ICCJ. Decizia nr. 2815/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2815/2011
Dosar nr.5807/1/2011
Şedinţa publică din 10 august 2011
Asupra recursului penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 141 din 29 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a fost condamnat inculpatul C.P.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. d) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a reţinut că în noaptea de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 2, inculpatul a intrat într-un salon din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca şi a sustras două telefoane mobile, profitând de starea fizică în care se aflau persoanele internate.
Prin Decizia penală nr. 456 A din 27 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs formându-se Dosarul nr. 3984/2/2011.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 23 iunie 2011, prin încheierea dată, amână pronunţarea cauzei la data de 30 iunie 2011, pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu să depună concluzii scrise, iar la data de 30 iunie 2011, prin Decizia penală nr. 1480 a respins apelul împotriva Deciziei penale nr. 456 A din 27 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, ca nefondat.
Împotriva Încheierii din data de 23 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3984/2/2011 (1646/2011) inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că i s-a încălcat dreptul la apărare, neacordându-i-se un termen pentru prezentarea apărătorului ales.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate în cadrul procesului penal.
În raport de principiul enunţat prin textul de lege menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.
Aceste exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Or, conform art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive, iar alin. (2) din acelaşi text prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
În cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de inculpat împotriva unei încheieri care nu poate fi atacată cu recurs, pronunţată într-o cauză de competenţă de ultimă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti.
Din dispoziţiile C. proc. pen. rezultă că, între condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea contestată a dobândit caracter definitiv odată cu soluţionarea recursului şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare.
În consecinţă, recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 3851 C. proc. pen. şi, drept urmare, va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.P.M. împotriva Încheierii din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 3984/2/2011 (1646/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2811/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2816/2011. Penal. înlaturarea unor omisiuni... → |
|---|
