ICCJ. Decizia nr. 2935/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2935/2011
Dosar nr. 7675/118/2011
Şedinţa publică din 6 septembrie 2011
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Tribunalul Constanţa, secţia penală prin sentinţa penală nr. 15 din data de 21 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul penal nr. 7675/118/2010, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a soluţionat în fond cauza penală dedusă judecăţii, hotărând următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”, astfel încât în baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 08 aprilie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 160h alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.M.
Pe latură civilă în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.N. şi a obligat pe inculpatul C.M. către aceasta la plata sumelor de 25.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 75.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2700 lei cheltuieli judiciare către stat.”
Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a constatat că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 396/P/2010 din 12 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa [„în noaptea de 18 aprilie 2010 în jurul orelor 0100 a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea Saligny în prezenţa mai multor tineri lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în regiunea capului aceasta decedând ca urmare a leziunilor cauzate” în conexiune cu incriminările privind infracţiunile de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice din art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.], există ca atare şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor sus-menţionate ce au fost săvârşite de inculpat în următoarele împrejurări:
În seara de 17 aprilie 2010, în comuna Saligny, judeţul Constanţa, a fost organizată o discotecă la SC C.C.S. SRL, la care au participat aproximativ 60 de persoane, în majoritate tineri. Printre aceştia s-au aflat şi inculpatul C.M. în vârstă de 22 ani, domiciliat în sat Făclia comuna Mircea Vodă, cunoscut ca o persoană recalcitrantă urmare condamnărilor în acest sens din perioada minorităţii, victima P.M. în vârstă de 16 ani şi 8 luni cu domiciliul în oraş Cernavodă care a mai avut anterior conflicte cu inculpatul, şi martorul P.V. zis “C.”, în vârstă de 24 ani, domiciliat în aceeaşi localitate cu inculpatul.
În jurul orelor 2400, martorul P.V. zis “C.” a ieşit din discotecă pe terasa barului unde s-a întâlnit cu inculpatul aflat în stare de ebrietate care l-a interpelat şicanator făcându-l „şmecher”, după care l-a îmbrâncit. Martorul a ripostat în acelaşi mod iar inculpatul i-a aplicat un pumn în faţă. În această situaţie victima, deranjată de comportamentul inculpatului a intervenit verbal în sprijinul martorului solicitându-i inculpatului să-l lase în pace pe P.V. Iritat de intervenţia amintită inculpatul i-a aplicat un pumn în faţă victimei, a îmbrâncit-o, aceasta căzând în terasă. În continuare, inculpatul şi martorul P.V. au intrat din terasă în discotecă continuând să se îmbrâncească reciproc. Victima s-a ridicat de jos şi a intrat la rândul său în discotecă în urma inculpatului. În discotecă era semiîntuneric. În momentul în care inculpatul şi martorul au intrat în discotecă, inculpatul a fost lovit din spate cu o sticlă în cap de o persoană aflată în incinta localului public amintit. Prin rechizitoriu acest act de violenţă fizică a fost atribuit victimei în considerarea susţinerilor inculpatului în coroborare cu relatărilor martorului ocular S.C. şi constatările certificatului medico-legal atestând leziunile specifice de violenţă sus-menţionate ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale. Acest prim conflict s-a stins în modalitatea anterior arătată întrucât inculpatul s-a deplasat în bar unde s-a spălat şi curăţat pe faţă de sânge, învelindu-se la cap cu un prosop. Conform declaraţiei martorei P.A. barman „în jurul orelor 0015 a venit C.M. (.) avea sânge pe faţă şi mi-a spus că vrea să se spele (.) era în stare de ebrietate şi întrucât îl cunosc ca o persoană care face de obicei scandal i-am spus acestuia să stea liniştit …”
În jurul orelor 0100 la interval de circa 45 minute după conflictul amintit, inculpatul a reintrat în discotecă, căutând martorul P.V. şi victima P.M. Între timp, P.V. părăsise discoteca, în care se aflau la acel moment circa 60 de persoane. Inculpatul a identificat în semi-obscuritate victima care se afla la o masă, s-a îndreptat către aceasta, a lovit-o cu pumnul şi picioarele, victima căzând jos. În timp ce victima era căzută cu faţa în jos, inculpatul a luat o masă din apropiere, a întors-o ţinând-o de picioarele din metal şi cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două lovituri în zona capului; imediat victima a prezentat o hemoragie internă – sânge exteriorizat pe nas, gură şi urechi – decedând la scurt timp la faţa locului.
