ICCJ. Decizia nr. 2772/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2772/2011
Dosar nr. 10424/121/2010
Şedinţa publică din 27 iulie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 167 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi a fost condamnatul inculpatul C.C. la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 20 septembrie 2010 la zi.
În baza art. 14 şi 17 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească minorului C.A.C. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că pe fondul consumului de băuturi alcoolice în condiţiile în care nici inculpatul şi nici victima - fratele său - nu aveau un loc stabil de muncă care să le aducă venituri interveneau discuţii contradictorii şi conflictele le determina inculpatul C.C., ocazie cu care obişnuia să-l şi lovească pe victima C.I., de cele mai multe ori fiind nevoie să intervină vecinii pentru aplanarea conflictului.
În data de 20 septembrie 2010 inculpatul şi victima şi-au programat activitatea ce urma să o desfăşoare în gospodărie. Inculpatul i-a cerut victimei să spele cada pentru a pune strugurii până la momentul la care acesta urma să se reîntoarcă de la unchiul său G.P. cu căruţa pe care o lăsase provizoriu în curtea acestuia. La reîntoarcere, inculpatul a observat că victima nu a executat munca pe care i-o stabilise de a spăla cada, moment ce a fost de natură să-l enerveze, iar în timp ce se aflau amândoi în curte, inculpatul a luat un par/arac şi a început să o lovească pe victimă peste tot corpul în mod repetat, pe unde apuca, inclusiv în zone vitale. Strigătele victimei au fost auzite de martora F.C. care locuia peste stradă de locuinţa inculpatului şi a victimei. Martora a văzut când inculpatul aplica victimei lovituri peste tot corpul cu parul, victima fiind căzută la pământ. Martora a strigat la inculpat să nu-l mai lovească, însă acesta nu s-a conformat. Aplicându-i numeroase lovituri la un moment dat inculpatul C.C. a realizat că victima nu mai respiră şi a început să-i facă masaj cardiac, l-a apăsat pe piept şi l-a tras de mâini şi de picioare, aspect văzut de martoră care a ieşit din curte în drum şi a povestit cele întâmplate şi martorei G.I.A. Acestea au hotărât să intre în curtea celor 2 după care s-au răzgândit însă au anunţat salvarea şi poliţia. În acest timp inculpatul a mers la unchiul său martorul G.P. căruia i-a spus că victima a murit fără a-i da şi alte amănunte.
S-a apreciat că situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată este dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto la faţa locului, declaraţiile martorilor F.C., G.I.A., S.I., G.P. ce au fost audiaţi nemijlocit atât în faza de urmărire penală cât şi cea de judecată, raportul de constatare medico-legală toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
Din conţinutul raportului de constatare medico-legală a victimei C.I. a rezultat faptul că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple leziuni contuzive.
Fiind audiat în cele două faze procesuale inculpatul C.C. a recunoscut comiterea faptei infracţionale în modalitatea reţinută în actul de inculpare şi în apărarea sa, a solicitat reţinerea la individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (2) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat că apărarea inculpatului nu poate fi primită urmând a fi înlăturată neavând suport probator, având în vedere că inculpatul şi victima erau fraţi, gospodăreau împreună, amândoi erau consumatori de băuturi alcoolice, iar la momentul la care inculpatul a lovit pe victimă acesta nu avea nici un motiv plauzibil să realizeze acest lucru.
În ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că în timpul urmăririi penale martora S.I. rudă cu victima a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
S-a reţinut că victima C.I. a fost căsătorit iar din căsătoria acestuia au rezultat doi copii C.A., în vârstă de 20 ani şi C.A.C. de 16 ani. Victima a divorţat de soţie, copii rămânând în întreţinerea acesteia.
Moştenitorii victimei au fost introduşi în cauză în calitate procesuală dar nu s-au prezentat pentru a-şi susţine cauza civilă. Doar C.A.C. este minor în vârstă de 16 ani. La data decesului, tatăl acestuia nu realiza venituri sigure. În aceeaşi situaţie se află şi inculpatul. Aceştia se ocupau de munca câmpului, gospodăreau împreună la casa părintească, deoarece şi inculpatul C.C. este divorţat. Probele ce au fost administrate în cauză pe acest aspect nu au creat posibilitatea juridică ca minorul C.A.C. născut la data de 28 decembrie 1993 să beneficieze de o pensie de întreţinere lunară până la majorat. Instanţa apreciază totuşi că este îndreptăţit să fie despăgubit moral, urmare a prejudiciului psihic suferit urmare a decesului tatălui său cu o sumă de natură a acoperi aparent suferinţa psihică pricinuită prin fapta inculpatului.
În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.C. solicitând reducerea pedepsei principale ce i-a fost aplicată prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 116 din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim-control judiciar a reţinut că fapta comisă de inculpat este extrem de gravă, gravitate ce este relevată de modalitatea de săvârşirea, de locul şi intensitatea loviturilor aplicate, de obiectul vulnerant folosit dar şi de împrejurarea că între inculpat şi victimă exista o relaţie de rudenie apropiată, ce impunea un alt gen de comportament decât cel adoptat de inculpat.
Nu lipsite de relevanţă pe planul individualizării pedepselor sunt motivul minor care a generat reacţia extrem de violentă a inculpatului şi faptul că loviturile aplicate victimei au fost natură să producă victimei suferinţe intense înainte de deces, aceasta suferind un politraumatism cu multiple leziuni contuzive, fractură de femur şi fractură costală cu ruptură pleuro-pulmonară, cu şoc traumatic şi hemoragic consecutiv.
În aceste condiţii reducerea pedepsei principale de 17 ani închisoare solicitată de inculpat apare ca fiind inoportună, întrucât aceasta este deja orientată spre minimul special prevăzut de lege, instanţa de fond ţinând seama că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptei iar reţinerea de circumstanţe atenuante este incompatibilă cu gravitatea concretă a infracţiunii comise şi cu atingerea severă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Împotriva Deciziei penale nr. 116 din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport cu circumstanţele reale în care a comis fapta şi cu datele sale personale - necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, au încadrat corespunzător fapta inculpatului în disp. art. 174 - 175 lit. c) C. pen. şi au realizat o justă individualizare a pedepsei.
În fapt, la data de 20 septembrie 2010, în jurul orelor 10 - 11, inculpatul pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan, a aplicat victimei - fratele său, lovituri repetate cu un corp contondent (par/arac) peste tot corpul, cauzându-i multiple leziuni care au condus la decesul acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, modalitatea săvârşirii acesteia - prin aplicarea unor lovituri multiple şi intense fratelui său, pe fondul unui conflict spontan, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, inculpatul este la prima încălcare a legii penale, a avut o atitudine procesuală sinceră -recunoscând şi regretând fapta comisă.
Pedeapsa aplicată inculpatului este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, iar în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante faţă de gravitatea deosebită a faptei comise.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, iar potrivit disp. art. 38516 rap. la art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu 20 septembrie 2010 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 20 septembrie 2010 la 27 iulie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2635/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
