ICCJ. Decizia nr. 2731/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2731/2011
Dosar nr.138/44/2011
Şedinţa publică din 20 iulie 2011
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată că:
Prin Sentinţa penală nr. 386 din 16 noiembrie 1998, Tribunalul Galaţi a dispus condamnarea inculpatului P.V. la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare cu executare în regim de detenţie pentru două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, prin apărător ales, avocat C.S., cale de atac ce a fost admisă prin Decizia penală nr. 204/A din 22 aprilie 1999 a Curţii de Apel Galaţi, cu consecinţa desfiinţării în parte a hotărârii şi schimbării încadrării juridice din două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave într-o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi condamnarea la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 2157/2001, a admis recursul declarat de inculpat prin avocat ales C.S. şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, aplicându-i o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a emis mandatul de executare a pedepsei, condamnatul P.V. fiind încarcerat la data de 04 februarie 2011, iar la data de 14 februarie 2011 a declarat apel peste termen împotriva Sentinţei penale nr. 386/1998 a Tribunalului Galaţi.
Prin Decizia penală nr. 120 din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibil apelul, reţinând, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen. apărătorul poate declara apel pentru inculpat, situaţie în care acesta din urmă nu mai are posibilitate să introducă din nou aceiaşi cale de atac.
S-a mai constatat faptul că pentru inculpat a promovat apel avocatul angajat de mamă, aspect care însă nu mai poate fi examinat, odată ce instanţa de prim control judiciar a apreciat că o asemenea cale de atac este admisibilă.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de condamnatul P.V. ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În condiţiile art. 362 alin. (2) C. proc. pen., apărătorul inculpatului are posibilitatea declarării apelului fie în calitate de reprezentant convenţional acţionând în baza unei procuri speciale, fie de substituit procesual ca persoană care a acordat titularului asistenţă juridică la instanţa a cărei hotărâre este atacată.
În speţă, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Galaţi, apelul peste termen declarat de condamnatul P.V. devine inadmisibil, chiar dacă acesta nu a fost prezent la toate termenele de judecată şi la pronunţare, întrucât împotriva hotărârii instanţei de fond s-a declarat apel de către apărătorul angajat de mama sa, cale de atac ce a fost examinată pe fond de către instanţa de prim control judiciar.
În atare condiţii, promovarea căii de atac a apelului de către titularul dreptului nu mai este posibilă, norma procesual penală consacrând unicitatea căii de atac, nefiind permis ca o hotărâre să fie criticată succesiv de către sau pentru aceiaşi.
Valabilitatea mandatului dat de mama condamnatului nu mai poate fi pusă în discuţie în acest cadru procesual, întrucât a fost verificată definitiv de instanţele de control judiciar iniţial sesizate, care au considerat ca fiind admisibile căile de atac exercitate în temeiul acestuia, hotărârile date intrând în puterea autorităţii de lucru judiciar.
Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V.
Având în vedere că recurentul condamnat este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2637/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2799/2011. Penal → |
|---|