După comiterea faptei, inculpatul a încercat să fugă, fiind prins de alţi tineri din discotecă, printre care şi martorul P.M., fiind ţinut până la sosirea organelor de poliţie.
Agresiunea fizică sus-menţionată săvârşită de inculpatul C.M. asupra victimei P.M. a fost relatată de mai mulţi martori oculari, respectiv S.I.V., S.C., M.I., F.F.M., P.A.E. şi T.A.M.
Conform raportului medico-legal nr. 261/A3 din 07 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa „moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură de bază de craniu cu dehiscenţă mare, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral şi de membre”, potrivit aceluiaşi raport, „leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, unul cu suprafaţa plană mare (posibil blat masă), putând data cu foarte puţin timp înainte de deces. De asemenea, leziunile constatate la nivelul capului (scalp, neurocraniu, meningo-cerebral) au legătura primară directă cu cauza tanatogeneratoare şi că, cel mai probabil, lovirea regiunii parietale stângi s-a făcut de sus în jos, victima fiind căzută pe pardoseală, cu faţa în jos. Victima avea o alcoolemie de 1,15 gr.%.”
Separat de mijloacele de probă în acuzare sus-menţionate, situaţia de fapt sus-menţionată a fost stabilită şi în baza: procesului-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe fotografice, actele medico-legale de necropsie şi de constatare medico-legală, însoţite de planşele fotografice şi declaraţiile succesive ale inculpatului, date pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti cu respectarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 171 şi art. 288-291 C. proc. pen.
Inculpatul a recunoscut uciderea victimei în împrejurările de fapt sus-menţionate. În cursul cercetării judecătoreşti a invocat în apărare starea de iresponsabilitate şi provocarea, cauze legale de înlăturarea caracterului penal al faptei şi respectiv atenuarea răspunderii penale prevăzute de art. 48 şi art.73 lit. b) C. pen. a căror incidenţă în cauză a fost înlăturată de instanţă în considerarea modalităţii de comitere a infracţiunii de omor calificat de către inculpat (uciderea victimei având loc la interval de circa o oră de la conflictul iniţial de mică amploare din terasa discotecii, declanşat în exclusivitate de inculpat şi în urma căruia acesta a suferit doar echimoze, excoriaţii şi leziuni uşoare ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale) .
La individualizarea pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a avut în vedere pericolul social ridicat al infracţiunilor urmările acestora (suprimarea într-un loc public prin mijloace deosebit de violente a vieţii victimei cu consecinţa producerii unui scandal public de amploare ce a determinat părăsirea discotecii de cei peste 60 de tineri) precum şi datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului (nu este la primul conflict cu legea penală suferind mai multe condamnări în perioada minorităţii, este necăsătorit fără copii minori şi loc de muncă, nu a luat nici o legătură cu familia victimei şi nu a manifestat preocupare pentru repararea prejudiciilor materiale şi moral cauzate, prin uciderea consăteanului acestuia în vârstă de numai 16 ani şi 8 luni).
Pe latură civilă s-a constatat că fiind audiată de instanţă mama victimei B.N. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 100.000 lei din care: 25.000 lei daune materiale incluzând şi cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare şi 75.000 lei daune morale.
Instanţa a admis în totalitate cererile părţii civile, daunele materiale fiind dovedite cu înscrisuri (adeverinţe CAR,facturi fiscale, bonuri chitanţe, etc.) şi depoziţiile martorilor S.M., V.L. şi S.C.L., care au relatat că la înmormântare şi pomenirile ulterioare au participat peste 100 persoane, avându-se în vedere ecoul profund negativ al acţiunii de omucidere asupra unui tânăr în vârstă de numai 16 ani şi 8 luni produs în comunitatea rurală respectivă.
II. Împotriva hotărârii amintite au declarat apel în termenul legal inculpatul C.M. şi partea civilă B.N.
Apelul formulat de partea civilă a vizat atât latura penală a procesului - majorarea pedepsei la maximum legal special prevăzut de lege în considerarea violenţei extreme manifestate de inculpat în suprimarea vieţii victimei în vârstă de numai 16 ani şi 8 luni - cât şi latura civilă în sensul acordării de despăgubiri civile suplimentare în sumă de 8.024,03 lei reprezentând cheltuieli pentru pomenirile ulterioare.
