ICCJ. Decizia nr. 2684/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2684/2011
Dosar nr. 5614/1/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în calitate de instanţă de apel, prin încheierea de şedinţă nr. 1426/116/2011 din 24 iunie 2011 a amânat judecata apelului acestuia din motive procedurale, la data de 22 iulie 2011 interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă a inculpatului-apelant M.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de apel a constatat că inculpatul M.G. a fost condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 64/F din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor concurente prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în final cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. comise prin aceea că la data de 16 iulie 2010 în loc public alături de alţi coinculpaţi a declanşat un scandal pe parcursul căruia a aplicat lovituri repetate cu corpuri dure şi arme albe victimei A.C. care au produs decesul acestuia [situaţia juridică amintită fiind apreciată de Curte a fi de natură să justifice concluzia menţinerii temeiurilor iniţiale ce au impus arestarea preventivă în lipsa inculpatului M.G. care s-a sustras urmăririi penale în condiţiile art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO prin încheierea nr. 69 din 26 august 2010 a Tribunalului Călăraşi, măsură pusă în executare cu începere de la data de 14 aprilie 2011].
II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul M.G. cu solicitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen. de a fi pus în libertate, prin reaprecierea în acest sens a situaţiei sale juridice la momentul procesual actual a judecăţii în apel, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. „1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive; 2) Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului; 3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.”
În speţă, condamnarea în primă instanţă a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor grave de omor calificat, ultraj contra bunurilor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi port ilegal de cuţit la pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 8 luni închisoare justifică menţinerea arestării preventive şi pe parcursul judecăţii în apel în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În plus, condamnarea sus-menţionată chiar nedefinitivă impune menţinerea arestării preventive şi pentru temeiul nou apărut prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”].
Ca atare solicitarea inculpatului de reformare a încheierii atacate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este nejustificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1426/116/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 08 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2688/2011. Penal → |
|---|
