ICCJ. Decizia nr. 2593/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2593/2011
Dosar nr.11827/2/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa nr. 650 din 1 octombrie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 280 din 12 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul E.C.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin sentinţa penală a cărei revizuire a cerut-o E.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 870 din 25 martie 2010 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cel condamnat a cerut revizuirea sentinţei deoarece consideră că instanţele nu au manifestat preocupare pentru a lămuri dacă au existat elemente care să atesteze, în ceea ce-l priveşte, capacitatea de reprezentare şi de cunoaştere a faptelor săvârşite în condiţiile în care victima a avut un comportament provocator. A mai arătat că instanţele aveau obligaţia să dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice menită să stabilească starea de discernământ în momentul săvârşirii faptei chiar dacă nu este vorba de o infracţiune de omor deosebit de grav.
A invocat drept temei dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prima instanţă a motivat că cererea nu poate fi admisă deoarece motivele invocate nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuentul nedorind altceva decât o readministrare a probatoriului ceea ce este inadmisibil în calea revizuirii.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuentul care a cerut desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în raport de dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 202/2010.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 35 A din 28 ianuarie 2011 a respins apelul ca nefondat.
A motivat că cererile formulate de condamnatul revizuent nu au caracterul de „nou", „necunoscut instanţei", la momentul judecării în fond şi în căile de atac, fiind administrat un probatoriu complet pentru elucidarea tuturor aspectelor.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, condamnatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat.
Prin apărător a criticat hotărârile ca fiind nelegale şi netemeinice deoarece instanţele nu au admis conform art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cererile de administrare a unor probe care au legătură cu cazul prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. stabileşte cazurile în care se poate face recurs împotriva unor hotărâri - nedefinitive.
Prin art. 393 C. proc. pen. sunt arătate hotărârile care pot fi supuse revizuirii. Potrivit alin. (1) al art. 393, pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă numai hotărârile judecătoreşti definitive.
Cum prin cererile formulate condamnatul revizuent urmăreşte readministrarea probelor în vederea stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei în mod corect instanţele au constatat că aceste cereri nu pot constitui temei pentru revizuirea hotărârii definitive deoarece ele nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi că ele puteau şi trebuiau fi invocate la instanţa de fond şi în căile de atac atunci când a fost judecat şi condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a respinge recursul în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 iunie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2597/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