Apelul declarat de inculpat nemotivat în scris, a fost susţinut oral de către apărătorul ales al acestuia invocându-se ca motive de nelegalitate şi netemeinicie: încălcarea dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. prin omiterea examinării şi reţinerii de către instanţă a declaraţiilor martorilor ce au arătat că inculpatul a fost lovit în cap cu o sticlă de victimă, împrejurare esenţială de fapt în raport de care s-a considerat că instanţa trebuia să reţină săvârşirea infracţiunii de omor calificat în condiţiile circumstanţelor atenuante legale şi judiciare prevăzute de art.73 lit. b) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate sub minimele legale de 15 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare. A fost criticată sentinţa şi în latura civilă cu motivarea că daunele materiale în cuantum de 75.000 lei nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză impunându-se reducerea acestora.
În susţinerea apelului părţii civile au fost depuse la dosar înscrisuri noi, facturi, chitanţe.
La termenul de judecată din 7 aprilie 2011 prealabil dezbaterilor a fost reaudiat inculpatul care a învederat instanţei de apel faptul că nu doreşte să facă alte declaraţii şi înţelege să uzeze de dreptul la tăcere, soluţionarea motivelor de apel invocate urmând a avea în vedere probele anterior administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 6/P din 14 aprilie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul părţii civile B.N.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul inculpatului, desfiinţată parţial sentinţa sub aspectul individualizării pedepselor iar în rejudecare, s-au dispus următoarele: reduce pedeapsa aplicată de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare şi de la 6 ani la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza IIa, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art .76 alin. (2) C. pen., în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedeapsa principală şi cea complementară aplicate prin prezenta cu cea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza IIa, b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza IIa, b) C. pen. după executarea pedepsei principale, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, conform art. 383 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv în continuare de la 21 ianuarie 11 la zi, iar în baza art. 383 alin. (1) cu ref. la art. 350 alin. (1) şi art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauza inculpatului apelant.
Decizând astfel instanţa de apel a efectuat un examen propriu al materialului probator în cauză în baza căruia a statuat următoarele:
- pe baza probelor legal administrate în primă instanţă, precum şi în cursul urmăririi penale - proces-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală nr. 261/A3 din 07 mai 2010, declaraţiile martorilor P.V., F.F.M., M.I., S.I., A.I., A.V.D., S.I.V., S.C., M.I., P.A.E. şi T.A.M. şi declaraţiile inculpatului - rezultă că tribunalul a stabilit şi apreciat în mod corect ca acţiune de omucidere agresiunea finală din noaptea de 18 aprilie 2010, constând în aceea că în jurul orelor 0100, în discoteca din localitatea Saligny, judeţul Constanţa, în prezenţa mai multor persoane, pe fondul consumului de alcool inculpatul C.M. a lovit cu pumnul pe victima P.M. şi, după ce a căzut, i-a aplicat lovituri cu blatul unei mese în regiunea capului, producându-i leziuni ce au condus la deces, fapt ce a produs indignare, o stare de oripilare în rândul tinerilor prezenţi;
- referitor însă la împrejurările ce au precedat evenimentul tragic sus-menţionat instanţa de apel a menţinut dar şi modificat parţial constatările în fapt făcute de prima instanţă în care sens s-a reţinut că din declaraţiile inculpatului coroborate în principal cu declaraţiile martorului P.V. precum şi ale celorlalţi martori rezultă că incidentul s-a desfăşurat în două etape, la interval scurt de timp, în incinta şi afară în apropierea discotecii localitatea Saligny, judeţul Constanţa, între de o parte martorului P.V. şi victima P.M., iar de cealaltă parte inculpatul; niciunul dintre martori nu susţine cu certitudine că victima intervenise numai pentru a-i despărţi pe cei doi. Astfel, martorul P.V. a precizat că, fiind la discoteca, inculpatul şi victima au ieşit afară, s-au certat, el a intervenit pentru a-i linişti după care a intrat în discoteca;după ce s-a aşezat la o masă, martorul i-a văzut şi pe cei doi revenind, inculpatul i-a reproşat incidentul, spunându-i că victima l-a lovit cu o sticlă în cap, s-au luat la ceartă, s-a bătut pe jos (cu inculpatul) moment în care victima a intervenit şi a fost lovită de către inculpat cu masa. Apoi, martorii S.I., S.C. şi P.A.E. au arătat că inculpatul a fost lovit cu pumnii şi picioarele de către victimă şi martorul P.V., în