilor declanşate împotriva sa (fila 191 dosar urmărire penală).
Ulterior, prin raportul din data de 12 martie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că inculpatul şi-a împlinit obligaţia de predare a documentelor la 04 martie 2010, fiind întocmit procesul-verbal nr. 180 din aceeaşi dată (filele 24,26).
Prin declaraţiile date pe parcursul procesului, inculpatul T.S.V. a susţinut că în perioada menţionată a lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului judiciar au fost primite de soţia şi respectiv mama sa, astfel încât nu a ştiut că documentele nu fuseseră puse la dispoziţia acestuia.
Având în vedere faptul că procedurile de citare şi notificare a inculpatului au fost desfăşurate în condiţiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite de membri ai familiei sale, instanţa a apreciat ca nefondate susţinerile acestuia. în plus, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că notificările respective i-au fost predate ulterior de membrii familiei sale, având astfel cunoştinţă de obligaţiile care îi reveneau (fila 271 dosar urmărire penală).
În raport de situaţia de fapt expusă instanţa a reţinut că fapta inculpatului T.S.V., constând în aceea că în calitate de administrator şi asociat unic al SC S.G. SRL Sighetu Marmaţiei, după deschiderea procedurii insolvenţei dispusă prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş a refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 147 din acelaşi act normativ.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S.V. a deţinut şi calitatea de asociat şi administrator al SC I.S. SRL, iar conform adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Sighetu Marmaţiei, acesta a reţinut în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă (respectiv C.A.S., CASS, fond şomaj şi impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei, sume pe care însă nu Ie-a virat la bugetul de stat (fila 216 dosar urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat, respectiv reţinerea sumelor menţionate şi nevirarea lor la bugetul de stat, arătând că în perioada respectivă s-a confruntat cu probleme financiare care au condus în final la intrarea societăţii în stare de insolvenţă.
Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administraţiei Finanţelor Sighetu Marmaţiei suma totală reţinută în sarcina inculpatului a fost calculată la nivelul de 4.075 lei, la care au fost calculate penalităţi în cuantum de 999 lei, până la data de 27 martie 2009.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a depus la dosarul cauzei chitanţele seria TS7 nr. 1535246 din 19 octombrie 2010 şi TS7 nr. 1536891 din 09 noiembrie 2010 prin care se atestă plata sumei de 5080 lei (filele 76,82).
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că faptele inculpatului T.S.V., constând în aceea că în calitate de administrator al SC I.S. SRL Sighetu Marmaţiei, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 a reţinut impozite şi contribuţii individuale cu stopaj la sursă ale salariaţilor, pe care nu Ie-a vărsat la bugetul de stat, în cuantum de 4.075 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs inculpatul T.S.V., pe care l-a motivat în scris la filele 10-15 din dosar
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar pe latură civilă să se constate recuperat prejudiciul cauzat.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În ce priveşte prima critică formulată de recurentul inculpat în motivele de recurs, prin care a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., se constată că nu poate fi primită.
Potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă, refuzul debitorului persoana fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prevăzute la art. 35 [în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1)], documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă.
Din probele dosarului, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva S.C. S.G. SRL Sighetu Marmaţiei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006 ca în termen de 10 zile de la comunicare SC S.G. SRL să depună la dosar actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008 administratorul judiciar a notificat S.C. S.G. SRL reprezentată de inculpatul T.S.V. cu privire la obligaţia de a preda documentele prev. în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele din 30 iunie 2008, 01 august 2008 şi 28 noiembrie 2008.
Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, este necesar să se dovedească că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenţei unui debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Or, în cauză, din probele dosarului (declaraţia inculpatului dată în cursul cercetării judecătoreşti olografă a inculpatului de la urmărirea penală-fila 275, confirmată ), rezultă că inculpatul a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC S.G. SRL Sighetu Marmaţiei, precum şi de comunicările repetate efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării documentelor contabile, însă a avut o atitudine de pasivitate, de neacceptare a obligaţiei impuse de lege, ceea ce echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 35 din legea susmenţionată.
Drept urmare, se constată ca fapta există şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se impune achitarea inculpatului.
Nici cel de al doilea motiv de recurs, prin care inculpatul a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu este întemeiat.
Potrivit adresei nr. 6598 din 27 martie 2009 a Administraţiei Financiare Sighetu Marmaţiei, inculpatul T.S.V. în calitate de administrator al S.C. I.S. SRL a reţinut în perioada 25 septembrie 2006 - 25 noiembrie 2006 impozite şi contribuţiile cu reţinere la sursă constând în C.A.S., fond de şomaj şi impozit pe venit în cuantum de 4075 lei, sume pe care nu Ie-a virat bugetului de stat.
Din coroborarea materialului probator din dosar, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect că fapta inculpatului de a nu vira în termenul legal sumele datorate la bugetul de stat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, în raport de împrejurarea că inculpatul a achitat suma de 5080 lei, pe parcursul judecării cauzei la instanţa de fond, fără plata penalităţilor aferente începând cu data de 27 martie 2009 şi până la achitarea sumei la care a fost obligat, precum şi de faptul că nu a făcut dovada plăţii acestora până la acest moment procesual, se constată că prejudiciul cauzat părţii civile nu a fost recuperat în întregime.
În ce priveşte susţinerea inculpatului, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, se constată că nu este fondată.
La stabilirea gradului concret de pericol social al infracţiunii de evaziune fiscală, instanţele au avut în vedere, în mod corect, modul în care inculpatul a săvârşit fapta, prin neplata obligaţiilor fiscale timp de 2 ani, deşi avea cunoştinţă de obligaţiile faţă de bugetul de stat prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi nu se impune casarea ei în limitele motivelor de recurs invocate de recurentul inculpat.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2193/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