incinta discotecii;totodată, martorii S.I.V., T.I., S.C. şi S.I. au declarat că victima l-a lovit şi cu o sticlă în cap pe inculpat, declaraţii susţinute de petele de sânge de pe tricoul inculpatului şi raportul de constatare nr. 158/A1/agresiuni din 26 aprilie 2010 (potrivit căruia inculpatul prezenta leziuni traumatice, respectiv plagă tăiată 2 centimetri orizontală nesuturată, nepansată, în regiunea parietală mediană anterior, care s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor (posibil ciob de sticlă, recipient), echimoze şi excoriaţii în zona pleoapelor, în regiunile sprâncenară dreapta, periorbitară stânga şi latero-orbitară stânga, ce necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale);în aceeaşi ordine de idei, martora T.A.M. a arătat că victima i-a cerut martorului L.S. telefonul pentru a apela o altă persoană deoarece a fost bătut de inculpat, însă a fost refuzat şi „i s-a cerut să se liniştească pentru a nu se întâmpla ceva”, declaraţie ce creează convingerea că victima încă „nu-şi încheiase socotelile cu inculpatul”, în consecinţă, având în vedere că atât inculpatul cât şi victima erau sub influenţa băuturilor alcoolice, cu preocupări comune, provenind şi trăind în acelaşi mediu, anturaj, încă sub tensiunea creată de certurile şi loviturile aplicate reciproc, la scurt reluându-se violenţele între inculpat şi martorul P.V., inculpatul a ripostat sub stăpânirea unei puternice tulburări produsă de victimă prin aplicarea unei lovituri cu sticla în cap este justificată reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în acest sens, relevantă în cauză a apreciat instanţa de apel este Constituţia fizică a agresorilor şi nu vârsta (mai ales că nici inculpatul nu era la vârsta maturităţii), ori martorul L.S. a arătat că’ victima era mai înaltă ca inculpatul, cu o constituţie robustă” ceea ce face credibilă acţiunea victimei de a lovi inculpatul cu suficientă violenţă pentru a-i produce o puternică stare de tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat brutal; la aceeaşi concluzie, conduce şi declaraţia martorului S.C. care a menţionat că i-a atras atenţia victimei că este posibil să vină inculpatul şi să se ia la bătaie, dar victima i-a răspuns că „nu-i este frică, că l-a bătut şi o să-l mai bată”; este real că sunt şi martori H.G., M.I. care au încercat să acrediteze ideea că iniţiativa exercitării violenţelor a aparţinut numai inculpatului, dar aceştia nu confirmă decât existenţa dubiilor cu privire la poziţia victimei deoarece sunt contrazise de cei implicaţi direct în conflict (martorul P.V. şi inculpatul), nu au asistat de la început până la sfârşit, au perceput numai anumite momente ale conflictului sau au auzit de la alţii;
- sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „omor calificat” prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. şi infracţiunii de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice” prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;
III. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi partea civilă B.N.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat existenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen. susţinând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor, întrucât din succesiunea evenimentelor rezultă că inculpatul nu a acţionat ca urmare a unei puternice tulburări deoarece după consumarea conflictului iniţial de mai mică amploare pe care se întemeiază existenţa circumstanţei atenuante legale sus-menţionate inculpatul a discutat cu alte persoane din discotecă, i-a căutat pe agresori, apoi s-a spălat de sânge, revenind în discotecă unde a ucis victima după circa o oră. Cu privire la pct. 14 a susţinut că pedepsele stabilite sunt prea mici urmare aplicării greşite a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) concluzionând în final în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate şi a menţinerii sentinţei adoptate la judecata în fond.
Partea civilă prin apărător, apelul nefiind motivat în scris, a invocat oral cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în sensul agravării răspunderii penale a inculpatului prin reţinerea circumstanţei legale prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen. („săvârşirea infracţiunii din motive josnice” în speţă din răzbunare), achiesând în totalitate la motivele de recurs invocate de parchet. Pe latură civilă a solicitat menţinerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite prin sentinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., inculpatul a fost interpelat prealabil dezbaterilor în legătură cu posibilitatea ascultării acestuia în recurs în care sens s-a luat act de manifestarea de voinţă a acestuia în sensul că îşi menţine toate declaraţiile date anterior, neavând de formulat alte cereri noi de probe în apărare.
Înalta Curte, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate pe baza materialului probator aflat la dosar – în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1)1 raportat la art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - constată următoarele:
Este stabilit în cauză – inclusiv cu recunoaşterea necondiţionată a acestuia sub acest aspect – că în noaptea de 18 aprilie 2010 în jurul orelor 0100 inculpatul a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea Saligny în prezenţa a peste 60 tineri lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în regiunea capului aceasta decedând ca urmare a leziunilor cauzate, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice din art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
Statuarea instanţei de apel privind săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor sus-menţionate în condiţiile circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. – cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimele legale speciale de 15 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. – este însă greşită.
În doctrină şi jurisprudenţă este în general admis ca atunci când actul provocator săvârşit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului dispoziţiile art. 73 lit. b) nu sunt operante deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datoreşte propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel săvârşirea infracţiunii apare ca o continuare a actelor iniţiale de agresiune şi nicidecum provocate de atitudinea victimei faţă de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracţiunii; când însă acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanţa atenuanta a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuşi.
În speţă, inculpatul este acela care a declanşat conflictul iniţial ce a avut loc în terasa discotecii în jurul orelor 0015 prin adresarea de insulte şi îmbrâncirea martorului P.V., determinând astfel intervenţia verbală justificată a victimei care i-a solicitat să înceteze această comportare inadecvată, situaţie în care iritat de atitudinea amintită şi în mod vădit disproporţionat inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele care a căzut la pământ determinând astfel riposta de asemenea violentă a acestuia – aplicarea de lovituri cu o sticlă în cap ce au cauzat leziuni necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale. După aceste prime conduite violente ale părţilor limitate la vătămări corporale uşoare, produse în succesiunea şi având cauzalitatea şi urmările anterior arătate, victima şi inculpatul s-au despărţit, acesta din urmă intrând în bar pentru a beneficia de toaletă şi îngrijiri până în jurul orelor 0100, aproximativ 45 minute. După acest interval semnificativ de timp scurs de la conflictul iniţial, inculpatul a pornit în căutarea martorului şi a victimei, a localizat pe aceasta din urmă aflată singură la o masă în discotecă şi s-a îndreptat către aceasta, declanşând acţiunea finală de omucidere – a lovit-o iniţial cu pumnii şi picioarele determinându-i căderea cu faţa în jos după care în prezenţa celor peste 60 de tineri în discotecă a apucat o masă, a întors-o, ţinând-o de picioarele din metal şi cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două-trei lovituri în zona capului, imediat victima prezentând o hemoragie intensă – sânge exteriorizat pe nas, gură şi urechi – decedând la scurt timp la faţa locului. În acest context factual în cadrul căruia inculpatul este acela care a iniţiat cauzalitatea violentă având ca finalitate moartea victimei şi având în vedere şi intervalul de timp semnificativ scurs de la primul conflict violent minor dintre părţi existenţa provocării din partea victimei nu poate fi reţinută în cauză.
Individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un corp apt să producă vătămări, cu intensitate, producându-i leziuni grave care au şi condus la suprimarea vieţii acesteia, justifică aplicarea unei pedepse aspre de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacţie rudelor îndurerate de dispariţia prematură a victimei, în vârstă de numai 16 ani şi 8 luni precum şi opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viaţă.
Succesiunea evenimentelor cu final tragic sus-menţionate incluzând secvenţial urmare conduitei violente a inculpatului şi riposta de asemenea violentă a victimei exclude reţinerea circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. („săvârşirea infracţiunii din motive josnice” în speţă din răzbunare astfel cum a pretins partea civilă recurentă) cu consecinţa respingerii ca nefondat a motivului de recurs sus-menţionat.
Efectul înlăturării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. vor fi menţinute despăgubirile civile stabilite în cauză de primă instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de partea civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 6/MP din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat C.M., se va casa decizia penală atacată, menţinându-se sentinţa penală nr. 15 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la 6 septembrie 2011.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul pentru apărător desemnat din oficiu în legătură cu asistenţa juridică în recurs a intimatului-inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de partea civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 6/MP din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat C.M.
Casează decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 15 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la 6 septembrie 2011.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2982/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
